Cea mai dureroasă zi pentru Irinel Columbeanu: “Mi-a spus: ‘Să nu mă puneți să fac chimioterapie. Nu vreau s-o sfârșesc cheală!’ “

Când am aflat că Irinel Columbeanu a sunat de urgență la 112, săptămânile trecute, și a ajuns pe mâna medicilor, primul lucru care mi-a venit în minte a fost să realizez un interviu cu el. După câteva minute, însă, dorința jurnalistică a fost pusă în așteptare de gândul uman: Dar oare în ce stare se află, cine îi este alături celui care, până acum câțiva ani, avea totul, dar care, în prezent, este creionat ca trăind la limita existenței, uitat de prieteni, fără familie și cu unica fiică departe?

Trăim vremuri dezechilibra(n)te, în care simt și gândesc că viata noastră ar arata mai bine dacă am fi uniți, ne-am sprijini si ne-am “da în cap” mai puțin sau deloc, așa că – revenind la Irinel Columbeanu – am decis, asa cum am procedat și în cazul altor persoane publice care au ajuns pe mâna medicilor după ce au contractat SAR-CoV-2, să aflu cum se simte și dacă putem face ceva pentru el. Laconic în exprimare – așa cum veți observa pe alocuri! – Irinel Columbeanu m-a asigurat că starea sa de sănătate este una bună și, la câteva zile după ce a ajuns acasă și a respectat toate indicațiile medicale, a acceptat să îmi ofere un interviu. L-am convins (am sperat eu) cu ideea că materialul o să fie unul fără… “cancanisme”, chiar dacă Irinel Columbeanu e uns cu toate alifiile și nu a ezitat, în anii frumoși petrecuți în moșia de la Izvorani, să deschidă larg ușa casei pentru orice român curios să afle cum trăiește un milionar.

Durere în cea mai crudă formă simțită de Irinel Columbeanu: “Mama mi-a spus: ‘Să nu mă puneți să fac chimioterapie, nu vreau s-o sfârșesc cheală’ “

Ce am aflat? Cum a reacționat fiica sa, Irina, când a primit vestea că tatăl său este internat cu COVID-19, cine i-a fost alături, ce gânduri l-au măcinat cât s-a aflat pe patul rece de spital și cum se simte în prezent. Mi-a dezvăluit și care a fost cea mai frumoasă zi din cei 64 de ani trăiți până acum, dar și cea în care a fost îngenuncheat de durere, însă – în “spiritul unui autor a cărui carte nu a apărut încă pe piață”, Irinel Columbeanu a preferat să fie scurt în răspunsurile date la întrebările care vizează relația cu fiica, revenirea în politica sau afaceri, din dorința de a nu își “canibaliza conținutul” cărții la care lucrează.

Așadar, dacă veți rămâne curioși să aflați de ce nu s-a impus în politică, un domeniu în care a simțit că are ce realiza, în 2012 și 2016, când s-a aflat pe liste la alegerile pentru Primăria Capitalei, cum reacționează și acționează sub stres maxim, cum vrea să redevină iar bogat și care este cea mai de preț povață oferită fiicei sale, trebuie sa așteptați cartea la care a mărturisea că scrie de zor.

Digi24.ro

O femeie de 60 de ani, cu un aspect uluitor de tânăr, a câștigat un concurs de frumusețe și s-a calificat pentru Miss Argentina

-Domnul Columbeanu, cum vă simțiți? Au trecut câteva zile de când ați fost externat… 
Din ce în ce mai bine. Au trecut  13 zile (n.r. – la momentul realizării interviului, 9 oct).

– Care este starea dumneavoastră de sănătate în acest moment? Dar starea de spirit? 
Starea de sănătate este bună, sper evolutiv normală pentru cineva al cărui organism tocmai ce a trecut prin confruntarea directă cu virusul pandemiei, adică episoade curente de activitate mai intensă urmate de senzație de oboseală sunt din ce în ce mai scurte și mai rare.
Cât privește starea de spirit, ea este aceeași ca și înaintea acestui episod, adică bună.

A sunat la 112 după ce i-au fost aduse aminte numele unor prieteni morți de Covid-19

-Povestiți-mi cum ați ajuns să sunați la 112 și care a fost, cu adevărat, situația în care v-ați aflat.
Pe 14 septembrie am simțit primele frisoane, ceea ce mi-a dat de gândit. Cum nu aveam nimic în casă împotriva febrei, am rugat pe cineva să îmi aducă și, pentru a nu se eventual contamina, să-mi lase la ușă un pachet cu Nurofen și un test rapid de Covid 19. Testul cred că nu am reușit să îl parcurg corect, mie oricum nu mi-a indicat nimic concret, iar administrarea medicamentului anti febră a dat imediat din acea noapte un rezultat atât de evident pozitiv încât am fost convins că intrasem degeaba în alertă. Am rămas, totuși, la pândă și, atent la cum mă simt, mai ales fără ajutorul medicamentului anti-febril și, constatând revenirea frisoanelor, dispariția poftei de mâncare și instalarea unei stări generale proaste, sfătuit în acest sens și de un prieten din copilărie care mi-a adus aminte de numele unor prieteni comuni morți de Covid 19, fiindcă mai înainte de a ajunge prea târziu la spital, au ales să încerce ei să se trateze singuri acasă, pe 17 septembrie am sunat la 112 chiar dacă era într-o vineri seară. Cei care au venit m-au testat și, testul fiind pozitiv și concentrația de oxigen la limită de mică (92%), m-au condus la un spital, care inițial urma să fie unul, după care pe drum am fost informat că destinația s-ar fi schimbat, amănunt oricum fără vreo importanță pentru mine.

Cum i-a domolit îngrijorarea fiicei sale, Irina, după ce l-a văzut internat: “I-am arătat spitalul și asistentele”

-Ați ales să nu vă vaccinați și ați recunoscut acest aspect. În definitiv este o alegere personală, dar nu pot să nu vă întreb dacă faceți parte din categoria scepticilor și dacă decizia a rămas neschimbată?
Am făcut parte din categoria suspicioșilor care devin așa de îndată ce cineva nu știe ce să le mai facă și cum să îi mai tenteze să accepte voluntar ceva, și de aceea am ales să nu mă vaccinez încă, până când nu mă lămuresc care din cele două aripi are dreptate. Pe acest fond se pare că soarta nu a mai stat după mine să mă hotărăsc, ci a ales mersul nestăvilit înainte, la care va trebui să mă adaptez și eu din mers, adică la sfârșitul lunii martie 2022 să analizez din nou oferta de vaccinare la acea dată și să o aleg pe cea mai bună.

Digisport.ro

Un fotbalist celebru și soția sa, filmați în duș. Imaginile au făcut înconjurul lumii

De obicei, o astfel de situație stârnește îngrijorare în rândul celor dragi. Cum a reacționat fiica dvs când a aflat că sunteți în spital și ce i-ați spus?
I-am povestit din prima seară exact cum s-a întâmplat, comunicând și cu imagine pe FaceTime am avut ocazia să îi arăt și cum arată spitalul, ba, la un moment dat, chiar și din asistentele îmbrăcate toate în costumul de protecție. Cred că deschiderea mea și faptul că a putut singură să constate că eram bine îngrijit i-a domolit îngrijorarea.

– Cine v-a fost alături? 
Nenumărate cunoștințe, de la cele ce mi-au adus din prima zi acolo mâncare până la cele ce mă tot întrebau de ce aș mai avea nevoie și eram nevoit să le refuz. După ce ați mai aflat și dvs și alți colegi din presă că sunt internat acolo nu am mai putut face față apelurilor.

Coincidențe stranii pe patul de spital, pentru Irinel Columbeanu

-La ce v-ați gândit cel mai mult pe patul de spital?
La multiplele coincidențe (și ce semnificații ar putea avea) ce îmi apăreau la tot pasul, ca de exemplu realizarea că ultima dată mai fusesem într-un spital tot într-o dată de 17, în ianuarie 2007, cu ocazia participării la nașterea fiicei mele, iar pentru mine, personal, tot pe un 17, august 2001, cu 20 de ani și o lună în urmă.

-Știu că lucrați intens la un volum autobiografic, în care spuneați că vă puneți viața pe tavă. Ați scris în spital? V-au ajutat starea fizică și inspirația?
Nu am scris deloc în spital, nici nu aș fi avut cu ce, plecând de acasă brusc și total nepregătit (fără laptop). În schimb am reținut idei pentru un viitor roman.

– V-ați temut pentru viața dumneavoastră?
Nu.

-Aveți vreo recomandare medicală de urmat în această perioadă?
Am avut, cea recent expirată de a evita ieșitul din casă.

Irinel Columbeanu: “Banii îmi sunt indiferenți”

-Cum arată retrospectiva celor mai grele încercări din viața lui Irinel Columbeanu? Când ați simțit durerea în cea mai crudă formă?
Acum 13 ani, în toamna lui 2008, atunci când mama mea mi-a spus: “vreau să te rog ceva, un singur lucru: să nu mă puneți să fac chimioterapie, nu vreau s-o sfârșesc cheală’. Citatul este din cartea mea.

-Dar fericirea, împlinirea, mândria – la modul profund?
Acum 15 ani, a doua zi după nunta mea ce a avut loc pe 22 iulie 2006. (n.r. – Momentul în care Monica Gabor l-a anunțat că este însărcinată și vor deveni părinți)

– V-aș propune un exercițiu de imaginație, în care mâine aveți acces la resurse nelimitate. Ce ați face prima dată?
Ceea ce aș face prima dată ar fi să verific cât de peren este acest acces și concomitent cât de partajabil cu semenii mei, încercând să îl determin să fie și să rămână așa.

-Dacă ați fi ministru, ce minister ați alege și de ce?
Nu aș avea nicio preferință într-un asemenea caz.

-Ce credeți că-i lipsește României, societății noastre de azi, pentru a avea “o țară ca afară”?
Oameni de stat care să fie capabili să pună pe primul loc interesele ei și nu ale lor.

-Dar lui Irinel Columbeanu ce îi lipsește?
O astfel de provocare.

-Toată viața ați fost un businessman… V-ați aflat în topul milionarilor, dar – în ultimii ani- ați cunoscut și baza piramidei. Ce loc ocupă acum afacerile în viața dumneavoastră?
Același loc ca întotdeauna – modul legal și acceptat de a transforma ideile în bani.

-Dar banii? Le duceți grija, le simțiți dorul sau sunteți într-o altă relație cu ei?
Atâta timp cât ei există la un minim nivel acceptabil, aceștia îmi sunt indiferenți.

-Pentru ce greșeală aveți cea mai mare toleranță?
Aceeași pentru oricare fel de greșeală.

Ce nu se știe astăzi despre Irinel Columbeanu și ar merita să se afle?
Modul cum reacționează și acționează sub stres maxim.