Cine a fost “Nababul”, unul dintre cei mai bogați români din istorie. A construit mai multe clădiri elegante și a donat sume mari de bani

Nababul a fost unul dintre cei mai bogați români din istorie. A donat sume generoase de bani, a susținut arta și cultura și a construit mai multe clădiri elegante.

Nababul, unul dintre cei mai bogați români din istorie. Cine a fost Gheorghe Grigore Cantacuzino

Gheorghe Grigore Cantacuzino, supranumit “Nababul” datorită averii sale, a trăit în perioada “Belle Époque”. Era cunoscut pentru extravaganțele sale, dar și pentru faptul că a avut contribuții culturale, dar și filantropice.

Deși nu se știe cu exactitate ce avere a avut, proiectele sale ambițioase ar putea oferi o idee despre aceasta. De exemplu, Nababul construia palate grandioase, iar unul urma să aibă un acoperiș de aur.

Cu toate acestea, Cantacuzino a rămas cunoscut și pentru faptul că a sprijinit cultura și arta, dar și administrația românească. A fost la baza ridicării unor adevărate bijuterii arhitecturale și a susținut mai mulți artiști.

Digi24.ro

Ce i s-a spus lui Donald Trump, despre atacul rușilor asupra Sumî

Născut în 1832, la București, acesta avea rangul de prinț. Era descendent al familiei princiare, dinastia având originile în vechiul Bizanț. Familia sa descindea direct din voievozi români și avea legături și cu împărații bizantini.

Andronic Cantacuzino, descendent al împăraților bizantini, a fugit, în 1578, din Constantinopol. Acesta a vrut să fugă departe de represaliile pe care sultanul Murad al III-lea le-a ordonat împotriva familiei sale.

Digisport.ro

Foto Starea în care a ajuns mașina de 500.000 de euro a lui Gigi Becali, după un nou accident

În exil, însă, familia Cantacuzinilor a ocupat, de mai multe ori, tronul Țării Românești. Șerban Cantacuzino și Constantin Brâncoveanu s-au numărat printre cei mai cunoscuți membri ai familiei. Acesta din urmă era nepot de soră al lui Șerban Cantacuzino.

Prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino a fost numit de către Nicolae Iorga drept “cel din urmă reprezentant al boierului mare de odinioară”, iar statutul său a fost un simbol al unei epoci apuse.

“Nababul” investea doar în lucruri durabile, care erau realizate cu scopul de a reprezenta moștenirea familiei sale.

Palatul elegant al lui Nababul

Proiectele arhitecturale au ajuns simboluri ale luxului, unul dintre cele mai cunoscute fiind Palatul Cantacuzino, situat pe Calea Victoriei. A fost construit între 1898 și 1900.

Palatul a fost proiectat de către arhitectul Ion Berindey în stil baroc francez, fiind inspirat din epoca lui Ludovic al XVI-lea. Este un palat elegant, cu o fațadă decorată cu doi lei, precum și o stemă a familiei Cantacuzino. Aceasta din urmă a fost realizată de către marele sculptor Emil Wilhelm Becker.

Costul palatului a fost estimat la 700.000 de lei, ceea ce ar însemna, acum, câteva milioane de euro. Prin acest palat, Cantacuzino și-a dorit să demonstreze că averea și statutul său ar putea concura cu cele ale regilor.

Recepția de inaugurare a palatului a fost organizată în 1906. Evenimentul a fost unul cu fast și au participat peste 600 de invitați. La palat se organizau baluri, în special de către fiul lui Cantacuzino, Mihail, și de soția acestuia, Maruca. La reședința familiei erau găzduite concerte susținute de George Enescu, potrivit descoperiri.ro.

Pe moșiile de la Florești, a mai construit un alt palat, în 1911. Construcția a fost proiectată tot de Ion Berindey și a fost inspirată de palatele Micul și Marele Trianon de la Versailles. Palatul îmbină elemente rococo cu cele neoclasice.

Palatul a fost numit “micul Trianon”. A fost construit drept un cadou pentru nepoata sa, Alice, care era fiica lui Mihail Cantacuzino.

O altă construcție a fost Castelul din Bușteni, inaugurat în 1901, care era una dintre cele mai moderne reședințe de la vremea respectivă. Era dotată cu rețea electrică, dar și cu sistem de distribuție a apei. Mai mult, acesta ar fi vrut să acopere castelul cu monede de aur, dar nu și-a mai dus planul la final.

Gheorghe Grigore Cantacuzino a donat sume mari de bani

Nababul era cunoscut drept un om zgârcit atunci când era vorba despre cheltuielile mărunte. Atunci când investea în proiecte durabile sau acte filantropice, nu se uita la bani.

Pe 11 mai 1887, în cadrul unei expoziții care avea loc la Palatul Eforiei, pictorul Nicolae Grigorescu a expus peste 200 de lucrări ale sale. Gheorghe Grigore Cantacuzino a făcut un gest foarte generos și a cumpărat tabloul “Evreul cu gâsca” cu 8.000 de lei aur.

În ziua de astăzi, această sumă ar fi echivalentă cu aproximativ 90.000 de euro. Prin gestul său, Nababul și-a manifestat susținerea pentru marele pictor, dar și pasiunea pe care o avea pentru artă și cultură.

“Nababul nu-și arăta mâinile. Le ținea dosite în buzunare, de unde se auzea zăngănitul ritmic al unor obiecte metalice. Se spunea că n-avea niciodată un gologan și că, dacă din întâmplare se urca într-o birjă, n-avea cu ce-o plăti.

Nababul se juca cu cheile nenumăratelor sale case de fier, în care nu ținea aur sau argint, ci vrafuri de acte și pergamente, documentele de veacuri ale familiei Cantacuzinilor”, preciza I. Gh. Duca în volumul său “Portrete și amintiri”.

În timpul Războiului de Independență din 1877, a donat peste 50.000 de lei în bani și alimente pentru soldați și familiile acestora.

Mai mult, în anul 1913, a donat 225.000 de lei pentru flotă, aviație și ambulanțele sanitare. Donația a fost una care a rămas în istorie, întrucât o astfel de sumă era foarte mare pentru perioada respectivă.

Nababul a fost și om politic

În afară de averea impresionantă pentru care era cunoscut, dar și educația aleasă, Gheorghe Grigore Cantacuzino a avut și o carieră politică. Acesta era un important reprezentant al Partidului Conservator.

A absolvit Facultatea de Drept la București și Paris, iar doctoratul l-a obținut în 1858, în capitala Franței. A fost judecător la Tribunalul Ilfov și consilier la Curtea de Apel București, după care a ajuns președintele instituției. La finalul secolului al XIX-lea, precum și la începutul secolului XX, a ocupat funcțiile de deputat și senator.

Între 1873 și 1875, a fost ministru al Finanțelor. A stat la baza înființării ideii Creditului Funciar Rural, care a fost prima instituție bancară cu capital românesc.

De multe ori, a fost criticat pentru faptul că avea o politică economică strictă, care se baza pe reducerea cheltuielilor bugetare. În contextul acestor controverse, a decis să-și prezinte demisia de onoare.

A fost primar al Bucureștiului în două mandate, între 1869-1870 și în 1913. A contribuit la modernizarea Capitalei prin dezvoltarea infrastructurii, iar viața locuitorilor orașului a fost îmbunătățită în mod considerabil.

A înființat, în primul mandat, prima stație de omnibuze pentru transportul public local. Tot atunci s-a deschis și Bulevardul Regina Elisabeta. Acesta lega Calea Mogoșoaiei de strada Brezoianu.

În 1913, în timpul celui de-al doilea mandat, Cantacuzino s-a ocupat de electrificarea tramvaielor. Pentru acea perioadă, măsura a fost una inovatoare.

A construit, pe propria cheltuială, o fântână spectaculoasă de Dealul Filaret. Pentru aceasta, nu a folosit deloc banii din bugetul Primăriei. O altă dovadă a generozității sale a fost faptul că a decis să-și doneze tot salariul de primar.

Cum a fost afectat de Răscoala de la 1907

Răscoala de la 1907, ultima mare răscoală din Europa, i-a afectat cariera politică. În plus, această perioadă a pus punct dominației Partidului Conservator.

Nababul era proprietar de pământ, astfel că s-a opus reformelor agrare, motiv pentru care a fost foarte detestat de țărănime. S-a opus inclusiv exproprierilor și împroprietăririi masive a țăranilor.

În 1907, atunci când ocupa funcția de prim-ministru, dar și pe cea de președinte a Partidului Conservator, a fost acuzat că nu a gestionat în mod responsabil mișcările țărănești.

Protestele s-au transformat, în scurt timp, într-o mare răscoală. Multe persoane și-au pierdut viața atunci, dar au avut loc și distrugeri. Cantacuzino a continuat să mențină o poziție rigidă.

“Este un vânt puternic de dezorganizare și desfrâu, care suflă peste țara întreagă, iar simțul de dezordine și anarhie a pătruns adânc în mintea întunecată a populațiunii noastre rurale”, declara acesta.

Partidul Conservator a fost înlăturat de la guvernare, iar Cantacuzino și-a pierdut funcția de prim-ministru.

După ce s-a retras din viața publică, s-a concentrat pe afacerile sale, dar și pe administrarea proprietăților pe care le deținea. S-a stins din viață pe 22 martie 1913, la 81 de ani.