Iolanda Balaș Soter este considerată de mulți drept cea mai mare atletă din istoria României. Parcursul sportivei nu a fost unul ușor, iar Andrei Vochin a povestit cum a renunțat la atletism din cauza Securității.
În cadrul „Oldies but Goldies”, Andrei Vochin a povestit că ascensiunea Iolandei Balaș în atletism a fost una foarte rapidă. În ciuda performanțelor obținute, atleta nu a putut avea un antrenor la Olimpiada din 1956.
„Ea vine în echipa națională foarte repede, merge la concursuri, începe să bată recordurile naționale. Ajunge să bată și recordul mondial la 1,75. După ce a bătut acel record, se apropia Olimpiadă de la Melbourne, din 1956. La această Olimpiadă i se spune că nu poate să meargă cu niciun antrenor acolo. Nu era numai cazul ei, ci și a altor atleți.
Atleții români au plecat la Olimpiada de la Melbourne fără niciun fel de antrenori după ei. Timp de două săptămâni s-au antrenat fiecare cum poate, după capul lor. În schimb, în delegație au fost securiști care au avut grijă ca sportivii să nu plece, au fost acolo să îi urmărească”, a transmis Andrei Vochin.
În continuare, Andrei Vochin a amintit faptul că Iolanda Balaș a terminat doar pe locul 5 la Olimpiada din 1956. În urma acestui rezultat, securistul Silberstein i-a rupt poza sportivei de pe tabloul olimpic.
„Printre acești securiști, așa cum povestea Iolanda Balaș într-un interviu, s-a nimerit și un tovarăș Silberstein, așa cum se numea el. Pe la antrenamente arunca câte un ochi și vedea că Iolanda, la antrenamente, nu putea să sară, la 1,75, atât cât era recordul. A venit la un moment dat și cu sfaturi. A zis ‘dacă nu poate, să schimbe piciorul de bătaie, să fie celălalt, să nu mai fie dreptul, ci stângul’.
Povestea că Tudor Vornicu, marele om de televiziune care era în delegație, a bușit în râs, nu putea să se mai abțină în prezența acestui impostor. Ea abia a sărit un metru și 67 acolo, a terminat pe locul 5, moment în care asupra ei s-au năpustit securiștii din delegație. S-a ajuns până la situația în care în satul olimpic, după concurs, s-au dus și i-au rupt poza de pe tablou, au spus că Iolanda Balaș au făcut de râs România prin ceea ce s-a întâmplat”.
În urma acestui incident, Iolanda Balaș a decis să nu se mai antreneze preț de o perioadă. Ulterior, antrenorul Soter a găsit-o pe sportivă în sala de pregătire, iar de atunci au reînceput munca.
„Chestiunea asta a marcat-o foarte tare, încât a renunțat la atletism. A renunțat în 1956, după Olimpiada de la Melbourne. Nu a mai vrut să se antreneze pur și simplu, nu a mai vrut să se ducă. Primul motiv a fost că nu a fost lăsată să meargă cu antrenorii acolo. Ea așa era obișnuită, era deja campioană mondială. Atunci i-au și bătut recordul mondial, au sărit 1,76.
Tudor Vornicu nu a putut să intervină, nu înțelegea nimeni nimic. Ca dovadă, ea s-a apucat după jumătate de an, antrenorul s-a trezit cu ea la antrenament, și a spus ‘hai, ne apucăm de treabă?’. Antrenorul s-a blocat, știa că nu mai vrea să se antreneze. Atunci a luat-o de la capăt”, a spus Andrei Vochin.
După ce a reluat pregătirile, Iolanda Balaș s-a înfuriat de faptul că Securitatea nu voia ca Janos Soter să facă parte din delegația pentru Olimpiadă. Acest lucru se datora faptului că autoritățile se temeau că sportiva nu va reveni în România.
„Pregătind Olimpiada din 1960, doamna Iolanda Balaș povestește că în fiecare zi, în momentul în care deschidea un caiet de notițe, începea să deseneze cele 5 cercuri olimpice, iar sub ele scria ‘revanșă’. A început să lucreze din nou, s-a redresat. În 1957 a făcut iarăși un record, 1,77. Devine campioană europeană, iar atunci se apropia Olimpiada de la Roma, marele ei vis, să câștige titlul olimpic, nimeni din România nu câștigase.
Când se apropie plecare către Roma, ea este anunțată că domnul Soter, antrenorul ei, nu face parte din delegație. Pe securiști îi interesa mai mult să nu rămâne domnul Soter pe acolo. Apropo, securistul care a fost cu ei în 1956 a cerut azil politic. De ce nu îl lăsau pe Soter să meargă acolo? Pentru că Soter avea rude în Australia, avea rude peste tot în lume”, a adăugat Andrei Vochin.
Iolanda Balaș s-a întâlnit personal cu Gheorghe Gheorghiu Dej înainte de Olimpiada din 1960, de la Roma. Fostul prim-ministru a rezolvat ca Janos Soter să poată merge alături de sportivă la concursul din Italia.
„Când a auzit Iolanda Balaș, a spus ‘eu nu mai merg la Olimpiadă’. S-a dus la Federație și a spus că nu merge dacă nu va veni Soter cu ea, antrenorul ei. A spus ‘nu mă duc acolo să mă fac de râs’. A zis atunci, toți se mirau că a avut curaj, ‘băi tovărășele, matale te duci să sari în locul meu, eu nu mă duc dacă nu vine Soter’.
Pleacă delegația, iar ea a zis ‘nu plec, stau și mă antrenez cu Soter în țară și vin cu două zile înainte de concurs, nu vin să stau două-trei săptămâni acolo’. Ce a făcut? A plecat delegația și s-a mirat de curajul pe care a putut să îl aibă. S-a dus la Comitetul Central al Partidului și a cerut audiență la Gheorghe Gheorghiu Dej. A zis ‘nu înțeleg cum, dar m-a primit’. Totuși, era campioană mondială și europeană, știa cine este.
A zis că a primit-o, a fost întâmpinată cu un buchet de flori. A fost întrebată ‘matale de ce nu ești la Olimpiadă?’, iar ea ‘pentru că nu îl lasă pe Soter să meargă cu mine, nu se poate așa ceva, nu mă mai duc să mă fac de râs. Dacă credeți despre mine că rămân în străinătate, atunci nu pot să concurez pentru țara care nu are încredere în mine’. Gheorghiu Dej a spus ‘stai liniștită, se rezolvă, plecați împreună la Olimpiadă’”, a expus Andrei Vochin.
În cele din urmă, viitori soți Soter au mers împreună la Olimpiada de la Roma. Iolanda Balaș a cucerit titlul olimpic, iar ulterior a mers să-și cumpere perdele, pentru că la revenirea în țară urma să primească o casă de la Gheorghe Gheorghiu Dej.
„Până la urmă a plecat, dar era cam sceptică. Acțiunea s-a întâmplat sâmbătă, iar luni s-au dus la aeroport, iar acolo i-au dat pașaportul și lui Soter și au plecat împreună. În două zile a concurat. Avea colege de concurs, iar ea a zis că vrea să înceapă de la 1,73. Colegele ei s-au oprit toate la 1,71. Când a intrat Iolanda în concurs, a sărit 1,73 de la prima săritură și era deja campioană olimpică.
După s-a jucat cu recordurile. Se făcea liniște în tot stadionul când sărea Iolanda Balaș. Se terminaseră tot programul zilei și ea a sărit 1,73, 1,77, 1,81 și s-a dus la 1,85. A stabilit record mondial și a câștigat Olimpiada de la Roma cu 1,85. La un moment dat, după ce s-a terminat Olimpiada, ea cu Soter deja era împreună, s-a dus la Roma ca să își caute perdele. De ce? Pentru că a promis Gheorghiu Dej că îi va da și casă dacă va ieși campioană olimpică, iar el s-a ținut de cuvânt. Își căutau perdele, iar securiștii erau după ei. Ca bani, a spus că a avut 40 de dolari pentru 10 zile petrecute la Roma. Atât era diurna”, a încheiat Andrei Vochin.