Când s-a efectuat tragerea la sorţi a grupelor Campionatului Mondial 2022, Grupa B părea să aibă o favorită certă la locul 1. Anglia nu avea voie la paşi greşiţi şi şi-a respectat statutul de mare echipă. Greul abia acum începe pentru selecţionata lui Gareth Southgate, iar jocul “leilor” nu a arătat doar lumini.
Cu un lot miliardar, Anglia a făcut scor cu Iran, într-un meci care a scos din nou la iveală că sunt ceva probleme în defensiva lui Gareth Southgate. Cu Harry Maguire în centrul apărării mereu apar frisoanele în rândul englezilor, dar în faza grupelor nu a fost testat cu adevărat căpitanul-rezervă al lui Manchester United.
A urmat remiza cu SUA, un 0-0 de care nu-şi va mai aduce aminte nimeni peste 2 luni. Un meci pe care presa din Regat l-a numit la unison ca fiind “boring” (n.r. plictisitor). Din nou, englezii au arătat că au câteva complexe. Acum a fost complexul SUA, pe care niciodată nu l-au putut depăşi la un Campionat Mondial.
Cu Ţara Galilor, cea mai slabă echipă din Grupa B, Anglia a fost ţinută în şah în primele 45 de minute şi s-a dezlănţuit după pauză. Cu încă trei goluri adăugate în contul deschis în Qatar, englezii au ajuns la nouă reuşite. Ofensiva merge bine, chiar dacă din nou a absentat Harry Kane de pe lista marcatorilor.
Să tragem linie. Anglia a arătat bine, uneori chiar a strălucit, dar nu trebuie să se mintă. Nu a întâlnit niciun adversar care să-i pună probleme mari. Americanii au o echipă bună, dar cu puţină experienţă la acest nivel. Iranienii au fost mai mult parteneri de antrenament şi au părut că şi-au pierdut repede planul în meciul din prima etapă. Galezii nu au arătat nimic.
Anglia a avut şi şansa ca Grupa B să se împerecheze cu Grupa A, de unde doar Olanda părea un adversar care să-i pună reale probleme. Pentru Harry Kane şi compania urmează Senegal, primul test care se anunţă mai serios. Acum vin şi complexele.
În primul rând, Anglia a suferit în meciurile cu selecţionatele din Africa. E destul să fie amintit episodul Camerun, de la Mondialul din 1990, când Paul Gascoigne şi ai lui au tremurat serios. Mai aproape, la ediţia din Rusia, englezii s-au chinuit serios cu Tunisia, pe care au bătut-o abia după golul lui Harry Kane din prelungiri.
Apoi vine complexul loviturilor de departajare. Într-un meci din fazele eliminatorii se poate întâmpla orice, iar Senegalul poate să fie capabilă să împingă meciul spre prelungiri şi lovituri de departajare. Cu Gareth Southgate la cârmă, Anglia a spart coşmarul la ultima ediţie de Mondial, când a trecut de Columbia, dar finala EURO 2020 a readus problema.
Pentru generaţia lui Gareth Southgate a mai apărut un complex. La Mondialul din Rusia, Anglia a clacat în faţa echipelor mai serioase. Dublă înfrângere cu Belgia şi eliminarea în faţa Croaţiei. Anul trecut, la Campionatul European, şi-a depăşit complexul în faţa Germaniei, dar a picat din nou atunci când îi era lumea mai tragă, în finala cu Italiei.
La Campionatul Mondial din 2006, Anglia avea un super lot. Gary Neville, Ashley Cole, Steven Gerrard, Rio Ferdinand, John Terry, David Beckham, Frank Lampard sau Wayne Rooney erau vedetele lui Sven-Göran Eriksson. Englezii au căzut în sferturi, în faţa Portugaliei unde începea să strălucească Ronado. Atunci, englezii aveau un lot plin de lideri şi tocmai aici a fost problema. Toţi îşi doreau să decidă ceva.
În Qatar, Anglia are cel mai scump lot, dar numele jucătorilor sunt departe de greutatea predecesorilor din 2006. Diferenţa faţă de acum 16 ani este că englezii au reuşit să facă un mix între jucătorii cu experienţă (Kane, Sterling, Walker, Henderson) şi cei tineri, cu foame de performanţă (Saka, Foden, Bellingham, Mount).
După 56 de ani de la singurul succes al Angliei, selecţionata lui Gareth Southgate arată că poate să se apropie de îndeplinirea unui vis. Până la o eventuală finală, “leii” au de depăşit complexele care au blocat mereu drumul spre trofeu.