Helmut Duckadam a plecat dintre noi la 65 de ani, răpus de un infarct, care a îndoliat lumea sportului românesc. Fostul mare portar a lăsat o uriașă moștenire fotbalului românesc, prin evoluția lui spectaculoasă din finala Cupei Campionilor Europeni, din 1986.
Duckadam a făcut parte din cea mai puternică echipă de club din istoria fotbalului nostru. A împărțit vestiarul cu fotbaliști uriași, precum Lăcătuș, Boloni, Tudorel Stoica, Belodedici, Balint, Iovan, Pițurcă, Iordănescu.
La Sevilla, colegul de cameră al lui Duckadam a fost Lucian Bălan. Primul dintre cei trei componenți ai Stelei 1986, care s-a ridicat la ceruri. Bălan s-a sinucis în 2015, la 56 de ani.
Deși s-a avut bine cu toți foștii colegi de echipă, favoritul lui Duckadam nu a făcut parte din marea formație a Stelei. El l-a catalogat pe Marin Barbu, ca fiind cel mai simpatic coechipier pe care l-a avut.
“Cel mai haios era unul pe care l-am întâlnit când am ajuns eu la Steaua, înainte de echipa de la Sevilla. Marin Barbu. Era toată ziua numai poante. Și mereu își lua câte una după ceafă din cauza asta. Și eu îl mai altoiam, și Bumbescu… că și el era clientul lui.
Eu, când venisem de la Arad, aveam doi dinți de metal, că nu era porțelan pe atunci. Când mă uitam la soare, străluceau, iar el zicea: Măi, Duckadame, dacă iau un magnet te plimb prin tot Bucureștiul.
Se lua și de bucătarul nostru, care purta mereu ochelari: Bre, nea Aurică, dacă îți tai urechile, rămâi orb, că n-ai pe ce să-ți mai pui ochelarii”, a povestit Duckadam pentru digisport.
Duckadam și Magiun au fost colegi în sezonul 1982-1983. Fostul portar abia venise de la UTA. Marin Barbu jucase deja un sezon la Steaua. În vestiarul din Ghencea erau deja nume grele: Tudorel Stoica, Iovan, Bumbescu, Florin Marin, Pițurcă. Plus puștii Belodedici, Balint.
Magiun a jucat doi ani la Steaua, după care a ajuns la FC Olt. În 1984 s-a transferat la FCM Brașov, unde a ajuns unul dintre cei mai emblematici fotbaliști ei echipei de sub Tâmpa, evoluând șapte sezoane pentru această formație.