News

Cine a inventat omul de zăpadă. Oamenii îl făceau pentru a atrage spiritele rele

Originile omului de zăpadă se pierd în istorie, dar prima sa reprezentare grafică este certificată la 1380, într-o "Carte de ore", o carte liturgică pentru laicii catolici
28.01.2023 | 09:15
Cine a inventat omul de zapada Oamenii il faceau pentru a atrage spiritele rele
Aceasta este prima fotografie făcută unui om de zăpadă, în 1845
ADVERTISEMENT

Strămoşul omului de zăpadă clasic – cu morcov în loc de nas şi o cratiţă pe creştet, nu este, de fapt, nici pe departe atât de blajin pe cât ni-l putem imagina când îl ridicăm în faţa blocului sau în curtea casei. Este un personaj păgân, care mai degrabă îi speria pe cei mici cu aspectul său, decât să-i amuze.

Prima fotografie a unui om de zăpadă a fost făcută în 1845

Un om de zăpadă în viziunea clasică este alcătuit din trei bulgări de zăpadă: mare (stomac), mediu (piept) și mic (cap), iar cel mai adesea mâinile sale sunt făcute din ramuri. Aşa cum îl vedem zilele acestea, real şi ilustrat, pare un clasic de neclintit, totuși, un astfel de standard pentru oamenii de zăpadă a fost adoptat neoficial abia în secolul al XIX-lea. Anterior, creaturile făurite din omăt puteau speria nu numai un copil, ci și un adult prin aspectul lor, asta pentru că oamenii îşi întrupau în ele toate temerile și experiențele.

ADVERTISEMENT

Chiar și în cele mai vechi timpuri oamenii aveau o slăbiciune pentru artele plastice și foloseau orice material disponibil pentru a se exprima. Nu se știe exact când a început omenirea să sculpteze oameni de zăpadă, dar cel mai probabil asta s-a întâmplat în Europa.

Estimările plasează primele reprezentări ale oamenilor de zăpadă în urmă cu aproximativ 35.000 de ani, exemplele primelor sculpturi rupestre datând şi ele tot din această perioadă. Acestea sunt figurile unui urs și ale unor zimbri, descoperite în peștera franceză din Montespan și au în jur de 30.000-35.000 de ani. Totuşi, ei n-au fost sculptaţi deloc pentru distracție, iar oamenii de știință cred că figurile de zăpadă personificau zeități păgâne şi erau venerate ca spirite ale iernii.

ADVERTISEMENT

Se credea că zeităţile erau responsabile pentru viscol, iar pentru a le potoli oamenii au început să sculpteze oameni de zăpadă. Există însă şi o altă versiune, în baza folclorului şi legendelor, care sugerează că omul de zăpadă personifică o nimfă din ceruri căzută pe pământ în fiecare an, ca urmare a luptei dintre zeitățile tunetului și norilor. Primavara, nimfa se topeşte şi se întoarce din nou în cer, sub formă de abur. Aburul se transformă apoi în ploaie, atât de necesară pentru o recoltă bună.

În toate culturile, zăpada era asociată cu divinul, deoarece cădea din cer, iar figurile în sine erau asociate cu spiritele rele. Astfel, oamenii de zăpadă înfricoșători trebuiau să sperie spiritele rele. Cu toate acestea, deja în Evul Mediu, oamenii de zăpadă erau sculptaţi din ce în ce mai realist, într-un mod care, dimpotrivă, trebuia să atragă demonii.

ADVERTISEMENT

Oamenii credeau că spiritele rele ar putea confunda un om de zăpadă cu o persoană și să se mute în acesta, pentru ca apoi să se topească odată cu debutul primăverii.

Astăzi, nimeni nu poate spune cu certitudine cine a fost primul care a făcut un om din zăpadă și în ce țară s-a întâmplat asta. Cu toate acestea, se menționează că unul dintre primii oameni de zăpadă s-a “născut” din mâinile lui Michelangelo, în timp ce unele surse susțin că omul de zăpadă ar fi de fapt invenţia Sfântului Francisc de Assisi.

ADVERTISEMENT

Prima mărturie tipărită a omului de zăpadă a apărut într-o “Carte de ore” găsită în Biblioteca din Haga şi care datează din 1380. În această carte de rugăciuni pentru enoriaşii obişnuiţi apare și o ilustrație în care oamenii rostogolesc zăpada în bulgări mari, probabil pentru a face un om de zăpadă. Pe de altă parte, prima poză cu un om de zăpadă este datată din 1845 şi ea se găseşte la Muzeul Naţional al Ţării Galilor.

Oameni de zăpadă răi și calea către bunătate

Când rostim cuvântul om de zăpadă ne apare în minte un chip amuzant, simbolizând bucuria iernii și a noului an. Dar nu a fost întotdeauna așa.

Astăzi, când casele au încălzire, apă caldă și alte beneficii moderne, o iarnă rece nu poate speria o persoană. Pe vremuri, totul era însă diferit, iar iarna era considerată cea mai dificilă perioadă pentru supraviețuire. Aparent, așadar, oamenii de zăpadă au fost modelați sub formă de monștri groaznici, vicioși, de dimensiuni mari, reprezentând o iarnă rece și grea.

Dar, în general, oamenii de zăpadă simbolizau personaje păgâne, iar fiecare dintre atributele lor avea și o anumită semnificație. Morcovii au fost înfipți în loc de nas pentru ca anul să aducă o recoltă bună, găleata pusă pe cap reprezintă prosperitate în casă, iar ochii de cărbune marchează eliberarea de trecut. Mătura, în schimb, a fost concepută pentru a alunga spiritele rele, deşi în România tradiţional era un colier de usturoi care avea acelaşi rol.

Au existat multe temeri asociate cu oamenii de zăpadă. De exemplu, nu este recomandat să fie sculptați pe lună plină, pentru a evita problemele, coșmarurile și eșecurile. În țările nordice nu era recomandat să privești omul de zăpadă de pe fereastră. De asemenea, dacă o persoană mergea noaptea și dădea peste un om de zăpadă, trebuia să-şi schimbe drumul cât mai repede și să încerce să nu se uite la el.

Cu toate acestea, creștinii încă credeau că sunt solii cerului, îngeri care ajută la lupta cu demonii și de la care poți cere orice. Principalul lucru este să modelați un astfel de înger din cel mai pur bulgăre de zăpadă proaspătă și să-l cereți cu sinceritate să asculte și să accepte cererea. Și abia atunci, răspândindu-se de la căldura care venea, a dus-o spre cer sub forma a o mie de picături mici.

În lumea modernă, un om de zăpadă nu este doar un simbol al iernii venit din antichitate, ci este, de asemenea, o oportunitate de a stabili un record. În fiecare an, în lume, au loc sute de festivaluri diverse dedicate oamenilor de zăpadă și sculpturilor în zăpadă.

În orașul american Bethel (Maine), a fost construit un om de zăpadă înalt de 37 m şi în greutate de aproximativ 6000 de tone, intrând în Cartea Recordurilor drept cel mai mare om de zăpadă din lume. Există chiar și Ziua Mondială a Omului de Zăpadă, sărbătorită anual pe 18 ianuarie.

ADVERTISEMENT