Cezara Dafinescu împlinește 74 ani. De ce nu și-a refăcut viața, după moartea soțului: “A fost un șoc. A luat cu el tot ce însemna dragoste”

Cezara Dafinescu a împlinit 74 de ani și, în exclusivitate pentru FANATIK, a vorbit despre bucuriile, regretele și dorințele pe care le are. Cu un umor de o finețe deosebită, dovedind o agerime intelectuală de invidiat la orice vârstă, femeia care a impresionat și cu frumusețea ei princiară, Cezara Dafinescu, ne-a mărturisit că singurătatea sentimentală din ultimii 19 ani este compensată, din plin, de iubirea pe care o simte atunci când urcă pe scenă. Pandemia însă, recunoaște marea actriță, a afectat-o mai mult decât și-ar fi putut imagina, vârsta la care a ajuns plasând-o în ”categoria de risc”.

Cezara Dafinescu, mărturii exclusive la 74 de ani: “Nu simt vârsta”

Toată lumea o iubește pe Cezara Dafinescu. Și nici nu ar putea fi altfel. De-a lungul îndelungatei sale cariere, actrița împlinind astăzi, 4 august 2022, 74 de ani, a fost admirată de toate generațiile care au avut șansa să o vadă pe scenă sau în filme. Talent uriaș, fără discuție, Cezara Dafinescu a fost, ani la rândul, unul dintre simbolurile frumuseții feminine de la noi, vorbindu-se, de-a lungul timpului, că zâmbetul ei înnebunea bărbați celebri ai României. Dar, discretă din cale afară, actrița vorbește despre doar doi bărbați din viața ei. Amândoi, iubiri uriașe ale artistei, au încetat însă din viață. Și, odată cu dispariția lor, au luat puterea Cezarei Dafinescu de a mai iubit un bărbat.

A interpretat sute de personaje, femei ingenue, elegante, seducătoare și misterioase, chiar femei fatale sau “îngeri căzuți” și nu ascunde faptul că a fost onorată de faptul că a reușit să dea replici, la Teatrul Național din București, marilor actori ai României, mulți deja trecuți în neființă și pe care îi pomenește cu dor. A făcut istorie și în filmele românești, dar și în teatrul TV. Cu toate acestea, un rol care a fost regândit, special, pentru ea, este cel care îi este ”la suflet” cu adevărat.

Actrița dezvăluie secretul frumuseții: “Mama venea din prințesă poloneză”

Într-un interviu relaxat, pentru FANATIK, Cezara Dafinescu glumește pe seama vârstei pe care a împlinit-o, dezvăluindu-și, totodată, temerile și dorințele pe care le are odată cu trecerea timpului.

Digi24.ro

Unde este Fito? Povestea celui mai notoriu infractor din Ecuador, care a fugit din închisoarea în care trăia ca un rege

– Împliniți 33 de ani… (74 în realitate, dar s-a glumit mult pe seama cifrelor de-a lungul discuției, n. red.)

Așa e, așa e… (râde, n. red.)

– Să nu discutăm de vârstă, că vârsta e doar un număr…

Până acum ceva vreme nu prea îmi convenea să spun invers vârsta (în loc de 74, 47, n. red.). Acum îmi place. Când aveam 70 nu îmi convenea deloc. Dar vă mărturisesc că nu simt vârsta, nu știu ce e cu mine. Probabil pentru că sunt înconjurată de spectatori care mă iubesc și care nu și-au pus niciodată problema, deși mai precis este că eu nu mi-am pus niciodată problema, vârstei mele.

A fost o vreme când chiar doream să fiu mai matură. Așa cum știți eram căsătorită cu Motoi (George Motoi, actor celebru, primul soț al artistei Cezara Dafinescu, n. red.) și el era cu câțiva ani mai mare decât mine. Eu eram bănuită că din cine știe ce motive l-am luat și nu pentru că l-aș fi iubit.

– Și ce ați făcut?

Chiar îmi spuneau niște spectatori că lumea se uita la el, că toată lumea îl iubea, iar eu replicam că sunt unii oameni mai răi. Dar eu tot timpul spuneam că sunt mai mare. A venit o vreme, după, când nu mai știam, că nu țineam socoteala și făceam o pauză când eram întrebată de vârstă. Dar nu pentru că nu voiam să spun, ci pentru că nu voiam să greșesc. Treceau anii și eu nu mai știam exact și mă gândeam că dacă greșesc în minus o să creadă lumea că o fac din exces de cochetărie.

Digisport.ro

Lovitură de teatru! De ce ar fi făcut luptătorul MMA gestul golănesc către fata din ring: ”N-am altă explicație”

Când a devenit vârsta o problemă pentru Cezara Dafinescu?

– Dar a fost vreodată vârsta o problemă?

Oricum nu aveam o problemă până acum ceva vreme. Dar, vă mărturisesc, din cauza pandemiei, că ne-au închis în casă, dar am aflat că sunt printre cei care nu au voie să umble pe stradă. Am fost așa de șocată încât nu pot spune. La un moment dat râdeam cu colegii mei, cu Mălaimare, cu Olga Delia, care suntem cam de aceeași vârstă, colegi de clasă, și ziceam că suntem vai de capul meu.

– Dar nu vă simțiți, e clar…

Oricum nu mă simt ca vai de capul meu. Chiar deloc.

– Care e vârsta care v-a plăcut cel mai mult?

Oooo… Toate vârstele au fost frumoase. Spunea cineva, poate chiar eu, dar nu aș vrea să fiu atât de deșteaptă, că dacă știi să o trăiești și să o guști, toate vârstele sunt frumoase. Alți oameni mă întrebau care e rolul care mi-a plăcut cel mai mult…

– Și care e rolul?

Mereu răspundeam că toate le-am iubit la fel de mult, rolurile mele sunt ca niște copiii ai noștri. Chiar dacă e un rol mai mic, ca întindere, l-am iubit la fel de mult. Dar rolul din Zbor deasupra unui cuib de cuci, care inițial avea trei replici… L-am transformat cu ajutorul colegilor și al lui Horia Popescu, regizorul, și pentru că m-am ambiționat și pentru că l-am iubit. Și acum, după atâția ani, primul lucru când cineva care mă știe mai puțin și îl întreb de unde mă știe, de acel rol mă cunoaște.

”Chiar dacă arătam așa, mai frivolă, nu eram deloc”

– Să fie rolul de suflet?

Da, da… Deși nu știu dacă mi s-a potrivit chiar ca o mănușă. Pentru că eu, chiar dacă arătam așa, mai frivolă, nu eram deloc. Dar mi-a ieșit rolul. Și a fost o perioadă în care arătam destul de bine

– Că tot vorbim de felul în care arătați. Care e secretul?

Nu aș vrea să răspund cu un stereotip. Sunt multe actrițe frumoase, și nu doar în țara noastră, care spun că trebuie să trăiești frumos. Probabil că despre asta este vorba, dar cred că e și gena. Am făcut și mult sport, am făcut liceul sportiv. Dar gena, la mine cred că a contat. La mine în familie frumusețea feminină a descrescut. Ai mei erau chiar din neamul Tarchinsky – Potorsky, mama venea din prințesă poloneză. Era de o frumusețe extraordinară. Pe parcurs, la noi a mai intervenit câte un… un timp mai pătimaș, așa. Probabil fiind toate feminine, așa, ne-am uitat după… ca-n Lady și Vagabondul și s-a mai stricat puțin. Dar a și întărit linia.

Ce face Cezara Dafinescu de ziua ei: “O șampanie, un tort…”

– Cum vă sărbătoriți?

Chiar îmi spuneam că nu aș vrea să fac nimic ieșit din comun. Dar, pe urmă, cum sunt superstițioasă, parcă nici nu îmi place să fie ca de obicei. Doamne-ferește, să nu se întâmple ceva.

– Deci totuși veți sărbători..

Da, va fi o mică agapă, în familie. O șampanie, un tort, atâta tot. Vă spun, de la o anumită vârstă, fragedă, nu mai sărbătorim cu atâta fericire. Doar cu fericirea că am ajuns la vârsta asta. Și că sunt aproape cei dragi.

– Dar să nu vorbim despre vârstă… așa am stabilit!

Un prieten de-a meu drag, la inaugurarea Teatrului de vară Jean Constantin, unde am fost, Dorel Vișan mi-a spus ceva. Era așa de drăguț și i-am preluat ideea. Mi-a spus așa: Draga mea, femeile se opresc la 40 de ani, bărbații, la 50. Ce e în plus, e un dar de la Dumnezeu. Mi-a plăcut foarte mult ideea asta și i-am preluat-o. Și mi-a mai plăcut ceva. Mi-a zis ”Eu serbez în fiecare zi ziua mea”.

Așa că, dragul meu, îmi serbez ziua astăzi, cu dumneata, aici. Vă și mărturisesc că sunteți primul care a serbat cu mine, astăzi, o trecere în altă vârstă.

– Ce își mai dorește Cezara Dafinescu?

Un răspuns stereotip la această întrebare este sănătate. Până acum ceva vreme, spuneam fără să o conștientizez. Acum, când începe să te mai doară pe ici, pe colo, realmente vreau snătate. Îmi doresc să fiu sănătoasă, la fel cu cei ai mei dragi. Și să fie cât mai departe întâlnirea cu cealaltă viață.

Cele trei dorințe ale Cezarei Dafinescu la 74 de ani

– Dacă ați întâlni peștișorul de aur ce i-ați cere?

Nu am doar o dorință, eu sunt o nesătulă… Nu m-am mulțumit niciodată cu o singură dorință.

– Trei dorințe, atunci…

În primul rând să fiu sănătoasă. În ciuda faptului că am avut doi soți minunați nu am avut fericirea să pot să merg de mână cu ei ca în poezia ”Un bătrân şi o bătrână / Două jucării stricate / Merg ţinându-se de mână…”. Eu sunt văduvă din 2003, deci nu am avut plăcerea asta. Sigur, poate aș fi putut să mă recăsătoresc, dar nu am făcut-o… Aș vrea să pot să joc în continuare pentru că am avut bucuria ca un prieten de-al meu să scrie o piesă pentru mine și  după ce am aranjat-o, o joc particular, în regia lui Toma Enache, măcar o dată pe lună. Și mă încarc.

Mă întrebați de ce arăt, mă rog, bine… Probabil din acest motiv. Realmente, atunci când joc, mă încarcă public când simt că mă iubește. Și chiar dacă nu sunt într-o dispoziție foarte bună atunci când joc, după ce joc e bine.

– A treia dorință?

Să ne liniștim odată! Să nu mai fie lucruri atât de rele… Cu pandemia, cum sunt pensionară, am stat mai mult acasă și, din obișnuință, am tot butonat la televizor. Vă mărturisesc, de câte ori deschid televizorul am o mare strângere de inimă. Poate asta ne-a și făcut pe toți mai pesimiști. Iar cu războiul… Eu sunt alături de oamenii aceia, nici nu pot să îmi imaginez să moară atâția oameni. Sigur, ne uităm și vedem bombe ca într-un film, dar dacă conștientizăm ce se întâmplă acolo este de nesuportat.

Cezara Dafinescu, văduvă de 19 ani. De ce nu s-a recăsătorit după moartea soțului

– Din 2003 sunteți văduvă și singură. De ce nu ați dorit un alt bărbat alături de dumneavoastră, sunt convins că au existat oameni care să vă curteze…

Vă mărturisesc, ambele mele căsnicii au fost pasionale, un dar de la Dumnezeu. Cred că acum nu mai am puterea. Aș minți dacă v-aș spune că nu au mai fost oameni care au fost în preajma mea… Odată cu al doilea meu soț care a și murit foarte ciudat – vorbeam cu el la 2, la ora 3 era mort, accident cumplit de motocicletă – am avut un șoc încât a luat cu el tot ce însemna dragoste. Nici nu mi-aș mai imagina o altă căsătorie.

– Dar nepoții cum sunt? Cum e Cezara Dafinescu ca bunică?

Nu mai sunt chiar mici. Ei sunt pe picioarele lor, unul face 23 de ani, cel mic a terminat acum liceul, intră la facultate. Eu nu sunt bunica care i-a răsfățat. Fata mea a fost foarte mămoasă, foarte posesivă cu copii ei, iar atunci undeva m-am simțit să nu îi știrbesc din dragoste. Sunt bunica Cezara și atât. Dar nu e ceea ce mi-aș fi dorit eu să fie, adică să povestim, să stăm mână în mână, să ne pupăm… Bine, ei sunt și băieți, dar îmi doresc să fie sănătoși, să fie bine.