Cea mai mare catastrofă maritimă din istoria omenirii nu a fost Titanic. Un român a fost responsabil de moartea a 9.000 de oameni

Scufundarea Titanicului, soldată cu peste 1.500 de morți, nu este cea mai mare catastrofă maritimă din istoria omenirii. Un eveniment și mai grav a avut loc la trei decenii distanță de tragedia din Atlantic.

Numele lui Alexandru Marinescu, legat de cea mai mare catastrofă maritimă din istoria omenirii. 9.000 de oameni au murit

Titanicul și-a găsit sfârșitul în timpul călătoriei sale la New York. Pe 15 aprilie 1912, după ce lovise un aisberg cu o zi înainte, s-a scufundat în apele Atlanticului. Un total de oameni 2224 au urcat pe navă în timpul navigației. Dintre ei, 1514 au pierit.

Un număr mult mai mare de victime s-a raportat la mai bine de trei decenii distanță de la scufundarea Titanicului. Pe 30 ianuarie s-au împlinit 78 de ani de la cea mai mare tragedie navală petrecută vreodată în apele lumii.

În debutul anului 1945, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, nava Wilhelm Gustloff era scufundată în Marea Baltică de un submarin sovietic, în timp ce transporta circa 10.000 de oameni. Scufundarea pachebotului german, care este considerată cea mai mare tragedie navală din istorie, este legată de numele unui român.

Digi24.ro

O femeie de 60 de ani, cu un aspect uluitor de tânăr, a câștigat un concurs de frumusețe și s-a calificat pentru Miss Argentina

Cum s-a petrecut tragedia din secolul trecut

Nava Wilhelm Gustloff a fost construită pe șantierul Blohm & Voss. Avea 208,5 metri lungime, 23,59 metri lățime și o capacitate de 25.484 de tone. A fost lansată pe apă pe 5 mai 1937.

Inițial, ambarcațiunea trebuia să fie un vas de croazieră, cu o capacitate de 1.400 de pasageri. Evenimentele din acea perioadă i-au schimbat radical întrebuințarea. Astfel, în 1939, marina germană l-a rechiziționat și l-a transformat în navă-spital.

În ultimele luni ale războiului, vasul a fost folosit pentru evacuarea trupelor germane și a civililor din Prusia de Est, înainte de avansarea armatelor sovietice. Dată fiind prezența la bord a trupelor și a tunurilor antiaeriene, nava a devenit rapid o țintă militară pentru inamici.

În ciuda capacității inițiale de sub 2000 de oamenii, la acea vreme mii de refugiați s-au înghesuit pe Gustloff. Nava a părăsit portul Gdynia (Polonia) pe 30 ianuarie 1945, transportând aproximativ 10.000 de oameni.

Digisport.ro

FOTO "Arată dezgustător". S-a umplut de mușchi după retragere, dar un fost coleg l-a pus la punct: "N-aș face la fel"

În aceeași zi, la orele serii (21.00), trei torpile trase de un submarin sovietic, comandat de românul Alexandru Marinescu (Aleksandr Marinesko) au lovit babordul vaporului Gustloff.

Dată fiind perioada din an, una cu un frig cumplit, gheața formată pe apă a făcut ca multe dintre bărcile de salvare ale navei să nu poată fi utilizate. Membrii echipajului au fost uciși în atacul cu torpile sau au fost prinși sub punte. Gustloff-ul s-a scufundat sub valurile înghețate ale Mării Baltice o oră mai târziu.

Din cei circa 10.000 de pasageri, doar 1.200 de oameni au putut fi salvați. Scufundarea navei a dus la decesul a circa 9.000 de oameni. Vorbim de cea mai mare tragedie maritimă din istoria omenirii.

Cine a fost Alexandru Marinescu, românul responsabil de cea mai mare tragedie maritimă din istoria omenirii

Istoria ne spune că ”asaltul secolului”, cum a fost numit atacul asupra navei Wilhelm Gustloff, a avut loc la ordinul dat de Alexandru Marinescu, căpitanul submarinului sovietic S-13.

Aleksandr Marinesko s-a născut la 15 ianuarie 1913, la Odesa, în familia fostului marinar militar român Ion Marinescu (stabilit în Ucraina la 1893). Aici a terminat primele șase clase după care a devenit ucenic la marină. Obținând rezultate bune, a fost repartizat la o școală maritimă pentru copii, iar după absolvire a fost la bordul mai multor vase ale flotei de pe Marea Neagră ca marinar.

A urmat o carieră la Colegiul marin din Odesa, pe care l-a absolvit în 1933. Ulterior, a avansat rapid în grade și funcții. A fost locțiitor trei, locțiitor doi, apoi căpitanul navelor ”Ilici” și ”Flota Roșie”.

Cu rezultate excelente la pregătirea politico-militară, în 1940 este avansat la gradul de căpitan-locotenent. Cu doar un an înainte de tragedia din Marea Baltică, în 1944, a atacat cu tunul din dotarea submarinului vasul german ”Siegfried”, căruia i-a provocat daune majore ce au dus la scufundarea acestuia. A fost decorat cu Ordinul Steagul Roșu.

Românul a intrat însă în istorie prin atacul de la 30 ianuarie 1945, când a torpilat și scufundat nava germană Wilhelm Gustloff. Aceasta avea la bord 10582 de oameni: dintre care 8956 erau refugiați, majoritatea bătrâni, femei și copii.