Cetatea spectaculoasă din România care este folosită și astăzi. Se spune că a fost de necucerit datorită tunelurilor sale secrete

Una din monumentele arhitectonice embematice ale României este cetatea Oradea, care a rămas una din puținele de acest fel care mai sunt folosite și astăzi. Un obiectiv turistic de neratat al Transilvaniei.

Reputată de necucerit

Cetatea Oradea avea reputația de a fi de necucerit, asediile fiind îngreunate de o serie de rețele subterane și de un șant de apă care putea fi umplut în caz de atac. Cetatea rămâne și în zilele noastre unul din cele mai importante monumente medievale din Transilvania, având o istorie de secole în spate, o arhitectură deosebită și o mare încărcătură de legende.

Emblemă a orașului Oradea, cetatea, cu structură bastionară, a fost construită în primă fază la sfârșitul secolului al XI-lea pe un teren insular aflat între brațele râului Crișul Repede și Peța, o zonă cu păduri și mlaștini, frecventată și de regele Ladislau al Ungariei, pentru vânătoare. În zona denumită Grădina Cerbilor, Ladislau a ridicat și o biserică, ce poartă hramul Fecioarei Maria.

Gabriel Belthen, principe al Transilvaniei, începe construcția unui palat, în 1619, care avea un stil unic, cu pereții ridicați în paralel cu zidurile exterioare ale cetății și cu câte un turn în fiecare din cele cinci colțuri, după un proiect al lui Giacoma Resti, un arhitect italian din Verona.

Digi24.ro

VIDEO. Spargere transmisă în direct pe TikTok, în Prahova: „Sunt la furat! Vedeți?” Pedeapsa primită de cei doi protagoniști

Șanț de apărare umplut cu apă termală

Ulterior, după moartea lui Gabriel Belthem, construcțiile la cetate s-au reluat de Gheorghe Rakoczi I (1630-1648) și apoi de Gheorghe Rakoczi II (1648-1660), potrivit oradeaheritage.

„Palatul Princiar, unic în Transilvania, a fost finalizat în anul 1650 în stil renascentist târziu, fiind considerat cel mai frumos ansamblu de monumente din Principat. Șanțul care înconjoară Cetatea amintește de rolul important de apărare cu care a fost înzestrată această construcție, greu de cucerit de-a lungul secolelor. Șanțul era umplut cu apă termală din Pârâul Peța, dar și cu apă rece din Crișul Repede, având adâncimi de 4 m și lățime de 50 de metri, care astfel a împiedicat înghețarea apei și cucerirea Cetății pe timp de iarnă”, potrivit sursei citate.

Centru renascentist european

Implicarea episcopilor orădeni în activitatea cetății au transformat-o, în secolul XV, într-un adevărat centru european umanist și renescentist, aici funcționând și o bibliotecă impresionantă, cu cărți aduse din Italia , o școală catolică, un observator astronomic și un centru de întîlnire al cărturarilor epocii, un Literarum asylum, potrivit visitoradea.

„De-a lungul istoriei sale, Cetatea Oradea a servit ca reşedinţă a Episcopiei Romano-Catolice de Oradea (1092 – 1557), precum şi drept cetate militară (1557 – 1857), aflându-se, pe rând, sub diferite administraţii: maghiară/transilvăneană (1092 – 1660), otomană (1660-1692), habsburgică (1692 – 1918)”, potrivit sursei citate.

Digisport.ro

O unguroaică a făcut un scandal monstru, dar nu s-a oprit și a exclamat: ”Urâm România!”. A primit cea mai dură sancțiune

Cucerită doar de trei ori în secole

Cetatea Oradea a ținut piept cu numeroase asedii de-la lungul sutelor de ani, fiind atacată pe rând de turci (1474, 1598, 1658, 1660), de răsculaţi transilvăneni (1290, 1514, 1664, 1703 – 1710), de armatele Principatului Transilvaniei (1557, 1603), de austrieci (1692). Chiar și cu aceste numeroase tentative de asediu, cetatea a fost cucerită numai de trei ori.

Tot în cetatea Oradea au fost înmormântați mai mulți regi și regine: Ladislau I al Ungariei, Andrei al II-lea al Ungariei, Ştefan al II-lea al Ungariei, Ladislau al IV-lea Cumanul, (1290), regina Beatrix, soţia lui Carol Robert de Anjou (1319), regina Maria de Anjou, soţia lui Sigismund de Luxemburg (1396), regele-împărat Sigismund de Luxemburg (1437), potrivit aceleiași surse.

„Din punct de vedere arhitectonic, Cetatea Oradea a cunoscut trei mari etape de dezvoltare. O etapă romanică, una gotică şi, în final, etapa renascentisto-barocă, cea care îşi pune amprenta asupra monumentului vizibil şi astăzi. Cetatea Oradea, în urma refacerii şi extinderii din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, capătă fizionomia tipică a unei fortificaţii de tip bastionar italian, cu bastioane de tip pană, fiind, de altfel, singura de acest tip din întreg estul european”.

Astăzi, cetatea Oradea rămâne fără discuție unul din cele mai de seamă monumente ale arhitecturii evului mediu târziu din Transilvania, și unul din cele mai frumoase și mai bine păstrate din România. La ora actuală, cetatea este unul din punctele centrale ale orașului, unde se organizează diverse evenimente culturale, spectacole medievale, ateliere meșteșugărești etc.