Mircea Lucescu s-a stins din viață la vârsta de 80 de ani. Problemele de sănătate ale fostului antrenor au debutat la începutul anului 2026, când a fost inclusiv în Belgia pentru a-și face analize suplimentare. Starea lui „Il Luce” s-a complicat după barajul pierdut de România în fața Turciei, acesta leșinând în fața jucătorilor la un antrenament. După mai multe zile petrecute în spital, inima antrenorului a cedat, astfel că țara noastră a pierdut un om de o valoare inimaginabilă.
Mircea Lucescu s-a născut pe 29 iulie 1945, la București. Micul copil a fost întotdeauna pasionat de jocul cu mingea, astfel că destinul său a fost decis încă de la primii pași în această lume. „Il Luce” a început fotbalul la Școala Sportivă nr. 2 București, în 1961, ca doar doi ani mai târziu să facă pasul la Dinamo, în 1963.
Fostul atacant a fost împrumutat de formația din Ștefan cel Mare preț de doi ani la Știința București, ca ulterior să revină la Dinamo, club la care a mai fost legitimat timp de 10 ani, până în 1977. După experiența în „Groapă”, Mircea Lucescu s-a transferat la Corvinul Hunedoara, echipă la care și-a încheiat cariera și a început primii pași în antrenorat.
Prima echipă pe care Mircea Lucescu a antrenat-o a fost Corvinul Hunedoara. Între anii 1977 – 1981, „Il Luce” a activat ca jucător-antrenor la formația de pe Cerna, ca apoi să activeze doi ani doar ca tehnician, până în 1983. După ce s-a retras din cariera de jucător, „Il Luce” a fost numit selecționer al României.
Cu Mircea Lucescu (1981 – 1986) la timonă, echipa națională a României a reușit calificarea la Campionatul European de fotbal din Franţa – Euro ’84. A condus echipa naţională în 59 de partide în acel mandat. După poziția de selecționer, „Il Luce” a pregătit-o pe Dinamo, între anii 1986 – 1990, alături de care a cucerit titlul în sezonul 1989/1990 și Cupele României în 1985/1986 și 1989/1990.
Căderea regimului comunist după Revoluția din 1989 a deschis granițele nu doar pentru fotbaliști, ci și pentru antrenorii de mare valoare. În acest caz s-a aflat și Mircea Lucescu, care a făcut pasul în cel mai puternic campionat de la acel moment, Seria A. Prima formație din vest a lui „Il Luce” a fost Pisa.
Ulterior, Mircea Lucescu le-a mai pregătit pe Brescia (două mandate), Pisa, Brescia (2 mandate), Reggiana, Rapid (2 mandate), Inter, Galatasaray, Beșiktaș, Șahtior, Zenit, Turcia și Dinamo Kiev. Cariera de antrenor a lui „Il Luce” s-a încheiat după barajul dintre Turcia și România, pierdut de „tricolori” la limită.
De-a lungul unei cariere întinse pe mai bine de patru decenii, Mircea Lucescu a cucerit nu mai puțin de 35 de trofee, clasându-se pe locul al treilea în topul celor mai titrați antrenori din istorie. Românul este depășit doar de Alex Ferguson, cu 47 de trofee, și Pep Guardiola, care are 37 de distincții obținute.
Cea mai productivă perioadă a carierei sale a fost în Ucraina, la Șahtar Donețk. Acolo, Lucescu a schimbat din temelii fotbalul local și a câștigat opt titluri de campion, șapte Cupe ale Ucrainei și șapte Supercupe, dar și Cupa UEFA 2009. De asemenea, fostul selecționer a avut o relație apropiată cu Rinat Akhmetov, patronul clubului.
Mircea Lucescu este unul dintre vizionarii fotbalului românesc. Din postura de antrenor, „Il Luce” a reușit să construiască echipe puternice, Șahtar Donețk fiind unul dintre cele mai bune exemple. Totodată, tehnicianul român a fost un excelent pedagog, reușind să le intre la inimă chiar și fotbaliștilor capricioși, Dănuț Lupu fiindu-i etern recunoscător.
De asemenea, la echipele la care a activat, a obișnuit să aducă fotbaliști români. În anii ’90, la Brescia Calcio au evoluat Gheorghe Hagi, Dorin Mateuț, Ioan Ovidiu Sabău, Florin Răducioiu și Dănuț Lupu. Același lucru s-a întâmplat și la Șahtar, unde i-a avut sub comanda sa pe Cosmin Bărcăuan, Răzvan Raț, Ciprian Marica, Flavius Stoican și Daniel Florea.
„Il Luce” a reprezentat de fiecare dată cu succes culorile României, antrenorul arborând drapelul tricolor după câștigarea Cupa UEFA 2009. Mircea Lucescu a fost un adevărat exemplu de urmat, fiind apreciat nu doar pentru rezultatele obținute pe teren, ci și pentru latura sa umană.
Fotbalul românesc este, fără îndoială, mai sărac după decesul lui Mircea Lucescu. Iubitorii fotbalului de pretutindeni vor păstra mereu imaginea unui om drept, serios și, de fiecare dată, profesionist. „Il Luce” și Ștefan Kovács sunt singurii tehnicieni români care au reușit să cucerească trofee europene cu echipe din străinătate. Răposatul Emeric Ienei a câștigat Cupa Campionilor Europeni cu Steaua București, clubul din Ghencea fiind singurul din România care a atins „aurul” în fotbalul european.
Mircea Lucescu lasă în urmă o sumedenie de jucători lansați, o generație întreagă de antrenori, trofee câștigate, dar și imaginea unui om atins de geniu, un ambasador real al României. Cum niciun om nu este nemuritor, dispariția lui „Il Luce” va lăsa urme adânci în memoria celor care l-au cunoscut sau și-ar fi dorit să îl întâlnească.