Valeriu Tabără, fost ministru al agriculturii în perioadele 1994-1996 și 2010-2012, a decedat pe 29 aprilie 2025, la 75 de ani. Cu câteva zile înainte de a muri, Tabără fusese internat la Institutul de Boli Cardiovasculare din Timișoara, după ce acuzase o stare de rău. De-a lungul carierei politice, Valeriu Tabără a fost deputat între 1992 și 2000 și între 2004 și 2012. Tabără a fost doctor în agronomie.
În ultimii ani de viață, Valeriu Tabără s-a bătut în instanțe pentru pensia specială de fost parlamentar. Numele său apare, alături de alți foști deputați și senatori, într-un dosar înregistrat pe 8 noiembrie 2024 la Tribunalul Timișoara. Pârâți figurează Camera deputaților, Senatul României, Secretariatul general al Senatului și Secretariatul general al Camerei deputaților, iar obiectul dosarului este „litigii de muncă-anulare act”.
Conform datelor din dosar consultate de FANATIK, reclamanții au solicitat anularea Ordinelor de încetare la plată a îndemnizației pentru limită de vârstă emise pentru fiecare dintre reclamanți; obligarea pârâților la plată indemnizației pentru limită de vârstă începând cu data de 01.07.2023 la zi şi în continuare lunar, pentru fiecare dintre reclamanți; obligarea pârâților la plata dobânzii legale către fiecare reclamant, calculate de la data emiterii ordinelor atacate şi până la data efectivă a plăţii, precum şi actualizarea sumelor datorate cu rata inflaţiei, obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanţii au precizat că a fost stabilită prin raportare la calitatea emitenţilor ordinelor contestate prin prezenta acţiune, astfel că aceasta aparţine Senatului şi Secretarului General al Senatului pentru reclamanţii care au avut calitatea de senatori, respectiv Camerei Deputaţilor şi Secretarului General al Camerei Deputaţilor pentru reclamanţii care au avut calitatea de deputaţi. Foștii parlamentari au precizat că indemnizaţia pentru limita de vârstă le-a fost acordată prin Ordinele emise de Secretarul General al Camerei Deputaţilor, respectiv, după caz, al Senatului. Ulterior, le-au fost comunicate de către Secretarul General al Camerei Deputaţilor/Senatului Ordinele de încetare, potrivit cărora, începând cu data de 01.07.2023, încetează plata indemnizaţiei pentru limită de vârstă.
Reclamanţii au apreciat că cererea de chemare în judecată este întemeiată, iar ordinele de încetare a acordării indemnizaţiei pentru limită de vârstă sunt nelegale. Au considerat că Ordinele de încetare au fost emise cu încălcarea competenţei expres şi limitativ prevăzute în favoarea Secretarului general. Au susţinut că, pentru ca Secretarul general al Camerei Deputaţilor/Senatului să aibă competenţa emiterii ordinelor de încetare a plăţii pentru o ipoteză suplimentară, reglementată distinct de cele două limitativ prevăzute de norme, era necesară adoptarea unui act normativ care să se stabilească în mod expres competenţa sa de emitere a acestor ordine. Or, având în vedere că un astfel de act administrativ nu a fost adoptat, rezultă că ordinele de încetare a plăţii indemnizației sunt nelegale, fiind emise de o persoană fără atribuţii legale în acest sens.
Valeriu Tabără și ceilalți reclamanți au menționat că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 192/2023, au dispărut atribuţiile secretarului general în aplicarea articolului 49 din Legea nr. 96/2006, articolul fiind abrogat. În acest sens, în lipsa unei reglementări exprese, competenţa emiterii ordinelor deduse judecăţii putea reveni în egala măsură oricărei alte structuri din cadrul pârâţilor (biroul permanent, preşedintele fiecăreia din cele două camere etc.), alegerea secretarului general în lipsa unei dispoziţii legale exprese fiind arbitrară şi, deci, nelegală. Deoarece nici Legea 192/2023, nici vreun alt act normativ nu-i stabilesc secretarului general noi atribuţii, rezultă că începând cu data de 01.07.2023, secretarul general nu mai are atribuţii de a emite ordine de încetare a plăţii indemnizației, iar ordinele deduse judecăţii sunt nelegale, fiind emise de un organ necompetent.
Reclamanţii au precizat că Ordinele de încetare au fost emise cu încălcarea prevederilor art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. Nu în ultimul rând, aceștia au învederat că, deşi prin Legea nr. 192/2023 au fost abrogate prevederile art. 49 şi 50 din Legea nr. 96/2000, totuşi, aceasta nu conţine vreo prevedere care să se coreleze cu Legea nr. 357/2015 pentru completarea Legii nr. 96/2006, prin intermediul căreia a fost reglementat dreptul la indemnizaţia pentru limită de vârstă. Astfel, la art. II din actul normativ anterior citat a fost prevăzută o normă tranzitorie cu privire la membrii parlamentului care ieşiseră la pensie la momentul intrării în vigoare a legii, potrivit căreia de indemnizaţia pentru limită de vârstă beneficiază, în aceleaşi condiţii, şi deputaţii şi senatorii care au avut anterior intrării în vigoare a prezentei legi calitatea de parlamentar.
Or, câtă vreme legea nu cuprinde vreo prevedere expresă potrivit căreia orice altă dispoziţie contrară se abrogă, rezultă că dispoziţiile art. II din Legea nr. 357/2015 continuă să producă efecte juridice. Contrar susținerii pârâtului, Tribunalul a constatat că emiterea Ordinului nr. 1774/28.12.2023 nu este de natură să lipsească de obiect acțiunea, întrucât Ordinul de încetare la plată a indemnizaţiei pentru limită de vârstă nr. 679/30.06.2023, contestat în prezenta cauză, nu a fost anulat prin emiterea unui ordin ulterior. De asemenea, Ordinul nr. 1774/28.12.2023 pentru punerea în aplicare a prevederilor Deciziei Curții Constituționale a României nr. 678 din 28 noiembrie 2023 nu constituie titlu executoriu, reclamanții neputând recurge la punerea în executare a acestui act în situația neachitării de către pârât a drepturilor băneşti cuvenite pentru perioada 01.07.2023-11.12.2023.
Tribunalul a mai arătat că reclamanții s-au adresat instanței de judecată cu contestația împotriva Ordinului de încetare la plată a indemnizaţiei pentru limită de vârstă nr. 679/30.06.2023 cu scopul de a obține un titlu executoriu, finalitatea demersului judiciar pendinte neputând fi considerată ca realizată în absența atingerii acestui obiectiv. Reluarea plăţii indemnizaţiei de la data la care a fost sistată trebuie, așadar, dispusă la cererea reclamanților, în vederea repunerii sale în situaţia anterioară emiterii actului anulat.
Pe fondul cauzei, instanța a menționat că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 678/28.11.2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 1119/12.12.2023, s-a constatat că dispozițiile art. I din Legea nr. 192/2023 pentru abrogarea capitolului XI din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor sunt constituționale în măsura în care nu se aplică deputaților/senatorilor care au exercitat cel puțin un mandat parlamentar complet anterior intrării sale în vigoare, precum și că dispozițiile art. II din Legea nr. 192/2023 pentru abrogarea capitolului XI din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor sunt neconstituționale.
Pe 27 martie 2025, cu o lună înaine de decesul lui Valeriu Tabără, Tribunalul Timișoara a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și a anulat ordinele de încetare la plată a îndemnizației pentru limită de vârstă emise pentru fiecare dintre reclamanți, se arată în dosarul consultat de FANATIK. De asemenea, instanța a obligat Senatul și Camera deputaților la plata indemnizației pentru limită de vârstă cuvenite reclamanților în perioada 01.07.2023-11.12.2023, cu dobânda legală penalizatoare şi actualizată cu indicele de inflaţie, începând din data de 01.07.2023 şi până în data plăţii efective.