Bor este un oraș industrial din estul Serbiei, care a fost construit pe fundațiile unei mine de cupru, într-o zonă cu vaste zăcăminte de cupru și aur. Astăzi se află în mâinile unei companii de stat chineze, în timp ce locuitorii săi se plâng că încep să devină cetățeni de mâna a doua în propriul oraș.
Timp de decenii, Bor a trăit din minerit. Încă din anii 1940, oameni din toată fosta Iugoslavie s-au adunat în regiune în căutarea unui loc de muncă. Orașul Majdanpek, aflat la aproximativ 70 de kilometri de Bor, s-a dezvoltat în jurul unui alt zăcământ uriaș, estimat a conține peste 600 de milioane de tone de minereu. Timp de decenii, aceste centre miniere, aflate la doar 30 km de Porţile de Fier şi graniţa cu România, au susținut industria grea iugoslavă, dar astăzi această moștenire este din ce în ce mai fragilă. În 2018 întregul complex minier a fost preluat de compania de stat chineză Zijin Mining, întreaga zonă a trecut prin schimbări profunde și dureroase pentru locuitorii săi, după cum se arată într-un reportaj Politico.
Investițiile în valoare de aproximativ 2,3 miliarde de euro au crescut semnificativ producția, dar, în același timp, au transformat viața de zi cu zi a locuitorilor. Familii întregi sunt martore ale dispariției caselor, terenurilor și amintirilor lor, în timp ce așezări întregi sunt demolate pentru a extinde mina. „Exploatarea minereului a crescut cu 300%. Capacitatea maximă a topitoriilor a fost semnificativ crescută, iar acum se solicită extinderea capacității topitoriilor cu încă 250%”, spune Snezana Serbula, profesor la Universitatea Tehnică din Bor, care avertizează de ani de zile cu privire la neregulile din activitatea companiei chineze.
Orașul Bor nu a fost niciodată un exemplu de curățenie ecologică. Poluarea aerului, cauzată de decenii de emisii de dioxid de sulf și metale grele provenite de la topitorie, îl clasează printre cele mai poluate zone din Europa. Consecințele sunt catastrofale: pădurile și râurile sunt distruse, animalele sălbatice sunt pe cale de dispariție, iar conform unui studiu realizat de Institutul pentru Sănătate Publică „Dr. Milan Jovanovic Batut”, locuitorii din Bor trăiesc în medie cu zece ani mai puțin decât restul populației Serbiei. Experții avertizează că situația s-a înrăutățit și mai mult de când chinezii au luat în stăpânire minele şi pământurile.
Comparativ cu restul Serbiei, locuitorii din Bor prezintă un risc semnificativ mai mare de a contracta toate tipurile de cancer, precum și boli respiratorii, cardiovasculare și digestive. Metalele grele precum arsenicul și cadmiul, prezente în apă și alimente, cauzează probleme grave de sănătate, de la leziuni renale și hepatice până la un risc crescut de cancer. Organizații precum Institutul de Reglementare a Energiei Regenerabile și a Mediului avertizează că instituțiile guvernamentale nu fac aproape nimic pentru a opri otrăvirea cetățenilor sau pentru a oferi locuințe alternative familiilor afectate.
„E ca și cum am dormi pe aur și am muri de cancer”, a declarat pentru Politico o femeie în vârstă de 73 de ani, Joleht, locuitoare a satului Slatina. Vecinii acesteia se plâng şi ei şi spun că locuinţele lor lor se degradează treptat din cauza exploatării subterane de cupru și aur. Apar crăpături în pereți, iar apa se infiltrează în case. Borska Reka (Râul Borului), unul dintre cele mai poluate cursuri de apă din Europa, este principalul afluent al râului Timocul Mare. Analizele sedimentelor au arătat concentrații extrem de mari de cupru, arsenic și nichel, în special în vecinătatea instalațiilor miniere. Râul este considerat „mort”, fără nicio viață acvatică, iar poluarea se extinde în aval, prin Timoc, până la Dunăre.
Zeljko , care a lucrat la mină mai bine de un deceniu, și-a pierdut 40% din mobilitatea mâinii drepte în urma unui accident de muncă suferit în 2023. „Reglementările de siguranță s-au înrăutățit, iar numărul accidentelor a crescut de când Zijin a preluat complexul”, a spus el pentru Politico. Aproape că nu există familie în Bor care să nu aibă angajat în mină cel puțin un membru, iar locuitorii sunt conștienți că mijloacele lor de trai depind de acest lucru. Cu toate acestea, în ultimii ani, nemulțumirea oamenilor a crescut, în special în rândul familiilor cărora le-a fost confiscat terenul pentru a fi extinse activitățile miniere.
De atunci, compania a adus mii de muncitori din China, i-a plasat în tabere din zona minieră și i-a împiedicat să se integreze în comunitatea locală. „Aceasta este colonizare”, susțin locuitorii ale căror familii au trăit din agricultură timp de generații și ale căror mijloace de trai sunt acum amenințate. Prezența chineză în regiune este vastă, dar adesea invizibilă: doar managerii și personalul superior au voie să părăsească taberele companiei.
Dincolo de aceste aspecte se mai pune întrebarea despre cine profită cu adevărat de pe urma acestor activităţi cu consecinţe atât de grave. Cea mai mare parte a minereului este exportată în China, iar se pare că cea mai mare parte a profitului rămâne la compania chineză. „După ce Zijin a preluat mina, cuprul a devenit cel mai important produs de export al Serbiei către China. Este evident un aranjament în care întregul profit nu rămâne la Serbia”, a declarat pentru Deutsche Welle Stefan Vladisavljev, director de program al Fondului Belgrad pentru Excelență Politică.
Investițiile chineze în Serbia în 2022 au atins pentru prima dată nivelul investițiilor totale ale tuturor celor 27 de state membre ale Uniunii Europene la un loc, ceea ce a deschis dezbateri despre suveranitate și influență neocolonială. Aceste dezbateri au fost exacerbate și mai mult după prăbușirea acoperișului gării din Novi Sad, renovat cu participarea companiilor chineze, incident în urma căruia 16 persoane şi-au pierdut viaţa, în toamna lui 2024.