Sport
Betano Left
Betano Right
Betano TOP

Cea mai neagră zi din istoria Wurzburgului! 5.000 de morţi într-un atac de 17 minute şi un oraş ras de pe faţa pământului

16 martie 1945 este considerată drept cea mai neagră zi din istoria Wurzburgului, oraş care acum găzduieşte naţionala României la EURO 2024.
Cum a fost distrus oraşul Wurzburg în timpul bombardamentului din 16 martie 1945 (colaj foto: FANATIK)
ADVERTISEMENT

Finalul celui de-Al Doilea Război Mondial a adus multe raiduri aeriene ale Aliaţilor asupra oraşelor din Germania, totul în speranţa că armata lui Adolf Hitler va capitula mai repede. Printre localităţile care au suferit distrugeri colosale s-a numărat şi Wurzburg, locul unde naţionala României se pregăteşte în timpul EURO 2024.

Wurzburg a fost distrus după un bombardament de 17 minute al britanicilor

În martie 1945, Wurzburg nu putea să fie considerat un oraş ţintă pentru un bombardament puternic. Micuţul orăşel din Bavaria nu avea fabrici de armament sau instalaţii militare, în plus aici se regăseau aproape 40 de spitale. Cu toate acestea, britanicii au decis să-l bombardeze în tentativa de a frânge spiritul nemţilor.

ADVERTISEMENT

Acţiunea a început pe 16 martie 1945, în jurul orei 17:00, când Grupul 5 al Aviaţiei Britanice s-a ridicat de la sol. Patru ore mai târziu, bombardierele se aflau în apropiere de Wurzburg. Nemţii şi-au dat seama, în jurul orei 19:00, că urmează un bombardament, când au început avertizările, iar la ora 21:07 a sunat alarma de avertizare a populaţiei din oraş.

Iadul s-a declanşat la ora 21:25, când britanicii au aruncat bombe paraşutate pentru marcarea ţintelor, numite “brazi de Crăciun” de către populaţia germană. Apoi, între 21:35 şi 21:42, oraşul a fost lovit cu 1.127 de tone de bombe, printre care s-au numărat şi 370.000 de proiectile incendiare.

ADVERTISEMENT

Tot raidul a fost efectuat în trei valuri, pe durata a 17 minute, iar efectul a fost devastator. Localnicii care nu au găsit adăposturile subterane, care şi aşa erau puţine, au fugit spre malurile râului Main. Oraşul a fost cuprins imediat de un incendiu de proporţii, iar piloţii avioanelor de bombardament au putut să vadă flăcările de la o distanţă de 230 de kilometri.

5.000 de locuitori ai Wurzburgului au murit în bombardamentul de pe 16 martie 1945

Imediat după ce avioanele au terminat raidul, autorităţile din Wurzburg s-au pus în mişcare pentru salvarea de vieţi omeneşti, dar şi în tentativa de a stinge incendiile. Un număr exact al victimelor bombardamentului nu a fost cunoscut niciodată, însă mulţi istorici susţin că în jur 5.000 de persoane şi-au pierdut viaţa în acea seară.

ADVERTISEMENT

Conform raportului Grupului 5 al Aviaţiei Britanice, centrul oraşului Wurzburg a fost distrus în proporţie de 90%, în timp ce în periferii şi zonele suburbane procentul a ajuns la 68%. În cele 17 minute de bombardament, 21.062 de case şi 35 de biserici au fost distruse, printre care Catedrala din Wurzburg şi Palatul Rezidenţei.

Victimele au fost îngropate într-o groapă comună

Autorităţile locale au luat decizia ca victimele bombardamentului să fie îngropate într-o groapă comună din Cimitirul Central al oraşului. Nouă ani mai târziu, în 1954, a fost ridicat un monument, la intrarea în cimitir, în memoria celor care au murit în timpul bombardamentului.

ADVERTISEMENT

Pe locul unde se află groapa comună a fost montată o statuie cu un bărbat, o femeie şi doi copii răpuşi de bombe. De asemenea, în 2017, au fost ridicate 32 de panouri din sticlă, unde sunt trecute numele a 1.663 de victime identificate ale raidului din 16 martie 1945.

În fiecare an, pe 16 martie, clopotele bisericilor din Wurzburg încep să bată, timp de 20 de minute, de la ora 21:20 în memoria victimelor bombardamentului. În plus, în fiecare vineri, la ora prânzului, este rostită rugăciunea de reconciliere din Coventry la Marienkapelle.

Americanii au ajutat la renovarea oraşului Wurzburg

La scurt timp după bombardamentul britanicilor, pe 6 aprilie 1945, oraşul s-a predat forţelor americane şi a început procesul de reconstrucţie în Wurzburg. Americanii s-au implicat în această acţiune până în 1949, când localitatea se afla în zona de ocupaţie a SUA, ca mai apoi fameile din oraş să preia operaţiunea de reconstrucţie, deoarece bărbaţii au fost fie ucişi în război, fie se aflau în prizonierat.

Operaţiunea de degajare a molozului din oraş s-a terminat abia în 1967, aceeaşi perioadă în care reconstrucţia oraşului a fost realizată. La 79 de ani distanţă de la cea mai neagră zi din istoria oraşului, urmele bombardamentului mai pot fi văzute pe plăcuţele montate pe clădirile reconstruite.

Articol realizat cu sprijinul VODAFONE, partener de conectivitate al FANATIK la Euro 2024.

ADVERTISEMENT