Elena Lasconi, candidata USR la președinția României, a votat duminică, 1 decembrie, la alegerile parlamentare, în Câmpulung Muscel, ”unde a avut loc cea mai longevivă mişcare de rezistenţă împotriva comunismului”.
La ieșirea din secția de votare, președinta USR a adus-o în discuție pe Elisabeta Rizea din Nucșoara, unul dintre simbolurile rezistenței anticomuniste din România.
„Am votat de aici de la Câmpulung unde a avut loc cea mai longevivă mişcare de rezistenţă împotriva comunismului şi sper să ne audă de acolo, de lângă îngeri, şi Elisabeta Rizea. Am votat cu încrederea că nu ne vom lăsa îngenunchiaţi, că vom rămâne liberi, vom gândi liberi. Am votat pentru România pe care o iubesc şi pe care sunt sigură că o iubiţi cu toţii. La mulţi ani, România!”, a declarat Elena Lasconi.
Elisabeta Rizea este unul dintre simbolurile celei mai lungi și puternice rezistențe anticomuniste din Europa, care s-a desfășurat între ani 1949 şi 1958, în comuna Nucşoara, din județul Argeș.
Împreună cu soțul său, a sprijinit activ grupul condus de frații Petre şi Toma Arnăuţoiu, care au luptat împotriva regimului comunist. Inițial, grupul a fost format din 16 partizanii, iar ulterior a fost susținut de sute de oameni din comuna argeșeană, inclusiv de femei.
Nepoată a liderului țărănist Gheorghe Șuța, ucis de comuniști în 1948, Elisabeta Rizea a devenit o figură emblematică a comunei Nucșoara, după ce a stat în temnițele comuniste timp de 12 ani.
Pe 20 noiembrie 1950, a fost arestată pentru prima oară de securiști, iar în 1951, după luni de anchetă, timp în care a fost supusă unor torturi cumplite, a fost condamnată de Tribunalul Militar București la șase ani de detenție.
În ciuda tuturor atrocităților la care a fost supusă, Elisabeta Rizea a refuzat să îi trădeze pe partizanii din Nucșoara, deoarece risca să pună în pericol sute de vieți.
”Mi-au luat tot comuniștii. Ginerele, cuscrul, toți au făcut pușcărie pentru că eu am dat de mâncare la partizani. Mă aducea lumea cu țoala acasă. Ultima dată, a venit căpitanul Cârnu cu bastonul de cauciuc și o curea pe mână. «Spune!». N-am spus. «Îți dăm 300 de lei!». «Domnule căpitan, eu nu sunt Iuda, să-i vânz pe 30 de arginți…». M-a trântit pe jos. M-a legat și m-a bătut cu cauciucul, de la ceafă la călcâi, și pe stânga și pe dreapta. Dar n-am luat banii lui!”, își amintea Elisabeta Rizea după 1990.
Mai mult, ea a dezvăluit și cum căpitanul Ion Cîrnu, unul din cei mai temuți torționari ai României, i-a smuls părul din cap, iar ulterior a bătut-o până la sânge.
”Apoi, m-au suit legată pe un scaun, de pe scaun pe masă, de pe masă pe alt scaun. Mi-a zvârlit basmaua din cap. «Spune!». Purtam coadă cu fundă. Mi-au aruncat fota și am rămas în ie. Mi-au legat coada sub cârligul de la lampa din casa boierului. Coada era groasă. Eram și eu altfel la 38 de ani… Cârnu mi-a tras scaunul. Ălălalt mi-a tras și masa. Coada mi-a rămas în cârlig și eu am căzut la pământ. Așa mi-au smuls părul. Am făcut tratament și nu mi-a mai crescut. Da’ tot nu i-am vândut…”, a mai spus simbolul rezistenței anticomuniste.
Totodată, Elisabeta Rizea spunea că a îndurat toate torturile la care a fost supusă de comuniști pentru că dacă vorbea jumătate de sat era omorât.
”Dacă vorbeam, omorau jumătate de sat! După ce mi-au tras masa de sub picioare, au început să mă bată cu un băț până la sânge. Mi-au rupt câteva coaste și am leșinat. Îmi făceam cruce cu limba în cerul gurii și mă rugam la Dumnezeu să mă ajute să nu spun nimic“, a menționat eroina din Nucșoara.