Istoria modernă a României a fost marcată de o serie de asasinate politice, planificate fie pentru îndepărtarea adversarilor politici, fie în numele unor ideologii extremiste.
Cele mai răsunătoare asasinate politice care au cutremurat istoria modernă a țării noastre rămân cele ale premierilor Barbu Catargiu, Armand Călinescu și Ion Gheorghe Duca.
Cel care a deschis seria asasinatelor istorice în care premierii României și-au pierdut viața a fost conservatorul Barbu Catargiu, desemnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza să conducă primul Guvern unit după întregirea Principatelor Române.
Acesta a fost ucis în plină zi, pe data de 8 iunie 1862, la ora 17.00, în trăsura prefectului poliţiei, Nicolae Bibescu, în timp ce se întorcea de la şedinţa Adunării Deputaţilor.
Conform rapoartelor întocmite de autoritățile de la acea vreme, chiar când trecea pe sub turnul din curtea Mitropoliei din Bucureşti, premierul conservator a fost împușcat în ceafă. Se pare că glonțul a fost tras de undeva din stradă, a pătruns prin geamul trăsurii și l-a ucis pe loc.
Moartea lui Barbu Catargiu, primul asasinat din istoria Principatelor Române Unite, a fost și este în continuare învăluită în mister, deoarece nu se știe cu exactitate cine și de ce l-a omorât.
De-a lungul timpului, au fost lansate numeroase teorii conform cărora, în asasitanul lui Catargiu au fost implicați mai mulți membri ai Partidului Național Liberal, dar și Mihail Kogălnicianu sau domnitorul Alexandru Ioan Cuza.
La baza acestor ipoteze stau divergențele de opinii pe care premierul conservator Barbu Catargiu le-a avut cu liberalii şi inclusiv cu domnitorul Alexandru Ioan Cuza.
Istoricii spun că Barbu Catargiu nu era adeptul reformelor bruște şi radicale care fi putut zgudui societatea românească, iar conflictul dintre el, liberali, Cuza şi Kogălniceanu a escaladat în momentul în care premierul s-a opus legii agrare.
Mult timp după moartea lui Catargiu, oamenii au bănuit că cel care a comandat asasinatul ar fi fost însuși domnitorul Cuza, iar cel care l-ar fi executat ar fi fost prefectul Bibescu.
”Nimeni nu a văzut pe asasin urcând scara trăsurii, dar sunt persoane care au văzut pe Bibescu trecând braţul drept peste umărul lui Catargiu, care, repet, a fost lovit în ceafă. Şi probele şi martorii au dispărut, iar ancheta a fost oprită prin ordin domnesc. De alfel Binescu a fost poreclit după această întâmplare,”Pistol”, a scris Emanoil Hagi-Mosco în ”Bucureşti, amintirile unui oraş.”
Al doilea premier al României care a avut parte de o moarte sângeroasă a fost liberalul Ion Gheorghe Duca.
Dacă în cazul morții prim-ministrului Barbu Catargiu, autorul sau autorii teribilei crime rămân în continuare într-un colț de umbră, în cazul lui I.G. Duca s-a știut încă din prima clipă cine se află în spatele acestei tragedii.
În 1933, I.G. Duca a intrat în conflict cu Mişcarea Legionară, o organizaţie ultra-naţionalistă devenită extrem de populară la sfârșitul anilor 20, care promova un mesaj anti-semit, ultra-naţionalist şi mistic.
După ce a încercat să anihileze Garda de Fier şi să o împidice să participe la alegeri, I.G. Duca care pe data de 14 noiembrie 1933 a fost numit în funcția de prim-ministru al României a ajuns pe ”lista neagră” a legionarilor.
Aceștia au format o așa-zisă ”echipă a morții”, cunoscută sub numele de Nicadorii, din care făceau parte legionarii Nicolae Constantinescu, Doru Belimace, Ioan Caranica.
La scrut timp după ce liberalii au câștigat alegerile și au obținut 300 de locuri în Camera Deputaților și 105 în Senat, I.G. Duca a fost chemat în audiență la regele Carol al II-lea pentru a discuta printre altele și despre numirea unui nou guvernator al Băncii Naţionale a României.
Pe data de 29 decembrie 1933, premierul s-a deplasat la Castelul Peleş din Sinaia, unde au avut loc mai multe discuţii tensionate pe acest subiect. Regele îl susținea Grigore Dumitrescu, pentru funcția de guvernator al Băncii Naţionale a României, asta în timp ce premierul liberal îl sprijinea pe Alexandru Ottulescu.
După ședinta de la Peleș, premierul I. G. Duca a revenit, spre seară, în gara Sinaia, unde avea tren de întoarcere în Bucureşti, la ora 21:15.
În timp ce traversa peronul gării, împreună cu câţiva simpatizanţi, acesta a fost asasinat de Nicadorii, cu cinci focuri de revolver, care l-au ucis pe loc.
Imediat după asasinat, în România a fost decretată, timp de șase luni, stare de asediu şi cenzură, iar autorii teribilei crime au fost condamnaţi la muncă silnică.
De un sfârșit la fel de tragic ca și cel al lui Catargiu sau Duca a avut parte și premierul României, Armand Călinescu.
Pe 21 septembrie 1939, la șapte luni de la numirea sa în funcția de prim-ministru al țării, președintele partidului Frontul Renașterii Naționale a fost asasinat de un grup de opt legionari care au tras asupra sa 20 de gloanţe.
Execuţia considerată unul dintre cele mai dure asasinate politice din istoria României, a avut loc, în jurul orei 14:00, chiar în centrul Bucureştiului, după ce Armand Călinescu a plecat de la Ministerul Apărării spre casă, însoțit de agentul său, Radu Androne, dar și de șoferul mașinii.
La un moment dat, atunci când se afla pe podul care duce din Piața Operei către cartierul Cotroceni, mașina premierului a fost blocată de o căruță cu fân, iar în spate a fost lovită de un autoturism.
Văzând că în urma impactului, căruța s-a rupt în două, premierul a vrut să coboare din mașină, împreună cu agentul său.
Nici bine nu a deschis portiera că Armand Călinescu a fost doborât de opt tineri și împușcat cu 20 de gloanțe. La scrut timp după asasinat, legionarii au fugit de la locul faptei lăsând trupul premierului întins pe jos, dar cu picioarele în mașină.
Cu toate acestea, asasinii lui Călinescu nu au avut prea mult timp la dispoziție să se bucure de “victorie” deoarece, au fost arestați de autorități și ulterior executați prin împușcare.