Arcul de Triumf din București are o semnificație importantă pentru Capitală, dar cine a construit acest monument? Construcția este situată în partea de nord a Capitalei, în Sectorul 1, la intersecția șoselei Kiseleff cu bulevardele Constantin Prezan, Alexandru Averescu și Alexandru Constantinescu.
Monumentul a fost construit în perioada 1921 – 1922.
Arcul de Triumf a fost proiectat de către Petre Antonescu, care a fost arhitect, pedagog, planificator urban, restaurator de monumente istorice și academician român. În 1945 a fost ales membru titular al Academiei Române.
Monumentul proiectat de Petre Antonescu a fost renovat în anii 1935 – 1936, apoi din nou în anul 2014. Arcul de Triumf are o înălțime de 27 de metri, având o singură deschidere și o formă paralelipipedică. Monumentul din Paris are 50 de metri.
Petre Antonescu este autorul mai multor clădiri publice monumentale, cum ar fi palate, bănci sau ministere, dar și locuințe. Arhitectul este cel care a conceput planul clădirii Primăriei Municipiului București, ridicată între 1906 și 1910, completată apoi în anii de după 1945.
Arhitectul este și autorul Cazinoului din Sinaia, dar și a celui din Constanța. A mai ridicat și Palatul Băncii Marmorosch Blank din București, dar și alte construcții importante din țară.
Mai mulți artiști plastici au executat machetele monumentului. În plus, s-a apelat și la zece sculptori din Italia pentru cioplirea marmurei de Rușchița, pe lângă sculptorii autohtoni.
Au mai fost ridicate și alte arcuri de triumf în București, cu existență temporară, în anii 1848, 1859, 1878, 1906 și 1918. La finalul Primului Război Mondial, autoritățile au decis să fie construit un monument cu caracter permanent.
Arcul de Triumf din București este construit din granit de Deva, având o lățime de 9,5 metri și o boltă. Monumentul are scări interioare care duc spre terasa acestuia, la fel ca cel parizian. Ambele monumente pot fi vizitate de turiști.
În perioada interbelică, după construirea Arcului de Triumf și a câtorva clădiri cu influențe franceze – Palatul Kretzulescu, Casa Vernescu sau Palatul CEC –, Bucureștiul a primit cunoscuta poreclă “Micul Paris”.
Monumentul comemorează participarea României în Primul Război Mondial, fiind construit după modelul Arcului de Triumf din Paris.
Se spune că decizia construirii unui Arc de Triumf permanent în Capitala României a fost luată după ce George Enescu. Artistul i-ar fi scris o epistolă primarului de la vremea respectivă.
“Dar adevăratul Arc de Triumf, pe când?”, ar fi scris atunci compozitorul.
Alături de Catedrala Încoronării din Alba Iulia, de Mausoleul de la Mărășești, de Crucea Eroilor Neamului de pe muntele Caraiman și de Mormântul Eroului Necunoscut din Parcul Carol I, Arcul de Triumf se numără printre monumentele construite pentru a comemora participarea României la Primul Război Mondial de partea Aliaților.
Astfel, monumentul amintește și de Marea Unire din 1918.
Arcul de Triumf a fost precedat și de alte construcții provizorii care au marcat evenimente importante din istoria țării.
De exemplu, acestea au marcat victoria României în Războiul de Independență, în 1878, Jubileul celor 40 de ani de domnie ai Regelui Carol I (1906), dar și revenirea familiei regale române din exilul de la Iași, în 1918.
Din cauza termenului foarte scurt, doar scheletul monumentului a fost turnat din beton armat, iar basoreliefurile din ipsos, lucru care a dus la degradarea construcției în doar câțiva ani.
În 1932, autoritățile au decis înlocuirea basoreliefurilor, din tencuială exterioară cu cele noi din piatră sau din marmură. Lucrările de construcții au durat mai mult decât în etapa anterioară. Banii au venit de la bugetul de stat, dar și din abonamentele publice în care au participat și asociații veteranilor de război.
Inaugurarea monumentului a avut loc la 1 decembrie 1936. La eveniment au participat și Regina Maria și fiul său, regele Carol al II-lea, dar și prințul moștenitor Mihai. Au fost prezenți membri ai Guvernului României, dar și invitați de onoare din țară și din străinătate.