Parahalterofila Loida Zabala trăiește o adevărată dramă. În vârstă de de 38 de ani, sportiva care s-a născut în orașul spaniol Losar de la Vera din provincia Extremadura, confirmă faptul că nu mai are mult de trăit.
Loida Zabal a aflat că suferă de cancer pulmonar în urmă cu doi ani de zile. Deși e conștientă că se poate stinge în orice moment, aceasta continuă să fie optimistă. Menționăm faptul că sportiva se află și în scaun cu rotile de la vârsta de 11 ani.
Acest lucru nu a oprit-o însă să facă performanță. Astfel, Loida Zabala a fost de 20 de ori campioană a Spaniei și medaliată cu aur la Campionatele Europene din 2022. Totodată, ea a participat la cinci ediții ale Jocurilor Paralimpice.
Iar deși pentru mulți o boală gravă vine cu suferință și neplăceri, iată că sportiva a preferat să vadă partea plină a paharului. Aceasta a ajuns la concluzia că diagnosticul primit a transformat-o într-un om, dar și un sportiv mai mult.
Cel mai dificil lucru pentru ea însă este suferința mamei sale. Femeia se consumă enorm de când a aflat de boala de care suferă fiica sa. Chiar și așa, Loida Zabala nu își pierde optimismul pentru niciun moment.
De altfel și anul trecut, deși era sub tratament oncologic, ea a reușit să doboare de două ori recordul Spaniei la parahaltere. În prezent, sportiva ridică 105 kilograme. Iar asta în contextul în care după primul tratament, abia putea duce 40.
Totodată, ea încă speră că se va califica la Jocurile Paralimpice de la Los Angeles 2028. De altfel acesta este și marele ei vis. „Nu vă spun când mor, dar am alarma programată”, a dezvăluit campioana.
Chiar dacă diagnosticul primit a fost un șoc pentru Loida Zabala, sportiva recunoaște că fix boala a motivat-o să obțină noi recorduri. Și iată că acest lucru s-a și întâmplat în ultimii ani.
„Sunt foarte recunoscătoare pentru faptul că sunt în viață astăzi, pentru că mai am ocazia de de a simți, de a învăța, de a crește… Toată această motivație de zi cu zi m-a făcut să-mi îmbunătățesc performanțele la nivel național și internațional; devin un sportiv și un om mai bun”, adaugă Loida Zabala.
Cât despre tratamentele pentru cancer, care îi provoacă stări de oboseală, sportiva spune că a încercat să își ia energia din alte activități. Întâlnirile cu oamenii, antrenamentele, dar și plimbările cu animalul său de companie i-au fost de mare ajutor.
„Am reușit acest lucru plimbându-mă cu cățelușa mea și generând astfel serotonină, antrenându-mă, adică generând endorfine, îmbrățișând oamenii pe care îi iubesc pentru oxitocină… A fost un mod de a-mi «hackeri» creierul pentru a putea merge mai departe”, povestește Zabala.
Sportiva a rememorat și prima perioadă de tratament. În primă fază, boala, dar și medicamentele pe care le lua o făceau să se trezească greu. De asemenea, acestea o țineau în loc în timpul antrenamentelor.
Ulterior însă, ea a reușit să își revină și să își recâștige forța. „La început, îmi era dificil chiar și să mă trezesc. În primele două luni n-am putut să mă antrenez din cauza celor nouă tumori cerebrale, dar când mi s-a spus că pot…
Ce senzație! La primul antrenament îmi pierdusem toată forța din cauza corticoizilor, dar eram foarte motivată să pot reveni la antrenamente”, a mai completat ea.