Ales de două ori deputat pe listele Partidului România Mare, în 2000 şi 2004, Dumitru Dragomir a rememorat la „Profeţiile lui Mitică” amintiri fabuloase cu liderul partidului Corneliu Vadim Tudor, de care a fost foarte apropiat.
„Pe Vadim îl blestemase geniul. Îl trăsnise geniul. Este o povară să fii genial, pentru te dușmănesc toți”, şi-a început Dumitru Dragomir amintirile despre Corneliu Vadim Tudor.
Fostul şef de la LPF a rămas impresionat de inteligenţa lui Corneliu Vadim Tudor, afirmând că este persoana cea mai deşteaptă pe care a cunoscut-o vreodată. „Vadim era mult mai deştept decât noi toți la un loc. Când stăteai de vorbă cu el nu sufla nimeni, nu era nimeni mai deștept ca el! Din 10 certuri cu el, de șapte-opt ori cedam eu, de două ori ceda el. Nu se putea pune nimeni cu el, îţi aducea un miliard de argumente. Nici Iliescu nu sufla în faţa lui Vadim! Îl lăsa în pace”, a povestit Dumitru Dragomir, la „Profeţiile lui Mitică”.
În afară de cariera politică şi literară, Corneliu Vadim Tudor era un împătimit al fotbalului. Dumitru Dragomir, deşi în partid cu acesta, a aflat pe pielea lui cât de mare era pasiunea lui Vadim pentru sportul rege. „Ţinea cu Steaua. Vai, te mânca! De două ori a scris să fiu dat afară, că nu câştigase Steaua din cauza arbitrilor. El era la cuţite cu Gigi Becali, dar ţinea cu Steaua”, a mai povestit Dragomir.
În continuare, „Oracolul de la Bălceşti” a povestit motivele care au dus la cearta dintre Vadim şi Gigi Becali. „Vadim l-a băgat în parlament pe Gigi, dar Gigi vrea să domine el pe toată lumea şi se ceartă cu toată lumea. Păi cum să-l domini pe Vadim? Şi atunci s-au certat.
Dacă l-a băgat pe Gigi în parlament, îţi dai seama că a ţinut la el. Şi după aceea, când se înjurau, ce mai râdeam cu Vadim la restaurant! Nu-l duşmănea pe Gigi deloc. A rămas o răceală între ei, pentru că Gigi nu uită, iar Vadim era slobod la gură. Te făcea de îţi venea să fugi din ţară”, a spus Dragomir.
În ciuda temperamentului său vulcanic, Corneliu Vadim Tudor nu ţinea însă supărările multă vreme, iar dacă jignea pe cineva era dispus oricând să-şi ceară scuze public.
„Avea un respect nemaipomenit faţă de demnitatea omului. Te făcea praf acum, dar mâine strângea 50-60 de inşi, mergeau la un şpriţ şi îşi cerea scuze, în faţa tuturor, celui pe care îl făcuse praf cu o zi înainte”, a mai povestit Dumitru Dragomir.