Cine a fost primul patron pe modelul Gigi Becali din fotbalul românesc! “Avea drept de viaţă şi moarte asupra fiecărui sclav”

Până la apariţia lui Gigi Becali în peisajul fotbalistic român, un alt patron a fost cel care tăia şi spânzura la clubul pe care îl deţinea. La sfârşitul anilor ’30, Generalul Gabriel Marinescu era conducătorul suprem al echipei Venus Bucureşti. Timp de aproape patru ani, clubul bucureştean a fost condus cu mână de fier de cel care era prefectul Poliţiei Capitalei.

Generalul Gabriel Marinescu a devenit un nume cunoscut după revenirea în ţară a Prinţului Carol. Ajutorul dat viitorului suveran i-a adus funcţia de prefect al Poliţiei Capitalei, deţinută în perioada 11 iunie 1930-23 februarie 1937. În tot acest timp, politicianul s-a apropiat de mişcarea sportivă din România, iar primul pas l-a făcut în 1934. Generalul, pe atunci colonel, oferea Federaţiei Române de Rugby suma de 100.000 de lei pentru organizarea Cupei “Colonel Gabriel Marinescu”. Competiţia s-a organizat până în 1939 sub atenta observaţie a lui Gabriel Marinescu.

Gabriel Marinescu, primul patron pe modelul Gigi Becali din fotbalul românesc

În 1936, Gabriel Marinescu se transforma în primul patron pe modelul Gigi Becali din fotbalul românesc. După succesul obţinut în rugby, prefectul Poliţiei Capitalei s-a orientat spre clubul Venus Bucureşti. “Negrii din Splai”, poreclă primită de formaţia bucureşteană, era una dintre echipele importante din prima divizie şi câştigase titlul de campioană a României de cinci ori.

Primul sezon sub patronajul lui Gabriel Marinescu a fost modest, iar Venus Bucureşti a ocupat abia locul cinci. “Împăratul”, cum i se spune în anturajul echipei, nu a suportat umilinţa şi a făcut tot posibilul ca echipa să câştige campionatul în sezonul 1936-37. Succesul l-a făcut să bage şi mai adânc mâna în buzunar, iar în vara anului 1937 sunt transferaţi Iuliu Bodola, Silviu Ploeşteanu sau Vasile Gain. De unde avea Gabriel Marinescu bani să susţină echipa Venus Bucureşti, din moment ce era doar prefectul Poliţiei Capitalei?

Cum făcea Gabriel Marinescu rost de bani să ţină echipa

Mircea David, portar al echipei Venus Bucureşti, a povestit peste ani cum reuşea Gabriel Marinescu să facă rost de bani pentru echipă. “Bunăstarea echipei i se datora lui şi banilor pe care Malaxa sau Auschnitt consimţeau să-i piardă la poker, ca să nu se spună că i-au dat comisioane de sute de mii”, susţinea Mircea David în cartea “Il Dio şi diavolii din faţa porţii”. Nicolae Malaxa şi Max Auschnitt erau doi dintre cei mai bogaţi români în anii ’30 şi făceau parte din camarila Regelui Carol al II-lea.

Pe 23 februarie 1937, Gabriel Marinescu este numit subsecretar de stat la Ministerul de Interne. Influenţa “Împăratului” creştea, iar acest lucru avea să fie resimţit imediat. Avid de putere, politicianul a cerut să fie numit vicepreşedinte al Federaţiei Române de Fotbal, funcţie pe care şi primit-o în 1936. În acelaşi timp, mai multe cluburi din România îi oferă postul de preşedinte de onoare, printre acestea numărându-se Maccabi Bucureşti, Unirea Tricolor, U Cluj, Ripensia Timişoara sau Gloria Arad.

“De aici nu pleci când vrei tu”

Gabriel Marinescu a fost un adevărat despot la Venus Bucureşti. Jucătorii primeau salarii uriaşe, cu mult peste media campionatului, însă orice gest de rebeliune era aspru pedepsit. “Împăratul avea drept de viaţă sau de moarte asupra fiecărui ‘sclav’ cumpărat de el. Când un venusist a vrut să plece din club, împăratul l-a chemat la Prefectură, prin citaţie şi cu doi agenţi care îl escortau, şi i-a spus foarte clar: ‘De aici nu pleci când vrei tu, pentru că asta înseamnă să loveşti în fratele tău căruia mâine îi sigilez magazinul. Acum te iert, dar a doua oară să nu mai aud de rebeliuni de acest gen. Duminică să-mi marchezi două goluri ca să mă faci să uit de prostia ta!'”, povestea Mircea David.

I-a arestat pe rapidişti după un meci din Cupa României

Pe 15 mai 1938, Venus Bucureşti şi Rapid Bucureşti s-au întâlnit în semifinalele Cupei României. Gabriel Marinescu îşi dorea cu ardoare să câştige trofeul şi nu a putut să accepte că formaţia din Giuleşti a obţinut calificarea cu un gol marcat în prelungirile meciului. Imediat după terminarea partidei, “Împăratul” a cerut rejucarea meciului, pe motiv că rapidiştii au fost ajutaţi de arbitru, dar nu s-a oprit aici.

Digisport.ro

A venit reacția soțului, după ce o jurnalistă celebră s-ar fi sărutat cu alt bărbat în fața a 20.000 de oameni

A cerut arestarea fotbaliştilor Cossini, Raffinsky, Auer şi Baratky. Costică Bauer, manager-ul Rapidului, a reuşit să obţină eliberarea celor patru jucători, cu condiţia să ceară, la rândul lui, rejucarea semifinalei. Federaţia Română de Fotbal a fost de acord cu cererea neobişnuită făcută de ambele cluburi. La rejucare, Rapid s-a distrat pe seama lui Venus şi a obţinut calificarea în finală, scor 4-2, Baratky şi Auer reuşind câte o dublă. Regele Carol al II-lea a aflat de abuzul lui Gabriel Marinescu, iar acesta din urmă, abil, le-a cerut rapidiştilor să-i ofere funcţia de preşedinte de onoare pentru a stinge scandalul.

Cum a ajuns preşedintele Federaţiei Române de Fotbal

Pe 31 ianuarie 1939, Gabriel Marinescu a devenit preşedintele Fedeaţiei Române de Fotbal, după ce ani de-a rândul complotase împotriva lui V.V. Tilea, cel care deţinea această funcţie. Ajuns în această poziţie, generalul a impus mai multe reforme şi a reuşit să înfiinţeze Şcoala Naţională pentru Antrenori. În toamna anului 1939, Gabriel Marinescu a dispus şi deschiderea unor şcoli pentru arbitri în toate districtele din România.

În septembrie 1940, după abdicarea Regelui Carol al II-lea şi proclamarea statului naţional-legionar, Gabriel Marinescu a fost arestat la Timişoara, pe când se pregătea să fugă din ţară. A fost adus la Bucureşti şi încarcerat în celula numărul 4 din Închisoarea Jilava. În noaptea de 26/27 noiembrie 1940, fostul patron al lui Venus Bucureşti a fost asasinat de legionari. La autopsie, medicii legişti au găsit zece gloanţe în corpul său, iar trei dintre acestea i-au străpuns craniul. În aceste condiţii groaznice a sfârşit, la 54 de ani, primul mare patron din istoria fotbalului românesc.