Cea mai ghinionistă gară din Europa devine hotel de cinci stele. Renașterea Titanicului din munți

Cândva grandioasă, Canfranc era cunoscută sub numele de Titanicul din munți. Gara spaniolă va avea o nouă viață ca hotel de cinci stele, la 51 de ani de la închiderea legăturii feroviare internaționale din Pirinei.

Cea mai ghinionistă gară din Europa devine hotel de cinci stele

Povestea lui Canfranc, un sat aflat la mai mult de 1.000 de metri deasupra nivelului mării, la frontiera franco-spaniolă, este una de ambiție vanitoasă și eșec abject, de incompetență și corupție, de intrigi, contrabandă și o perioadă lungă de un secol de ghinion, scrie The Guardian.

Spania a dorit să arate că era capabilă să construiască ceva la scara marilor „catedrale feroviare” din Europa, spune Alfonso Marco, autorul cărții El Canfranc, historia de un tren de leyenda.

„Până când a fost construit, aparținea deja, din punct de vedere conceptual și tehnic, în secolul al XIX-lea”, a spus el. Problema a fost că stația a fost concepută în 1853, dar nu a fost finalizată până în 1928.

Digi24.ro

Un cuplu care a cumpărat un conac vechi de 400 de ani a descoperit sub podeaua din bucătărie o comoară

Marco, care este a treia generație de feroviari din familia sa, s-a născut în gara Canfranc, unde tatăl său lucra și își locuia.

La ceremonia de deschidere a liniei, regele spaniol Alfonso al XIII-lea a spus cu emfază: „Pirineii nu mai există”. Cu toate acestea, munții au fost doar unul dintre obstacolele în calea succesului gării Canfranc.

Legendele din jurul gării Cafranc

Există multe mituri și legende în jurul stației, cum ar fi faptul că a schimbat cursul celui de-al doilea război mondial. Nu a făcut-o, dar cu siguranță a jucat un rol.

După ce naziștii au ocupat Franța, regimul Franco al Spaniei a folosit Canfranc pentru a schimba tungstenul, vital în producția de tancuri, cu aur nazist. Franco dorea să mențină relații bune cu Marea Britanie și SUA, dar nu avea să refuze oportunitatea comerțului profitabil cu Germania nazistă.

Digisport.ro

FOTO Au apărut primele imagini: Ion Țiriac a primit ”bijuteria” după 5 ani! ”Nu întrebați cât costă, că e obscen”

„Ca punct de trecere internațional, Canfranc a fost mai discret și mult mai puțin vizibil decât altele”, spune Marco.

Stația a fost folosită de spioni din toate părțile și se spune că numeroși evrei au scăpat de persecuții în Vichy Franța prin Canfranc.

„Există un grăunte de adevăr în toate aceste povești, dar s-au transformat în ceva total exagerat”, spune Marco. „De exemplu, este adevărat că evreii l-au folosit ca punct de trecere, dar nu la scară masivă.

Și, în timp ce germanii operau postul vamal pe partea franceză în timpul celui de-al doilea război mondial, nu au ocupat niciodată Canfranc. Aceste povești despre zvastica care flutura pe stâlpul stației sunt false. “

Un șir de ghinioane

Marco respinge porecla Titanic, deși acceptă că, la fel ca nava, Canfranc poate fi văzut ca o metaforă a ambiției eșuate și recunoaște că a avut destul de multe ghinioane.

De fapt, nu a mai avut nimic altceva. Stația abia fusese deschisă când a avut loc prăbușirea financiară din 1929. Doi ani mai târziu, a fost puternic deteriorată într-un incendiu.

Apoi, în 1936, a început războiul civil spaniol și, în momentul în care s-a încheiat, a izbucnit al doilea război mondial. Până la sfârșitul ostilităților, dictatura Franco a fost izolată, iar traficul feroviar internațional nu s-a reluat până în anii 1950.

Cu toate acestea, calea ferată de pe partea franceză avea un ecartament diferit de cea spaniolă, astfel încât pasagerii și bagajele trebuiau descărcate de la un tren la altul, adăugându-se la timpul deja lung de călătorie. Linia nu a fost niciodată viabilă.

În 1970, o deraiere a avariat un pod, oferind o scuză pentru a abandona stația care, cu cele 365 de ferestre și platforma lungă de 200 de metri, a fost lăsată să se degradeze și a devenit ceea ce Marco descrie ca „un mausoleu feroviar de enormă valoare… parte a unei istorii care nu poate fi ignorată și care merită să fie cunoscută și apreciată ”.

Astăzi, stația operează doar un modest serviciu intern spaniol.

Lucrările la noul hotel vor fi încheiate la finalul anului 2022

Hotelul de 104 camere este proiectat de arhitecții Joaquín Magrazó și Fernando Used împreună cu guvernul regional din Aragón și lanțul hotelier Barceló. Costul bugetat este de 27 de milioane de euro, din care guvernul Aragón va contribui cu 12 milioane de euro pentru repararea șinelor și dezvoltarea zonei înconjurătoare.

Fațada va fi păstrată, dar o nouă gară este construită în spatele celei existente și va fi accesibilă prin vestibulul hotelului. Complexul va include un centru de conferințe de 200 de locuri, un muzeu al căilor ferate, magazine și un refugiu pentru pelerini, deoarece Canfranc se află pe una dintre rutele către Santiago de Compostela.

Se speră că hotelul va reînvia satul la finalizarea lucrărilor la sfârșitul anului viitor, dar Marco consideră că va trece ceva timp până când legătura cu localitatea Pau din Franța va rula din nou.

În 2020, Franța și Spania au convenit să înceapă să lucreze la redeschiderea tunelului Somport de 7,8 km care leagă cele două țări și, cu sprijinul UE, se speră că linia și stația Canfranc vor fi pe deplin operaționale până în 2026.

Între timp, stația a devenit un loc de pelerinaj pentru persoanele interesate de patrimoniul industrial, spune Marco, care recomandă o călătorie cu trenul de la Zaragoza la Canfranc, deoarece își face drum prin peisajul spectaculos al Pirineilor.