Sport

Cezar Gheorghe, “muntele” din ring! Povestea omului cu peste 1.000 de meciuri arbitrate

07.06.2018 | 10:26
Cezar Gheorghe muntele din ring Povestea omului cu peste 1000 de meciuri arbitrate
Cezar Gheorghe este unul dintre cei mai cunoscuţi arbitri din lumea sporturilor de contact.

Cezar Gheorghe este deja o figură legendară pentru lumea sporturilor de contact din România. Este omul despre care toți cei care au urmărit galele Local Kombat și, mai apoi, Super Kombat, au spus măcat o dată: “Ăsta îi bate pe amândoi ăștia din ring dacă se enervează pe ei”. A fost și luptător, dar o mare dezamăgire l-a făcut să renunțe. FANATIK vă prezintă povestea lui Cezar Gheorghe, într-un interviu exclusiv.

Să începem cu povestea sportivului Cezar Gheorghe. Cum a început pasiunea pentru lupte şi de ce nu s-a materializat acest prim vis, de a fi combatant, nu arbitru?

Îmi plăceau sporturile de contact de când eram copil. Pe atunci boxul era numărul 1, așa că la 13 ani, am mers împreună cu fratele meu Stelian (n.r. – şi el arbitru, dar de MMA) la clubul Voința, acolo unde antrenor era Gheorghe Simion. Imediat mi-a intrat în sânge, nu lipseam de la niciun antrenament. Asta deși părinții noștri chiar ne-au interzis la un moment dat să mai facem box. Le era teamă că putem păți ceva la meciuri. Ne-am ascuns și noi cât mai putut, ajunsese să luăm echipamentul de sală pe sub hainele de oraș ca să putem ajunge la sală (râde în hohote). Așa că la un moment dat a trebuit să abandonăm ideea. După Revoluție, în schimb, a apărut kickboxingul, care părea mai soft în ochii alor noștri și nu au mai fost discuții în casă. Din păcate, în acea perioadă de pionierat lipseau campionatele puternice.

Ai fost în lotul naţional de taewkondo, convocat pentru un turneu în SUA, la care nu s-a mai ajuns. Ce s-a întâmplat şi cât de mare a fost acea dezamăgire?

Vă dați seama că eram foarte încântați cu toții, chiar obținusem vizele pentru Statele Unite ale Americii. Abia așteptam confruntările, doar că din nou ne-am confruntat cu situația financiară de la acea vreme, așa că totul s-a anulat. Atunci ne-am pierdut și motivația și am renunțat la sportul de performanță. Să practici un sport, indiferent de disciplină, la nivel de performanță înseamnă sacrificii imense, iar aceasta sunt întreținute de un vis. Când știi că visul ăla nu poate fi realizabil din cauza multor altor factori, e foarte greu să mai rămâi motivat.

Ideea de a arbitra a venit pur şi simplu din refuzul de a părăsi ringul?

Eu am continuat să fac sport, dar numai de menținere. Nu m-am gândit că voi fi arbitru sau că voi ajunge să fiu antrenor. Pur și simplu s-a întâmplat.

Cum a început totul în arbitraj?

Prin 2003, unul dintre cei mai cunoscuți manageri de K-1 din acea vremea, Igor Jushko, a venit în România și a organizat un seminar și totodată o selecție pentru arbitri în acest domeniu. Am fost cam 100 de persoane înscrise, doar două au trecut acea selecție. Eu și Marcel Drăgan (n.r. – antrenorul care l-a descoperit pe Raul Cătinaș) de la Lugoj. A fost o provocare pentru mine, mai ales că abia începuse să se dezvolte fenomenul în România.

Cum a fost prima întâlnire cu Eduard Irimia, omul care avea să te transforme într-un adevărat brand pentru Local Kombat şi, mai apoi, Super Kombat.

A fost la sfârșitul lui 2003, parcă, apoi, la scurt timp, am bătut palma, și am început să arbitrez acele gale Local Kombat care deveniseră un adevărat fenomen național.

Ce alte sporturi urmăreşti cu plăcere?

Sincer, cu excepția sporturilor de contact, nu urmăresc ceva anume.

Care au fost luptătorii alături de care te mândreşti cel mai mult că ai stat în ring? Cum ţi s-au părut ca persoane.

Nu pot să spun că a fost cineva anume cu care să mă mândresc. Cred că am arbitrate peste 200 de gale profesioniste care au fost transmise în direct pe televiziune, ceea ce înseamnă peste 1.000 de meciuri. Au fost Mighty Mo, Alexey Ignashov și mulți alții. Am întâlnit foarte mulți sportivi de nivel foarte înalt, dar care în afara ringului erau modești, cu mult bun simț. Asta înseamnă sportul.

 

Arbitrajul înseamnă şi călătorii prin toată lumea. Care au fost locurile care ţi-au plăcut cel mai mult?

Mi-au plăcut Japonia și Statele Unite ale Americii. Cred că respectul pe care îl au japonezii este impresionant. Nu am văzut nicăieri oameni cu mai mult bun simț și disciplină decât în Japonia.

Eşti, de asemenea, şi antrenor pentru foarte mulţi tineri practicanţi de sporturi de contact. Există viitor în România?

Cu siguranță! Există foarte mulți tineri talentați, care pot ajunge la cel mai înalt nivel, avem deja exemple de sportivi care au fost în primii 5 din lume. Din păcate, acum ne confruntăm cu situația în care există foarte multe tentații în societatea de astăzi, iar unii dintre acești copii se gândesc doar pe termen scurt, să fie cât mai facil de obținut. Cei talentați care însă muncesc și se dedică acestui sport cu siguranță vor ajunge departe. De aproape doi ani coordonez Superkombat Academy România și căutăm în permanență astfel de exemple.

Cezar Gheorghe, absolvent în sociologie şi masterand în management! Sună destul de greu de realizat pentru cineva care şi-a dedicat întreaga viaţă sportului.

Sportul înseamnă în primul rând disciplină. Sunt de concepția că sportul nu doar te disciplinează și te învață să ai respect pentru oamenii din jurul tău, dar îți deschide și noi orizonturi atât social, cât și al educației. La orice sport, oamenii, indiferent de nivelul lor social, sunt egali în acea echipă sau în acea sală, iar ăsta e doar un exemplu prin care te poți tu construi ca om ulterior. Ce am realizat este și o consecință a sportului.

Şi, să nu uităm, o mare pasiune pentru istorie. Care sunt personajele istorice care te-au impresionat cel mai mult?

Cu siguranță pe primul loc este Vlad Țepeș, un personaj mitizat foarte tare, dar care poate fi oricând un exemplu pentru societatea de astăzi. Țepeș a fost printre puținii domnitori români care a avut tăria de caracter pentru a fi direct. Doar așa se poate face ordine. Le-a băgat învățătura prin fund și le-a ieșit prin cap. Din păcate, în acest moment, avem parte de o conducere slabă, care nu caută să facă ordine, ci doar își urmează propriile interese.

Eşti şi instructor de tir, unde calmul şi liniştea interioară primează. Pare ciudat pentru cineva obişnuit cu energia şi furia care se degajă în ring.

Să știi că și în ring, atât din postura de arbitru, cât și de sportiv, este nevoie de calm. Să îți calculezi ținta și fiecare pas pe care îl faci, altfel poți fi surprins și toată munca pe care ai depus-o până acolo să se ducă pe apa sâmbetei. Așa că tirul și ringul sunt cumva asemănătoare din punctul ăsta de vedere.

Ești și un împătimit de offroad. Care sunt traseele preferate.

Îmi plac mașinile de teren, sunt fan și ador să merg odată la câteva luni în natură, să mă bucur de peisajele extraordinar pe care le are România, dar pe care nu știm să le folosim în interesul comunității. Îmi plac zonele montane din Vâlcea, Hunedoara, Buzău pentru peisajele lor uimitoare.

Despre Cezar Gheorghe, cel mai cunoscut arbitru din România

  • este românul care a arbitrat cele mai multe meciuri la profesioniști, peste 1.000
  • este primul arbitru din România care a oficiat la un meci transmis pe Eurosport
  • este primul arbitru din România care a condus o gală în Statele Unite ale Americii
  • din 2016, Cezar Gheorghe conduce Superkombat Academy Romania, un concept dedicat descoperirii de noi eroi pentru circuitul Superkombat