De-a lungul anilor, acuzele de fraudare a alegerilor parlamanetare din România au existat mai mereu, însă niciodată nu a avut loc un scandal mai mare ca cel din 1946. FANATIK îţi prezintă cum au fraudat comuniştii scrutinul din urmă cu 74 de ani, când au preluat puterea în ţara noastră.
Până în 1946, aproape la fiecare rundă de alegeri parlamentare au existat suspiciuni şi acuze de fraudă. Cu toate acestea, scandalul din urmă cu 74 de ani va rămâne în istoria modernă a României. Abia ieşită din Al Doilea Război Mondial, ţara noastră era împărţită în două.
Statul era condus de Regele Mihai I, însă guvernul era unul pro-comunist, instalat prin forţă de URSS. România abia ieşise din Greva Regală, petrecută între 21 august 1945 şi 7 ianuarie 1946, în care monarhul refuzase să semneze actele oficiale ale Guvernului condus de Petru Groza.
România nu mai avusese parte de alegeri parlamentare din 1939, când Frontul Renaşterii Naţionale venea la putere în timpul dictaturii regale a lui Carol al II-lea. Cu trupele sovietice prezente în România, alegerile parlamentare din 19 noiembrie 1946 au fost câştigate de Blocul Partidelor Democratice, o alianţă electorală în care se regăseau, printre altele, Partidul Comunist Român, Frontul Plugarilor, Partidul Social-Democrat sau Uniunea Patrioţilor.
Cu câteva luni înainte de alegeri, liderii comunişti erau siguri de victoria în alegeri. Lucreţiu Pătrăşcanu se aştepta la un procent între 70% şi 80%, în timp ce ziarul “Scânteia” se arunca la un pronostic halucinant: 90%. Comuniştii pregăteau deja frauda, iar ambasadorul sovietic Serghei Kavtaradze le oferea lecţii: “Prin anumite tehnici, BPD poate câștiga 90% din voturi”.
Blocul Partidelor Democratice a obţinut 69,8% din voturi, cu toate că cifrele reale erau cu mult sub acest procent. Votanţii au fost intimidaţi sau împiedicaţi să ajungă la urne, în timp ce multe buletine au fost arse sau deteriorate. Mai mult decât atât, şefi de secţii, în special în provincie, au fost ucişi pentru că s-au împotrivit comuniştilor.
Pe baza documentelor de arhivă, studiate după căderea comunismului, BPD obţinuse în jur de 47%, în timp ce partidelor democratice (PNL, PNŢ, MNSZ sau PŢD-Lupu) le-a revenit o uşoară majoritate, astfel că ar fi putut să formeze în mod legitim, pe baza unor alianţe, un nou guvern.
Academicianul Constantin Rădulescu-Motru, în notele sale, susţinea că BPD apelase la turismul electoral, votanţii pro-comunism fiind duşi la mai multe secţii pentru voturi multiple.
“Camioane cu alegători (n.r. ai BPD-ului) au circulat de la o secție la alta votând la toate secțiile, adică de mai multe ori. După votare, s-au trimis comisiei centrale procesele-verbale în alb, și aici s-au completat punându-se după ordinul guvernului numărul de voturi care convenea”, afirma Constantin Rădulescu-Motru, care va fi persecutat de comunişti până la sfârşitul vieţii.
Istoricul Dinu C. Giurescu a publicat un volum dedicat fraudării alegerilor parlamentare din 1946, în care a subliniat importanţa rezultatului pro-BPD, numind evenimentul drept “cea mai mare fraudă politică din istoria României între 1859 şi 1946”.
“Înainte de alegeri am fost la Prefectura Vâlcea, unde am primit 200.000 lei, iar președintele 300.000 lei, și am luat urna împreună cu voturile. În seara de 17 noiembrie 1946 a venit un tovarăș, pe nume Stelian Nițulescu din București, a completat procesul verbal de numărare a voturilor și a trecut ‘Soarele’ cu 95%, iar opoziția 5%. Am semnat și a luat procesul verbal”, afirma Constantin Părăușanu, notar în comuna Sineşti (judeţul Vâlcea), în revista “Historia”.
Ziarul “Scânteia”, organ de presă al comuniştilor, îi îndemna pe români, la fiecare număr, să voteze “Soarele”, semnul electoral al BPD-ulului. “Nici un vot reacţiunii. Toate voturile SOARELUI democraţiei”, titra ziarul pe prima pagină din 20 noiembrie 1946.
“Rezultatele parţiale calculate până în prezent constituie o victorie hotărâtoare a democraţiei asupra reacţiunii. Blocul Partidelor Democrate e singura forţă politică a ţării care poate vorbi în numele poporului Român”, apărea în numărul din 22 noiembrie 1946, care anunţa victoria BPD.
Un an şi o lună mai târziu, pe 31 decembrie 1947, Regele Mihai I era forţat să abdice, iar comuniştii acaparau total România. Au urmat 42 de ani în care alegerile parlamentare au căzut în derizoriu, listele fiind formate din membri ai aceluiaşi partid. Comunismul în România se instala prin cea mai mare fraudă din istoria alegerilor organizate în România.