China, marele pierzător după atacurile SUA asupra Iranului. Interesele de sute de miliarde de dolari ale Beijingului sunt profund zdruncinate

Iranul este asociat cu ideea de sponsor al terorismului, proliferarea nucleară și factor de dezechilibru regional, acestea fiind raţiunile care au stat la baza atacurilor combinate ale SUA şi Israelului. Fiecare dintre aceste abordări surprinde o problemă reală, dar chestiunea arhitecturii de securitate din Golf capătă un sens mai clar dacă e citită pe fundalul marii strategii pe care China a dezvoltat-o în această regiune.

Iranul vrea să cumpere de la China rachete supersonice antinavă

Beijingul a petrecut ani de zile şi a cheltuit miliarde de dolari pentru a transforma Iranul într-un actor strategic pe care să se poată baza, iar Operaţiunea Epic Fury este prima campanie militară americană care ameninţă să distrugă aceste atu. Prin atacul direct asupra Iranului, administrația Trump demontează un pilon al arhitecturii regionale a Chinei, este de părere Zineb Riboua, cercetător la Centrul pentru Pace și Securitate în Orientul Mijlociu al Institutului Hudson.

După Operaţiunea Rising Lion, din iunie 2025 – când 12 zile de atacuri au distrus parte din instalaţiile de îmbogăţire a uraniului şi a ucis zeci de comandanţi de top şi oameni de ştiinţă – şi protestele violente urmate de masacre la începutul acestui an, Republica Islamică este mai slabă decât în oricare moment al istoriei sale. Cu toate acestea, China încerca să o reconstruiască. Săptămâna trecută au apărut informaţii că Teheranul este aproape de finalizarea unui acord pentru rachete supersonice antinavă de fabricație chineză, arme capabile să amenințe portavioanele americane aflate în Golful Persic.

Anterior, furnizorii chinezi au trimis în portul iranian Bandar Abbas peste 1.000 de tone de perclorat de sodiu, un ingredient cheie pentru propulsorul de rachete, suficient pentru a reconstrui o parte substanțială a stocului de rachete balistice pe care Israelul tocmai îl distrusese în atacurile din iunie 2025.

Digi24.ro

Trump amenință cu un atac masiv: „Astăzi Iranul va fi lovit foarte puternic!”

În ultimii cinci ani China a cumpărat petrol iranian în valoare de 140 miliarde dolari

Petrolul este punctul de plecare al întregii relații. China cumpără la preţuri extrem de mici aproximativ 90% din exporturile de ţiţei ale Iranului. Acestea sunt făcute de o „flotă fantomă” de petroliere, care își opresc transponderele și își redenumesc încărcătura ca țiței malaezian sau indonezian pentru a eluda sancțiunile americane. Din 2021, valoarea cumulată a acestor achiziții a depășit 140 de miliarde de dolari, sumă care a ţinut pe linia de plutire Iranul, care altfel risca să dea faliment.

Digisport.ro

Iranienii l-au sunat pe Donald Trump pentru a semna acordul și a încheia războiul! Decizia luată de american fără să stea pe gânduri

Aranjamentul a funcționat de minune pentru Beijing. A economisit anual miliarde de dolari cumpărând petrol ieftin şi a dobândit o influență durabilă asupra unei națiuni de 90 de milioane de locuitori, situată pe cel mai important coridor energetic din lume. Teheranul , din ce în ce mai izolat de orice altă economie majoră, nu are unde să se îndrepte. Când ayatollahul Khamenei l-a primit pe Xi Jinping în 2016, acesta a lăudat parteneriatul strategic de 25 de ani, adăugând în mod subînțeles că „guvernele occidentale nu au reușit niciodată să câștige încrederea națiunii iraniene”. Liderul suprem descria o realitate structurală: economia Iranului funcționează acum pe bani chinezi, iar ambele capitale știu acest lucru.

Parteneriatul Strategic Cuprinzător, semnat în 2021, pe o perioadă de 25 de ani, prin care China s-a angajat să investească aproximativ 400 de miliarde de dolari în sectoarele energetic, bancar, de telecomunicații și de infrastructură din Iran, a oficializat ceea ce era deja în desfășurare. Un coridor feroviar de marfă leagă acum orașul iranian Qom de Yiwu, China. Cu cât această integrare este mai profundă, cu atât mai puțină influență are oricine altcineva asupra Teheranului și cu atât mai multă influență acumulează Beijingul.

Rețeaua Națională de Informații a Iranului a fost modelată după Marele Firewall din China

Dimensiunea tehnologică a acestei înțelegeri este mai puțin discutată decât comerțul cu petrol, dar, probabil, mai revelatoare în actualul context, subliniază Zineb Riboua. Huawei și ZTE au construit porțiuni semnificative din infrastructura de telecomunicații a Iranului. Încă din 2010, ZTE a semnat un contract de 130 de milioane de dolari pentru a suprapune un sistem de supraveghere pe rețelele de telefonie și internet gestionate de statul iranian, iar Huawei a devenit cel mai mare furnizor de echipamente de telecomunicații din țară, furnizând servicii de urmărire a locației operatorilor de telefonie mobilă și prezentând oficialilor iranieni instrumentele de cenzură a conținutului.

De atunci, cooperarea s-a extins pentru a include camere de recunoaștere facială bazate pe inteligență artificială de la firme precum Tiandy și Hikvision, instrumente de inspecție profundă a pachetelor de date și sisteme centralizate de gestionare a traficului. Rețeaua Națională de Informații a Iranului, un intranet controlat de stat care blochează progresiv accesul cetățenilor la internet, a fost modelată după Marele Firewall din China și construită cu asistență tehnică chineză. Consecințele practice au ieșit la iveală în timpul masacrelor din ianuarie 2026, când regimul de la Teheran a impus o închidere aproape totală a internetului.

Valoarea Iranului pentru China se extinde dincolo de energie și tehnologie, ajungând în domeniul războiului prin intermediari, cum a fost cazul crizei de la Marea Roşie. Când rebelii houthii au început să atace navele comerciale în strâmtoarea Bab el-Mandeb, la sfârșitul anului 2023, consecințele s-au răspândit asupra economiei globale. Traficul de containere prin Marea Roșie a scăzut cu 90% în decurs de 3 luni. Mărfuri în valoare de aproximativ un trilion de dolari au avut întârzieri considerabile, iar redirecționarea navelor în jurul Capului Bunei Speranțe, din Africa, a adăugat aproape două săptămâni și aproximativ un milion de dolari la costuri cu combustibilul pentru fiecare călătorie, crescând tarifele de transport de marfă între Asia și Europa. Statele Unite au suportat cea mai grea povară a răspunsului. Au fost desfășurate grupuri de atac ale portavioanelor, campaniile aeriene au fost susținute timp de luni de zile, iar munițiile de precizie, care costau între 1 milion și 4 milioane de dolari per interceptor, au fost cheltuite într-un ritm care, până la mijlocul anului 2025, consumase aproximativ un sfert din inventarul american de interceptoare de rachete de ultimă generație.

China, în tot acest timp, nu a făcut nimic. Navele sub pavilion chinezesc au navigat cu mai puține probleme, Beijingul nu a contribuit cu nicio navă la forța multinațională de protecție și nu a condamnat atacurile. Mai mult, companiile chineze de sateliți le-au furnizat rebelilor informații care să le permită să vizeze navele comerciale. Socotela Chinei a fost simplă: fiecare dolar pe care Statele Unite îl cheltuiesc pentru apărarea rutelor de navigație de la Marea Roșie este un dolar indisponibil pentru producția de submarine, stabilirea de baze în Pacific sau planificarea de strategii de criză pentru Taiwan.

China şi-a extins influenţa în Orientul Mijlociu, Arabia Saudită îi vinde mai mult petrol decât oricărei alte ţări

„China beneficiază de amenințarea iraniană într-un al doilea mod, mai puțin evident: folosește anxietatea pe care Iranul o generează în rândul statelor arabe din Golf pentru a-și aprofunda propriile relații cu aceste state, care sunt cei mai importanți parteneri regionali ai Americii”, subliniază Zoneb Riboua. „Monarhiile din Golf au trăit timp de decenii sub umbra agresiunii iraniene. Istoric, au gestionat această situație printr-o aliniere strânsă cu Statele Unite. Însă încrederea în fiabilitatea Americii s-a erodat, un proces început odată cu demersurile administrației Obama pentru acordul nuclear cu Teheranul, accentuat după reacția considerată slabă la atacurile asupra Aramco din 2019 și accelerat după retragerea din Afganistan. Liderii din Golf cred tot mai mult că nu se pot baza exclusiv pe Washington”, a mai spus aceasta.

Strategia Beijingului a funcţionat şi în această situaţie. Arabia Saudită vinde acum mai mult petrol Chinei decât oricărei alte țări. Emiratele Arabe Unite au integrat tehnologia Huawei în infrastructura sa tehnologică critică, iar firmele chineze construiesc porturi, căi ferate, rețele 5G și orașe inteligente în mai multe zone din Golful Persic. Diplomatic, în martie 2023, Beijingul a mediat acordul saudit-iranian, iar ministrul saudit al investițiilor, Khalid Al-Falih, a declarat public că a apărut o lume multipolară și că alianţa dintre statele din Golf și China va fi „o parte semnificativă a noii ordini”.

„Trump nu a lansat Operațiunea Epic Fury doar pentru a-l pedepsi pe Khamenei pentru masacrele comise. A lansat-o pentru că fiecare an în care Washingtonul își consumă resursele gestionând Teheranul este încă un an în care Beijingul își consolidează poziția în Pacific, iar administrația a decis că acest schimb nu mai merită”, consideră expertul în Orientuil Mijlociu.