Fără îndoială câinele este cel mai bun prieten al omului, iar această legătură a existat dintotdeauna. Drept dovadă faptul că în urmă cu secole patrupezii erau luați în războaie de către stăpâni pentru a învinge inamicii. Pe atunci, dimensiunea lor era mai mare și erau astfel și mai puternici.
Și astăzi multe rase de câini sunt foarte periculoase, iar dacă vi se pare că un Ciobănesc de Bucovina, de exemplu, este masiv și feroce, aflați că în Epoca Bronzului existau patrupezi mult mai de temut. Era suficientă o simplă mușcătură a lor pentru a doborî inamicii pe câmpul de luptă.
În urma numeroaselor cercetări, s-a constatat că primul animal domesticit era din Epipaleolitic, când îl însoțea pe om la vânătoare. De asemenea, încă de pe atunci era folosit și ca un paznic al casei, al altor animale și era foarte iubit de către stăpân.
În Epoca Bronzului, o perioadă marcată de conflicte, invazii și dominată de războinici, câinii și-au găsit locul pe câmpul de luptă. Aici s-a dezvoltat capacitatea patrupezilor de a face față oricăror atacatori și de a nu fugi din calea lor.
Câinii care aparțineau raselor luate în războaie erau ucigași cu sânge rece și au rămas în istorie pentru agresivitatea lor și pentru numărul de victime pe care le-au făcut. Urmașii moderni ai acestor câini sunt și ei astăzi priviți cu frică.
Cea mai veche mărturie din Epoca Bronzului legată de câinii foarte buni de luptă îi aparține lui Alyattes, regele Lidiei, un regat din Asia Mică, care a folosit patrupezi în lupta contra cimmerienilor, niște neamuri migratoare asemănătoare sciților care i-au invadat ținuturile.
Și războinicii din Magnesia, o regiune din centrul Greciei foloseau câini în lupte mari. Și în Grecia Antică, mai exact în bătălia de la Maraton, contra perșilor, câinii au fost adevărate arme. Cea mai feroce rasă de câini din zona Balcanilor, din acea perioadă, a fost crescută în secolul al V-lea î. Hr, în munții Epirului, astăzi un teritoriu împărțit între Grecia de nord și Albania.
Rasa de câini din zona Balcanilor se numea Molossus și era de mare sprijin păstorilor epiroți pentru paza turmelor. Calitățile acestui câine erau observate și lăudate și de Aristotel, dar și de poetul Grattius, care scria: ”Când situaţia se complică, când curajul trebuie arătat şi când zeul războiului cheamă la luptă nu poţi să nu admiri renumiţi molosieni”.
Mastiff-ul este urmașul Molossus-ului. Armata romană avea întotdeauna câini de luptă. Nu Molossus, ci Canix Pugnax, strămoșii rasei Cane Corso din prezent, niște câini de talie mare, inteligenți, cu părul scurt și foarte agresivi în luptă.