Discuțiile legate de succesorul Papei Francisc au reînceput în contextul celor mai recente știri despre starea de sănătate a Suveranului Pontif. La vârsta de 88 de ani, Francisc – născut Jorge Mario Bergoglio – este acum cel mai bătrân papă din ultimul secol și are o sănătate din ce în ce mai fragilă.
În cartea sa de memorii „Life: Povestea mea prin istorie”, Papa Francisc a afirmat că nu s-a gândit niciodată să urmeze exemplul predecesorului său, Benedict al XVI-lea, și să abdice – o „decizie importantă” care „a rupt un tabu care a durat timp de șase secole”, potrivit The Times.
El a confirmat însă că, atunci când a devenit suveran pontif, a semnat o declarație prin care se angaja să demisioneze în cazul în care o stare de sănătate precară îl va împiedica să își îndeplinească îndatoririle.
Dintre cei 253 de cardinali, 140 au în prezent sub 80 de ani și sunt deci eligibili pentru a participa la conclav, organismul care alege noul papă.
După moartea sau demisia unui papă, cardinalii sunt chemați să se întrunească în Capela Sixtină din Vatican, unde depun un jurământ de confidențialitate și sunt izolați de lumea exterioară.
În acest timp, ei pot discuta despre meritele candidaților potențiali. O campanie electorală în adevăratul sens al cuvântului nu este permisă, relatează BBC, dar este „totuși un proces extrem de politic”.
Votul este secret utilizându-se o serie de buletine de vot, fiecare cardinal elector scriindu-și numele ales pe o bucată de hârtie. O majoritate de două treimi este necesară pentru ca un candidat să fie ales. În fiecare zi au loc patru runde de vot până când un candidat obține majoritatea necesară.
Buletinele de vot sunt arse după fiecare sesiune, emițând fumul care poate fi văzut de privitorii de afară. Dacă fumul este negru, cardinalii nu au reușit să ajungă la o decizie. Fumul alb înseamnă că a fost ales un nou papă.
Apoi, noul suveran pontif își alege numele papal și se îndreaptă spre balconul Bazilicii Sfântul Petru, făcând prima sa apariție publică în calitate de papă.
Grupul restrâns de cardinali care formează conclavul care îl alege pe următorul papă este „cu adevărat cel mai puternic electorat din lume” pentru mărimea sa, potrivit Financial Times. Francisc – primul papă non-european din secolul al VIII-lea – a făcut „foarte mult pentru a modela alegerea” următorului conclav.
Dintre cei 140 de cardinali sub 80 de ani, 111 au fost numiți de actualul papă. Din punct de vedere tehnic, numărul total de electori ar trebui să fie plafonat la 120, însă Francisc nu este primul papă care depășește limita.
Majoritatea cardinalilor vor avea puține cunoștințe despre potențialii candidați papali înainte de conclav, scrie College of Cardinals Report. Votul pentru un papă nu este ca o cursă electorală pentru o înaltă funcție politică, „în care candidații sunt analizați public, adesea ad nauseam”.
Un număr mic sunt cardinali curiali, care lucrează în cadrul Curiei Romane, care îl asistă pe Papă în exercitarea guvernării Bisericii, însă majoritatea sunt arhiepiscopi în dieceze din întreaga lume.
Francisc a „revoluționat” Colegiul Cardinalilor, trecând peste arhiepiscopii mari precum Los Angeles, Veneția și Milano „în favoarea alegerii unor oameni de la periferie care reflectă orientarea sa pastorală și preocuparea sa pentru săraci”, scrie revista America.
„Rezultatul va fi un conclav foarte diferit de cel care l-a ales. Va fi mai puțin italian, mai puțin european și mai puțin curial, dar va fi mai mult asiatic și african.”
Conclavul ar putea aduce pe Sfântul Scaun un conservator, a cărui „numire ar trimite un mesaj puternic cu privire la direcția pe care o va lua Biserica” sau „un Papă din lumea în curs de dezvoltare”, arată o analiză privind succesorul Papei Francisc publicată de Catholic Herald.
O alegere precum cea a cardinalului Luis Antonio Tagle din Filipine „ar fi salutată de liberali, având în vedere schimbarea demografică a Bisericii”.
Tagle a fost mult timp unul dintre principalii „papabili” (candidații la funcția de papă), cum sunt cunoscuți în italiană, atât printre observatorii Vaticanului, cât și printre casele de pariuri.
Cu toate acestea, în noiembrie, cardinalul italian Pietro Parolin, secretarul de stat al Vaticanului sau cel mai înalt diplomat, a devenit favoritul caselor de pariuri.
Timp de 11 ani, el a supraviețuit „remanierilor sălbatice regulate” ale lui Francisc, a explicat Damian Thompson în The Spectator. „Este privit ca un moderat care ar fi capabil să repare daunele cauzate de izbucnirile și răzbunările șefului său.”
Cardinalul Pietro Parolin este un prelat italian care îndeplinește funcția de secretar de stat al Vaticanului din octombrie 2013. Născut la 17 ianuarie 1955, în Schiavon, Italia, a fost hirotonit preot în 1980 și a intrat în serviciul diplomatic al Sfântului Scaun.
Cardinalul Parolin a deținut diverse funcții diplomatice, inclusiv funcția de Nunțiu Apostolic în Venezuela și Observator Permanent al Sfântului Scaun pe lângă Organizația Națiunilor Unite la New York.
În calitate de secretar de stat, el este considerat echivalentul unui prim-ministru al Vaticanului și este un consilier cheie al Papei, ocupându-se de chestiuni diplomatice și politice.
Un alt cardinal din țările în curs de dezvoltare, Fridolin Ambongo, în vârstă de 64 de ani, din Republica Democrată Congo, care este și președintele Simpozionului Conferințelor Episcopale din Africa și Madagascar, este, de asemenea, un „nou candidat puternic”, a scris John L. Allen în Catholic Herald.
Cardinalul Marc Ouellet din Canada și cardinalul Peter Erdő din Ungaria au fost, de asemenea, vehiculați ca potențiali pontifi.