România traversează cel mai sever episod de iarnă din acest sezon, ninsorile luând în stăpânire mai bine de jumătate din ţară. Inclusiv în Bucureşti stratul de zăpadă a depăşit zece centimetri, prilej pentru Dumitru Dragomir să rememoreze iernile din copilăria sa de la Bălceşti.
Dumitru Dragomir a povestit că iarna cea mai grea din întreaga sa viaţă a fost în urmă cu aproximativ 70 de ani. Pe vremea aceea era doar un copil, dar amintirea acelor zile o are vie în memorie.
„Aveam vreo 9-10 ani, cred că era prin 1955-1956. Tata scotea vacile la fântână, ca să bea apă. Ele treceau printr-un tunel de zăpadă, iar eu eram sus, aproape la streaşina casei, şi nu ajungeam să dau cu mâna în spatele vacilor. Aşa de înaltă era zăpada, avea 2,20-2,30 metri! Niciodată n-am să uit aşa ceva. În decursul vieţii mele de 80 de ani, aia a fost cea mai mare zăpadă pentru mine. Zăpada era până aproape de streaşina casei”, a povestit Dragomir, la „Profeţiile lui Mitică”.
El a explicat că tatăl său a luat măsuri pentru a proteja animalele imediat ce a văzut că ninsoarea se înteţeşte. „Din momentul în care zăpada a început să depăşească un metru, tata cu mine şi cu mama am început să o dăm la o parte, pe lungime de 20 de metri de la grajd la fântână”, a explicat Mitică Dragomir.
Fostul şef al LPF a mai spus că marea problemă nu era hrănirea animalelor, ci adăparea lor. „Animalele le hrănea din podul şoprului, de sus în jos, că era şoprul plin cu mâncare. Dar cu apa n-aveai cum, trebuia să duci vacile la fântână. Problema este că nu mai puteau să se întoarcă. şi a făcut tata culoar în jurul puţului. Lua câte una şi o ducea, apoi se întorcea înapoi. A muncit extraordinar. O să ţin mintea asta toată viaţa!”, spune Dragomir.
La fel de vie în memoria sa este o inundaţie la care a fost martor în copilăria sa. „Mai ţin minte o dată, când a plouat foarte mult, un pârîu micuţ, de un metru-doi, îi ziceam Şerlanu, şi care era mai mereu secat… Când a venit o dată, apa era pe drum de o jumătate de metru, pe o întindere de câte 2-300 de metri în stânga şi în dreapta Şerlanului. Cât vedeai cu ochii era ca o Dunăre. N-am văzut aşa ceva în viaţa mea”, a rememorat Dragomir perioada copilăriei sale.