Sport

CFR, îngenuncheată, în așteptarea lui Alkmaar: Dan Petrescu, lăsat corigent de stresatul Iosif, înainte să „conferențieze” în Europa

CFR-ul lui Dan Petrescu a pierdut categoric meciul cu Rapidul lui Mihai Iosif, un antrenor aflat în pericol de a fi demis, dar superior din punct de vedere tactic galonatului „Bursuc”, care s-a gândit mai mult la „conferința” europeană cu Alkmaar
17.10.2021 | 23:39
CFR ingenuncheata in asteptarea lui Alkmaar Dan Petrescu lasat corigent de stresatul Iosif inainte sa conferentieze in Europa
ADVERTISEMENT

Rapidiștii sunt „peste tot acasă”, așa cum spune și imnul lor, iar în „exilul” de la Mioveni au dat lovitura, în fața unui lider care se clatină. S-a lăsat ceața după cele două goluri marcate de Adrian Bălan, iar dacă Albu marca punctul de 3-0, probabil că nici cei mai înverșunați fani ai campioanei n-ar fi avut nimic de obiectat, în fața unui scor cu adevărat „torențial”.

Sub răpăitul ploii care arcuia simfonic burlanele din Mioveni, CFR s-a tăvălit în anonimat, iar înaintea partidei cu Alkmaar jocul echipei lui Dan Petrescu naște semne de îngrijorare. Lipsa de inspirație în atac și fragilitatea ofensivei au făcut din campioana „la zi” o balerină de porțelan, eșuată dezordonat pe un covor alunecos.

ADVERTISEMENT

Antrenorul giuleștean Mihai Iosif, un tip „la locul lui”, cum se zice pe la noi, a predat un curs de fotbal și de educație. Acest om nu epatează, ci muncește viu, perfecționând, în ciuda unor rezultate nefavorabile înregistrate până de curând, o „Cenușăreasă” al cărei basm se prelungește cu încăpățânarea truditorului.

Dan Petrescu, bătut îngrijorător de ușor înaintea meciului cu Alkmaar, de echipa unui antrenor amenințat cu demiterea

Obligați, așadar, să joace meciul împotriva liderului CFR Cluj la Mioveni, rapidiștii au plecat din postura de victime sigure, mai ales că echipa lui Dan Petrescu a pierdut un singur joc în primele 11 etape. Șarmul surprinzător al „planetei România” ne-a oferit, însă, un „cap de afiș” al etapei, disputat cu tribunele sumar populate și guvernat de spiritul pandemiei, în care, însă, a câștigat spiritul luptătorului, în dauna celui al vedetei.

ADVERTISEMENT

Ne-am bucurat că la „pomul lăudat” am mers „cu sacul”, ca să contrazicem proverbul, pentru că rolurile s-au inversat și proaspăt promovata a jucat precum o făcea campioana (de patru ori consecutiv, câștigătoare a titlului), odinioară. Rapidul a rămas o pepinieră fertilă, ale cărei roade bucură spectatorul. Pe stema clubului nu stă o pasăre surdă, ci plutește un animal de pradă, care își cere dreptul la evocări și chiar la poeme neamortizate de grija vreunei posibile exaltări de moment.

Cu trei fundași centrali, Săpunaru, Dragoș Grigore și Dandea, Mihai Iosif și-a ținut adversara departe de buturile porții lui Moldovan, semn că antrenorul giuleștean nu este cu nimic mai prejos, din punctul de vedere al cunoștințelor tactice decât rivalul Dan Petrescu, un tehnician care se poate lăuda cu un CV interesant.

ADVERTISEMENT

N-a plouat deloc gratis la Mioveni și acest rezultat a încins campionatul. Iar CFR-iștii clujeni s-au plecat supărător de lesne, de parcă ceva necunoscut lor până atunci a coborât din atmosferă și lucrurile s-au încărcat cu o tensiune proaspătă și negativă…

Primul gol al lui Bălan din minutul 27, scăpat singur spre poarta junelui Hindrich, a fost un „izvoraș” de bucurie și de mândrie (concretizat ulterior prin „havuzul” victoriei finale și totale, cu scorul de 2-0!) pentru giuleștenii temerari, prezenți pe arena din Mioveni. Aici, însă, se cuvine o discuție separată…

ADVERTISEMENT

Boicotul propus de suporterii giuleșteni, de neînțeles într-o situație de criză

Așa cum anunța FANATIK, supărați din pricina noilor restricții impuse de pandemia COVID-19, suporterii giuleștenilor anunțaseră că nu vor veni să-și susțină echipa în număr mare. Inițiativa boicotului a fost, cumva, de neînțeles și de acest lucru și-au dat seama și rapidiștii, unii dintre ei veniți și de la Vâlcea, după cum am putut observa după înscrisurile de pe steaguri. Lăudabil efortul lor, dar ideea de bază rămâne…

Pe această lume unde (aproape ca într-un film suprarealist italian) omenirea luptă să-și salveze viața, există oameni care dispun de „filosofia” și de uneltele aferente unei lipse de empatie și mai ales de înțelegere a unui moment crucial. Alte comentarii par de prisos, dar asemenea „ambâțuri” dovedesc tristul contrariu al faptului că o singură viață de om merită întreaga omenie a oamenilor.

Făcând haz de necaz, e „preferabil” să ne administrăm medicamente (a se citi vaccinuri) în timpul vieții, decât să ne mirăm de ce asupra întregii comunități plutește, de multă vreme, un aer bacovian. Într-un moment de criză pentru echipa lor, suporterii vaccinați au fost „condamnați” să meargă să-și susțină echipa pentru care, în alte situații, au suferit enorm. Probabil că alții au considerat apriori că Rapidul a mers la Mioveni precum găina la tăiere, ceea ce iarăși este discutabil, din punctul de vedere al unei galerii învățate cu lupta și cu marile speranțe împlinite…

Am moțăit pe fondul liniștit al flecărelii din jocul campionilor…

Cum spuneam, pentru CFR, a fost un test nefericit înaintea confruntării de joi, din Conference League, cu AZ Alkmaar. Declanșarea de energii a campionilor s-a desfășurat conform unei logici inițiale, care s-a demonstrat a fi contrară realității.

În ultimele cinci partide, echipa pregătită de Mihai Iosif a reușit să adune doar două puncte. Din acest motiv, tehnicianul giuleștean s-a aflat cu sabia lui Damocles deasupra capului. Prejudecata contemporană spune că, de câte ori trăsura nu merge, trebuie schimbat vizitiul, deși, de multe ori calul e obosit sau nepregătit pentru un drum anevoios.

În situația Rapidului, răspunsul la starea de fapt se găsește undeva pe la mijloc… Iar, cel puțin pentru moment, Iosif și-a asigurat postul. L-a ajutat mult Adrian Bălan, iar noi, cei aflați în fața televizoarelor, am moțăit pe fondul liniștit al flecărelii jocului campionilor…

Costache l-a busculat pe Hristei, ca într-o definiție plastică a frustrării. În perspectiva meciurilor din Conference League, vrem să credem că nu aceasta este imaginea reală a echipei lui Dan Petrescu. Dar, dincolo de orice, personajul principal al serii a fost Rapidul, care a luptat și a câștigat eroic.

Respect pentru „capetele de afiș” ale vieților noastre și un meci cu deznodământ simbolic

Înflorirea” dureroasă și meritată (în ce ne privește, având în vedere dezinteresul unora și fușereala altora din timpul campaniei de vaccinare) a pandemiei își pune, de mai mult timp amprenta asupra Ligii 1. Cu toate astea, în general cei mai buni câștigă, chiar dacă, nu demult, inclusiv CFR a avut probleme de lot, cauzate de cazurile de Coronavirus.

Muncitorescul” Rapid și-a realizat „sarcinile de plan”, iar prestația lui Săpunaru&co, aplaudată de temerara galerie, spune multe referitor la modul în care știm să trăim în vremuri de restriște. Nu a fost doar un meci de fotbal, ci un impresionant marș victorios al unei echipe care știe să depășească o criză.

Visăm la o lume în care numele bolilor să fie uitate și în care oamenii să-și amintească numele patimilor curate. Pe undeva, a devenit o copilărie să visăm că, pe această planetă zbucumată, vom beneficia de fericirea teribilă de a uita numele medicamentelor. Și totuși, putem avea „capete de afiș” ale vieții noastre cu un pic mai mult respect față de noi înșine.

Rapid a arătat ce înseamnă respectul, atât față de fotbal, cât și față de tentativa umanității de a depăși situația generală. Rapid respiră, iar terapia intensivă la care Iosif și-a supus elevii este menită să „vaccineze” și restul suporterilor, care, dintr-o neînțeleasă teamă de trăire, au uitat să fie „vii”, alături de idolii lor și de colegii de peluză, care au mers la Mioveni să aplaude „descălecatul” antrenorului echipei lor, într-o lume a antrenorilor care are nevoie de sânge proaspăt.

 

 

ADVERTISEMENT