Într-un interviu exclusiv pentru FANATIK, frumoasa Maria Simion ne povestește cum l-a cunoscut pe soțul ei, Alexandru, într-o perioadă în care nu mai dorea nici relații, nici căsătorie. Aflăm ce regretă cel mai mult Maria Simion și ce bani a câștigat la primul salariu. Fondatoarea brandului Wonder Lolita ne povestește despre relația cu regretatul ei frate și recunoaște că nu vrea să accepte că acesta a plecat dintre noi.
Când a început pasiunea ta pentru modă, pentru cusut?
-Am avut dintotdeauna pasiunea asta, de mică tăiam și croiam. Perdele, rochiile mamei mele și m-am pierdut un pic pe traseu atunci când am intrat în televiziune. 16 ani cred că aveam. Ulterior mi-am revenit și, când am avut și partea financiară disponibilă am deschis atelierul, Wonder Lolita. De mică am avut pasiunea pentru lucruri frumoase și pentru culoare, în general.
Erai genul de fetiță care făcea hăinuțe păpușilor sau preferai mașinuțele?
-Aveam păpuși, dar nu așa multe. Și îmi plăcea să-mi cos mie haine, nu lor. Îmi făceam rochii, uniforma de la școală mi-o făceam mai scurtă și mai strâmtă. Din rochiile mamei îmi făceam tot felul de bentițe, cordeluțe, lucruri simple la vârsta aia.
Am fost clar băiețoasă, aveam mulți mai mulți prieteni băieți decât fete, asta da. Nu m-am jucat cu mașinuțe, dar aveam prieteni băieți. Aveam tot felul de găști, ne urmăream, copilării.
Când ai avut, profesional vorbind, cea mai bună perioada? Dar cea mai rea?
-Cea mai bună perioada a fost clar când am avut brandul de haine, Wonder Lolita. Mi s-au deschis multe porți și am cunoscut oameni minunați, dar și mai puțin minunați. Am călătorit mult cu brandul, o perioadă foarte frumoasă din viața mea. Nu regret că am închis atelierul pentru că am rămas cu amintiri foarte frumoase și cu niște prieteni foarte mișto.
Cea mai rea perioadă nu știu dacă a fost rea sau nu, dacă mă gândesc bine. Am făcut o greșeală când am intrat în televiziune, n-ar fi trebuit să intru. Din această cauză nu am mai putut să mă focusez pe haine, pe ce făceam eu pentru că televiziunea îmi ocupa prea mult timp. A fost o perioadă și o decizie proastă în primul rând. Regret, dacă aș da timpul înapoi nu aș mai face asta.
Cum a fost copilăria ta? Ce nebunii făceai când erai mică?
-Copilăria mea a fost extrem de fericită. Eram genul de copil căruia nu i-a lipsit nimic, niciodată. Părinții mei s-au asigurat că și eu și fratele meu avem tot ce ne trebuie, în limitele normale. Am fost plimbați, iubiți și s-au asigurat că nu ne lipsește nimic.
Îmi amintesc că furam câini (râde, n. red.). De mică mi-au plăcut animalele și erau foarte mulți câini maidanezi pe vremea aceea. Îi strângeam pe toți la mine la bloc, le construiam căsuțe, îi aduceam și acasă. Tata nu prea era de acord, poate și pentru că aduceam câte 3, 4 pui.
Îi țineam cu frati-miu sub pat și am luat amândoi purici, a fost ceva… Am făcut tot felul de prostii. Eram fan Michael Jackson și filmam videoclipuri în subsolul blocului. Am avut o copilărie genială.
Ai avut o relație specială cu fratele tău. Care este cea mai frumoasă amintire cu el?
-O întrebare grea. Am foarte multe amintiri cu fratele meu. Nu prea am făcut trăsnăi împreună pentru că el era cu 6 ani mai mare că mine. Încerca să scape de mine, nu să mă ia cu el peste tot. Mai eram și o mică pârâcioasă.
M-a protejat mereu, era omul pe care mă bazat întotdeauna, la orice ora și în orice secundă. Îl iubeam foarte mult și-l iubesc în continuare, și el pe mine.
Ai mai reușit, în timp, să te obișnuiești cu faptul că el nu mai este? Până la urmă ai cerut ajutorul unui specialist, să poți depăși mai ușor perioada cumplită?
-Nu m-am obișnuit niciodată cu faptul că el nu mai este, fizic, lângă mine, nu cred că ai cum să te obișnuiești cu chestia asta. Cred că poți doar să încerci să accepți că s-a întâmplat așa, dar de obișnuit nu se poate. În sufletul tău va rămâne un sertar pe care n-o să vrei niciodată să-l deschizi, asta simt eu.
Nu am cerut ajutorul nimănui pentru că asta depinde foarte mult de tine. Iar eu nu vreau să accept că el nu mai este, fizic, lângă mine. Doar mă gândesc că e plecat într-o călătorie și că e bine acolo unde e.
Cum a fost perioada liceului? Erai timidă sau cel mai rebelă, te știau profesorii de cuminte sau de nebunatică?
-Eu am făcut sport de performanță, 7 ani de handbal. Liceul a fost apogeul carierei mele de handbalistă. Nu eram nici timidă, nici rebelă, dar eram foarte bine organizată, având foarte puțin timp liber la dispoziție.
Țin minte că lucram în Pro, mă duceam la antrenamente și la școală, iar profesorii mă știau doar de sportivă. Nu am ieșit cu nimic în evidență, nici nu-mi doream lucrul asta pentru că era foarte focusată pe sport.
Ai copiat vreodată la vreun examen?
-Nu am copiat niciodată pentru că sunt foarte fricoasă, cred că mă dădea fața de gol. Mai bine nu scriam nimic dar nu să copiez. În clasă mai suflăm, la lucrări mai copiam, dar nu la examene importante.
Când te-ai îndrăgostit prima dată?
-Pe la vârsta de 15 ani, de un băiat din liceu.
Mai ții minte când ai câștigat primii bani? Și pe ce i-ai cheltuit?
-Primii bani i-am câștigat la 16 ani când m-am angajat la Pro și eram și model, aveam mai multe job-uri. Câștigam 350 de lei și o pereche de blugi Bigstar erau 250 de lei. Mare nebunie cu blugii ăștia în acea perioadă. I-am luat mamei din salariu o carte cu Prințesa Diana și eu mi-am luat o pereche de blugi Bigstar și eram foarte încântată, era ceva…
Cum este mămica Maria? Panicată, relaxată, exigentă cu fata ta?
-Sunt foarte panicată, acum parcă m-am mai relaxat, dar nu în totalitate. Dumnezeu m-a binecuvântat cu un copil extraordinar. Nu aș fi putut să îmi doresc mai mult, Alexia este perfectă, dar sunt panicată pentru că este perfectă într-o lume imperfectă. E prea bună, de aia sunt în toate felurile.
Parcă ați fi surori, nu mamă și fiică. Apropo de asta, ești mai mult mamă sau mai mult prietenă cu copilul tău?
-Eu vreau să cred că sunt foarte prietenă cu ea. În aceeași măsură trebuie să fiu și mama, mai las prietenia la o parte și devin autoritară. Ea trebuie îndrumată indiferent de cât de bun e materialul, trebuie dus pe drumul cel bun. Când sunt derapaje și lucrurile nu merg în direcția în care trebuie, copilul e bine să fie tratat ca de la mamă la copil.
Vine la tine cu toate secretele?
-Îmi povestește foarte multe lucruri. Îmi spune și secretele ei, dar nu cred că pe toate pentru că nici eu nu i le spuneam mamei pe toate. Nu am cum să am pretenția asta. În mare, ce trebuie să știu, știu.
Care a fost cea mai grea întrebare pe care ți-a pus-o Alexia?
-Nu-mi aduc aminte că Alexia să-mi fi pus o întrebare la care să nu am un răspuns. Discut și vorbesc mult cu ea, nu m-am ascuns niciodată. Poate o protejez uneori dar nu-i ascund lucruri importante.
Îți mai aduci aminte cum l-ai cunoscut pe Alexandru? Care a fost primul gând atunci când l-ai văzut?
-Pe Alexandru l-am cunoscut într-un moment din viața mea când nu-mi mai doream să fiu într-o relație cu cineva. Cu atât mai mult să mă și mărit. Niciodată să nu spui niciodată. L-am cunoscut printr-o prietenă bună și, când l-am văzut am zis atunci, în gândul meu, eu o să rămân cu băiatul asta.
Cum se înțelege cu Alexia, cum l-a primit fiica ta în familie?
-Faptul că se înțelege foarte bine cu Alexia și că o iubește foarte, foarte mult și ea în egală măsură, a contat. A fost bine primit de mama, de Alexia și de fratele meu. Alexandru a avut o relație excepțională cu fratele meu și l-a iubit enorm.
Cât de mult a trebuit să “muncească” pentru a te convinge de bunele lui intenții?
-Nu a fost o muncă, la noi a fost extrem de natural și a venit așa… Nimeni nu a făcut vreun efort. Din cauza că am fost atât de relaxați lucrurile au mers atât de bine și au avut finalitatea asta frumoasă. Nu a făcut nimeni vreun efort extraordinar, nimeni nu a încercat să impresioneze pe nimeni. Am fost foarte cinstiți unul cu altul de la început și cred că asta a contat. Am apreciat lucrul asta la ei și cred că și el la mine.
Când vă mai certați, cine are ultimul cuvânt?
-Ne certăm foarte rar și numai de la prostii. Uneori are el ultimul cuvânt, uneori eu, nu cred că există doar unul să aibă ultimul cuvânt. Și el este impulsiv și se enervează repede, la fel ca mine. De cele mai multe ori el are ultimul cuvânt.
Cum este soția Maria Simion? Gătești, speli, dai cu mopul?
-Sigur că gătesc, făceam asta și înainte să fiu măritată și spăl, dau cu aspiratorul, tot. Nu avem femeie în casă, mie îmi place să fac totul singură lucrurile astea. Sunt extrem de ordonată și de organizată. Alexandru îmi spune că sunt maniacă cu curățenia și s-ar putea să aibă dreptate.
Arăți superb. Ai vreun secret, ai renunțat la anumite alimente, faci mult sport?
-Mulțumesc, dar să ști că am renunțat la roșii, am sesizat că nu-mi fac bine chiar dacă îmi plac foarte mult. Am renunțat și la pâine total, la băuturile carbogazoase și nu mănânc absolut nimic cu zahăr. Foarte rar mai gust.
Merg la sala, acum țin și postul intermitent. Încerc să am grijă de mine, când văd că derapez mă motivez. Nu am fost niciodată o gurmandă, nu am mâncat, de exemplu, niciodată mici.
Ce nu știe lumea despre tine și ai vrea să spui azi?
-Pescuiesc și sunt un pescar foarte bun, chiar și fără scule profesioniste. Joc ping pong foarte bine, lucru pe care nu-l prea stie lumea. Recent am luat un apartament în Bulgaria, am făcut acolo un campionat și abia aștept să plec vara asta să joc iar.
A existat vreun moment în viața ta când celebritatea ți s-a ‘urcat’ la cap?
-Nu mi s-a urcat pentru că nu am considerat vreodată că sunt celebră. Eu am altă părere despre celebritate, alte standarde, iar eu nu bifez absolut niciunul dintre ele. Poate doar că am fost un pic cunoscută, dar exclus celebră. Nu am dat niciodată vreun autograf și n-a leșinat nimeni când m-a văzut.
Consideri că frumusețea ta a reprezentat un atu în meseria pe care ți-ai ales-o?
-Eu consider că nu frumusețea m-a ajutat ci felul meu de a fi. Faptul că sunt un om extrem de loial, sociabil, am o energie bună. Fac oamenii să se simtă bine în preajma mea, cred că asta m-a ajutat. Nu cred că am avut vreodată ceva de câștigat doar de pe urma frumuseții.