Cutremurele devastatoare din Myanmar (cel de 7,7 pe scara Richter produs vineri, 28 martie 2025), urmat de replici, au șocat o lume întreagă și, la scurt timp, au apărut câteva semne de întrebare despre dezastrul natural care a dus, până azi, 30 martie, la peste 1.700 de decese.
Înainte de a intra în pâine cu privire la trei dintre marile dileme despre cutremurele din Myanmar, vom trece în revistă câteva lucruri extrem de importante de știut. Țara din sud-estul Asiei este într-o zonă cu risc seismic major, doar că țările vecine, Thailanda și China nu se ”bucură” de această titulatură.
Capitala thailandeză, afectată de cutremur, se află la 1.000 de kilometri de epicentrul seismului de vineri, lucru care a trezit niște semne de întrebare. Ca să înțelegem mai bine acest fenomen, începem cu a preciza că astfel de seisme nu sunt deloc surprinzătoare, mai ales dacă vorbim despre Myanmar. Capa superioară a Terrei este împărțită în diferite secțiuni denumite plăci tectonice, care sunt în continuă mișcare. Unele se deplasează lateral, atingându-se brusc sau lent, din când în când, altele fricționează una deasupra celeilalte.
Myanmar este recunoscută ca fiind una din cele mai active zone de pe planetă din punct de vedere geologic, deoarece țara se află la convergența dintre patru plăci tectonice: cea euroasiatică, cea indiană, microplaca Burma și placa Sunda. De altfel, chiar munții Himalaya, obiectiv turistic important, s-au format în urma unei astfel de coliziuni, între placa tectonică a Indiei și cea euroasiatică.
Prima mare întrebare legată de cutremurele din Myanmar este de ce s-au simțit la distanțe atât de mari, în celelalte țări din regiune, din moment ce au fost unele de suprafață? Potrivit BBC, deși seismul zguduitor din 28 martie a fost la doar 10 kilometri adâncime (deci părea a fi unul superficial pe distanțe mari), intensitatea cu care s-a degajat energia (7,7 pe scara Richter) este explicația pentru daunele colaterale țării în care a avut loc. Potrivit datelor furnizate de Serviciul Geologic din SUA, pământul s-a zgâlțâit cu o putere mai mare decât energia dată de bomba atomică de la Hiroshima.
„Natura dreaptă a faliei permite propagarea cutremurelor pe suprafețe mari. Și, cu cât zona faliei care alunecă este mai mare, cu atât cutremurul este mai mare”, explică Rebecca Bell, specialistă în seismologie de la Imperial College of London.
Faptul că vorbim despre o falie neîntreruptă a permis prelungirea undei de șoc până la o distanță de 1.200 de kilometri, deci a ajuns, așadar, în capitala Thailandei, Bangkok. Specialista a mai spus că felul în care se simt cutremurele de suprafață depinde de tipul de sol. În cazul solurilor moi, cum sunt cele pe care e construit orașul Bangkok, undele seismice încetinesc, într-adevăr, dar ele se acumulează treptat crescând în dimensiune. Prin urmare, geologia Bangkokului ar fi intensificat cutremuratul pământului.
Altă întrebare legată de cutremurele din Myanmar este de ce a căzut un singur zgârie-nori în Bangkok, deși seismul a avut un impact puternic chiar și în Thailanda? Un răspuns simplu ar fi norocul și faptul că unda de șoc, așa cum am spus mai sus, a ajuns și a crescut treptat în intensitate. Nu a zguduit din temelii orașul, ca în epicentru.
Spunem asta deoarece guvernul thailandez, deși a încercat să consolideze cât mai multe clădiri în caz de cutremur, nu peste tot s-au făcut construcții care să respecte reglementările în construcții. O dată pentru că Thailanda nu este cea mai expusă unor seisme majore, și atunci prioritățile guvernamentale au fost diferite, apoi pentru că se folosesc materiale tot mai vulnerabile în construirea clădirilor. De altfel, clădirea care s-a prăbușit în Thailanda nu era complet finalizată, era în curs de construcție.
Ultima mare dilemă: de ce Myanmar, care se află într-o zonă de risc, a avut atât de multe clădiri dărâmate și victime semnificative? Răspunsul pare să fie unul legat de situația instabilă politic din această țară. Preocupările autorităților nu au inclus posibilitatea uriașă ca astfel de dezastre să aibă loc.
„Sărăcia generală, răsturnările politice majore și alte dezastre – de exemplu tsunamiul din Oceanul Indian din 2004 – au distras atenția țării de la riscurile imprevizibile asociate cutremurelor”, a declarat an Watkinson, profesor de științe ale pământului la Universitatea Royal Holloway, pentru BBC.