Ceață a la Cluj: Încăpățânatul Petrescu, “descăpățânat” de „vedetele” Romei: Debeljuh și arbitrul Lechner

opiniile fanatik
Andrei Dicu   
în Editoriale
27/11/2020, 00:51
Ceață a la Cluj: Încăpățânatul Petrescu, “descăpățânat” de „vedetele” Romei: Debeljuh și arbitrul Lechner opiniile fanatik
Ceață a la Cluj: Încăpățânatul Petrescu, "decapitat" de „vedetele” Romei: Debeljuh și arbitrul Lechner

Campioana României spera într-o minune în fața italienilor de la AS Roma, după înfrângerea devastatoare din meciul tur, dar s-a trezit lovită de autogolul lui Debeljuh și de o decizie nedreaptă a arbitrului Harald Lechner. E greu de uitat un 0-5, totuși, el poate fi ignorat după un… 0-2. Nu-i așa, Dane ? Dorința de revanșă era logică, dar să nu uităm, apropo de miracole, Crăciunul vine doar o data pe an. Și când vine, uneori vine pentru alții, așa cum s-a întâmplat acum.

S-a tot vorbit despre „răzbunarea” elevilor încăpățânatului Dan Petrescu, după dezastrul din capitala Italiei, însă, atenție, răzbunarea este legitimă doar atunci când repune victima în drepturile sale. Dacă la Roma clujenii se transformaseră în jaloane, în Gruia, din „dialogul” cu stelele care i-au rănit în tur, jucătorii noștri au înțeles doar că statutul de victimă poate deveni peren, dacă nu te „cauți” unde te doare.

Clujenii au dominat steril prima repriză, cu un Gabriel Debeljuh neinspirat și jucând mai mult de-a latul terenului. Asta, până când s-a plictisit și s-a gândit el că e mai bine să-i dea gol lui… Bălgrădean. În blânda lor veselie, italienii nici nu mai aveau de ce să joace, pentru că, se pare, tocmai „transferaseră”, măcar pentru un meci, o mare vedetă în curs de adormire.

Dan Petrescu, încețoșat de autogolul elevului și lătrător la arbitru: A primit ce și-a dorit!

Sigur că poate fi invocată absența lui Deac, dar asta nu explică de ce băieții lui Petrescu s-au „dezceferit” de CFR-ul pe care îl reprezentau odată. Nici antrenorul nu părea ieșit din zona de ceață care învăluise, din toate punctele de vedere, stadionul. Din perspectivă tactică, așteptam, cu toții, altceva. Dacă Romei i-a convenit acest tempo, mai mult de țurcă decât de fotbal, Clujul a părut o armată care dorea să câștige o bătălie navală mizând pe o divizie de motorete.

Încăpățânatul Petrescu, omul – prenadez, adică fix sau mai exact fixist până în măduvă, l-a pus pe Chipciu să joace în fața fundașilor. Obsesiile mistuitoare reprezintă exact opusul creativității, iar ce s-a petrecut adineauri la Cluj stă mărturie. Dan, inventatorul conceptului „lamentatio in integrum” nu aude niciodată nimic, dar deseori țipă de pe margine precum o muierușcă dintr-o telenovelă sud-americană. Acum, s-a rățoit tot meciul la jucători, dar și la arbitrul Harald Lechner și până la urmă, a primit ce a meritat: un penalty inventat, dar care n-a fost un cadou pentru Petrescu, ba din contră, Moș Crăciun a venit la adversar…

Așa e când se alege praful…

Înaintea jocului, clujenii o priveau pe Young Boys (echipă cu care se luptă pentru calificare) ca pe capra vecinului, dar cu sentimentul absolut al cosmopolitismului, în sensul în care, chiar în ciuda unei înfrângeri cu echipa capitolină, tot ar mai avea șanse de calificare. Logic, pentru că va urma meciul direct cu elvețienii… Dar, asta conta mai puțin, deoarece, oricând, se putea produce o rocadă. Evident, dacă CFR ar fi învins Roma… Problemele erau altele, și anume faptul că echipa clujeană este doar umbra umbrei echipei care a fost. Se simte nevoia unei schimbări, în locul unui bocet.

Absențele lui Cestor, Vinicius (accidentați), Deac și Hoban (testați pozitiv cu virusul care ne calamitează viețile) făceau ca visul unei victorii să pară și mai îndepărtat. E drept, l-au recuperat pe Burcă, dar era greu de presupus că… doar cu Burcă se face primăvară, ca să parafrazăm un proverb binecunoscut. De altfel, este și bizar să te gândești că poți bate Roma, după ce, în ultima etapă de campionat, te-a îngenunchiat UTA, pe teren propriu. Dar este și mai ciudat să câștigi, dacă nu tragi niciun șut pe poartă, așa cum s-a întâmplat în prima repriză.

Sigur, nici italienii n-au strălucit, ci, în prima repriză au nimerit o singură dată poarta lui Bălgrădean, prin Borja Mayoral, numai că portarul român și-a făcut datoria. Și mai e ceva: Romanii n-au venit să atace în valuri, ci să aștepte la cotitură, deci nu lor li se poate reproșa jocul de tip somnifer din prima parte… În plus, cum spuneam, italienii au avut și avantaj numeric. Nu știam că Debeljuh s-a transferat la Roma, dar, cu siguranță, în această seară a făcut un prim pas. Apoi, s-a găsit și Lechner să dicteze un penalty stupid, la presupusul fault al lui Bălgrădean la Mkhitaryan… O vorbă din străbuni spune că… „așa e când se alege praful”.

Romanii, privitorii unei lebede care rage

Trebuie spus că AS Roma a venit în Gruia după 10 jocuri consecutive, fără înfrângere. Mai mult, antrenorul Paulo Fonseca a adus în România cei mai importanți fotbaliști, fără a lăsa „la vatră” nicio vedetă, ca să se odihnească înaintea partidei cu Napoli, de peste trei zile. Odihnă activă, vorba aceea. Nu de alta, dar Roma se putea califica încă din această seară, ceea ce de altfel a și reușit, chiar fără să se forțeze prea tare. Singurele probleme veneau din apărare, pentru că cinci fundași erau indisponibili, accidentați sau infectați cu COVID-19. Doar că, sub glezna Lunii de deasupra Clujului („mândria Ardealului”), italienii n-au avut nicio emoție. Din postura de posibili participanți la o luptă purtată între fiare, așa cum ne-am fi dorit, ei s-au trezit spectatorii unei lebede care rage.

Dzeko a jucat și el, fiindcă avea nevoie de meciuri în picioare. Pentru ca această tragi-comedie să se încheie „ca la carte”, a izbutit și el un cot în gură, evident nepenalizat de arbitrul Harald cel Mic, regele ceței, care și-a împărțit coroana cu Dan Petrescu.

Necazul nu e că băieții din Gruia au pierdut, ci faptul că s-au „dezceferit” de CFR-ul care era odată. Rolul pesimistului de serviciu este derizoriu, dar logica faptelor arată că, așa cum au jucat cu Roma, într-o confruntare cu Young Boys, clujenii n-ar avea un pogon de șanse. Sigur, vor reveni Deac și ceilalți, dar nu aceasta este vitrina unei echipe cu pretenții europene.

Putem da vina pe neșansă, când vorbim despre autogol. Putem blama nedreptatea și pe arbitrul Lechner. Dar, uneori, e bine ca din magazia noastră de impresii să dispară conceptul de „ceea ce credem că suntem” și să apară ideea de „a deveni ceea ce vrem să fim”. Sau măcar ce putem să fim…

 

Închide ×