Editoriale

Cele trei mari pericole care pîndesc Steaua

Nici că se putea context mai prost în care Steaua să înfrunte super-Chelsea, pe super-Mourinho şi toate fantomele englezeşti care bîntuie prin Ghencea, dinainte şi după cele patru lovituri de...
30.09.2013 | 22:40
Cele trei mari pericole care pindesc Steaua
ADVERTISEMENT

Nici că se putea context mai prost în care Steaua să înfrunte super-Chelsea, pe super-Mourinho şi toate fantomele englezeşti care bîntuie prin Ghencea, dinainte şi după cele patru lovituri de măciucă primite, cu Carlos în poartă, pe stadionul din Middlesborough! Vă amintiţi, desigur, coşmarul primirii celor patru goluri, exact atîtea cîte era nevoie pentru ca Steaua să rateze finala Cupei UEFA, în 2006 (2-4 în Anglia, după 1-0 la Bucureşti). Pentru istorie, să reamintim componenţa ultimei formaţii româneşti care s-a aflat la un pas de a evolua cu trofeul pe masă: Carlos – Ogăraru, Goian, Ghionea, P. Marin –Lovin, Rădoi – Opriţa (81 Baciu), N. Dică, Boştină (86 Neşu) – V. Iacob (64 Bălan). Frumoasă echipă, păstorită de cel care de cîţiva ani este prinţul neîncoronat al Arabiei fotbalistice: Cosmin Olăroiu.

Chiar dacă a ajuns pînă în finala C2 în 2006, Middlesborough e nimic pe lîngă Chelsea. Furnica pe lîngă elefant. Cu toate astea, şase ani mai tîrziu, Steaua a jucat pe muchie de cuţit şi cu trupa lui Abramovici, care era deţinătoarea la zi a Ligii Campionilor şi mai avea trei paşi pînă la izbînda în Liga Europa (varianta contemporană a fostei Cupe UEFA). Memorabilă rămîne victoria de la Bucureşti: Steaua – Chelsea 1-0, gol Rusescu din penalty. Trupa lui Reghecampf chiar merită rememorată: Tătăruşanu – Rîpă, Szukala, Chiricheş, Latovlevici – Bourceanu, Pintilii (58 Prepeliţă) – Ad. Popa, Chipciu, Tănase (82 Tatu) – Rusescu (90 Gardoş).

ADVERTISEMENT

Marea performanţă a Stelei este însuşi faptul că joacă de patru ori, într-un singur an calendaristic, cu Chelsea Londra! Pentru asta, a avut nevoie de două calificări remarcabile: prima, în “optimile” Ligii Europa, ediţia 2012-2013 (ceea ce a presupus cîştigarea grupei şi, apoi, eliminarea lui Ajax Amsterdam); a doua, în grupele Ligii Campionilor, ediţia 2013-2014. Fără aceste două serii triumfale, Bourceanu, Pintilii, Latovlevici, Tănase şi ceilalţi n-ar fi avut onoarea de a se lua la trîntă cu Lampard, Terry sau Fernando Torres.

În primăvară, Steaua şi Chelsea şi-au împărţit victoriile (1-0 la Bucureşti, 1-3 la Londra), ceea ce n-ar fi rău să se întîmple şi în toamnă. Pînă la urmă, ar fi trei puncte într-o „dublă” cu marea favorită a grupei. Necazul e că, în răstimp de jumătate de an, datele problemei s-au schimbat, mai ales în tabăra Stelei. Au plecat jucătorii-cheie ai campaniei precedente: Rusescu, golgeterul echipei, şi Chiricheş, „ministrul apărării”. Chiar dacă în atac au fost aduşi Kapetanos şi Piovaccari, iar în apărare a fost titularizat Gardoş, axul Chiricheş – Rusescu e greu de înlocuit.

ADVERTISEMENT

Şi în tabăra engleză au fost ceva mişcări de trupe, dar cea mai importantă a avut loc pe banca tehnică: a plecat Rafa Benitez, a (re)venit Jose Mourinho. Come-back-ul portughezului este evaluat de toată lumea ca fiind un mare plus pentru Chelsea. E o judecată falsă, cred eu. Ce, Benitez nu era bun?! Uitaţi-vă numai ce minuni face la Napoli, după ce a scris istorie şi la Valencia sau la Liverpool. E adevărat, pe „Stamford Bridge” a venit un antrenor mare (Mourinho), dar Chelsea avea şi în primăvară un antrenor mare (Benitez).

Şi totuşi, există o amănunt care face din Chelsea o echipă mai puternică decît cea din urmă cu şase-şapte luni: stabilitatea băncii tehnice. Lui Rafa Benitez i se tot cînta aria plecării, care l-a însoţit de-a lungul întregului său mandat la clubul londonez; spaniolul era permanent cu bagajul la uşă. În schimb, Jose Mourinho a venit cu intenţia de a prinde rădăcini, iar jucătorii nu crîcnesc împotriva sa. Pe Benitez l-a subminat provizoratul, pe Mourinho îl ajută stabilitatea.

ADVERTISEMENT

Acest atuu al lui Chelsea este unul din cele trei mari pericole care pîndesc Steaua. Celelalte două sînt valoarea lotului londonez (evident superioară Stelei) şi, mai ales, contextul în care se dispută meciul. După 1-2 pe teren propriu cu FC Basel, Chelsea este o fiară rănită. Iar fiara rănită, şi pe deasupra flămîndă, este de zece ori mai periculoasă decît cea liniştită şi sătulă.

Chelsea are nevoie de puncte, lui Mourinho îi e foame. Va avea Reghe ac de cojocul lui? Personal, nu sînt prea optimist. De aceea cred că, în această conjunctură, o „remiză” ar trebui aplaudată în picioare, ca un mare triumf.

ADVERTISEMENT