Francezii vor vota la alegerile prezidențiale din acest weekend, dar societatea lor pare că se destramă. Rasismul crește temperatura alegerilor, iar candidatul de extremă dreapta, Eric Zemmour, a cucerit multe inimi tinere cu discursul său.
Retorica lui Zemour atrage o serie de influenceri tineri care susțin că, atunci când se se uită pe fereastra, văd o Franță care dispare și avertizează că un potop de migranți amenință țara. Suburbiile se simt ca o țară străină, iar străzile Franței nu mai sunt sigure pentru femeile albe, mai susțin ei.
Aceste opinii, chiar dacă sunt exagerate sau nu se bazează pe fapte, oferă un răspuns populist la insecuritatea privind oportunitățile de angajare și viitorul pe care o simt mulți dintre tinerii francezi.
Eric Zemmour și-a câștigat notorietate ca jurnalist și expert, un milion de telespectatori urmărind aparițiile sale pe canalul de știri conservator C-News.
El a popularizat o teorie a conspirației dezmințită numită „Marele Înlocuire”, care susține că europenii albi sunt înlocuiți de musulmani din Africa și Orientul Mijlociu.
Dacă va fi ales, Zemmour a propus un program de „remigrare” care ar duce la deportarea unui milion de străini în cinci ani.
Asemenea vederi extreme au fost cândva inacceptabile și împinse la marginile toxice ale politicii franceze.
La ultimele alegeri, în 2017, politicianul de extremă dreapta Marine Le Pen a făcut campanie pe o platformă similară. Ea a vorbit împotriva imigrației și a islamului, dar a pierdut în fața fostului bancher, Emmanuel Macron.
Le Pen candidează din nou și, de data aceasta, prezintă o imagine mai moderată, care cucerește alegătorii. Ea ocupă locul al doilea în sondaje și crește.
Acest lucru a permis ca părerile extremiste ale lui Eric Zemmour să aibă loc în extrema dreaptă politică.
Unul din trei alegători afirmă acum că va vota un candidat de extremă dreapta atunci când țara va merge la vot în acest weekend.
Dacă nimeni nu câștigă o majoritate totală duminică, atunci vor avea loc alte alegeri două săptămâni mai târziu între primii doi candidați. Mulți prevăd că actualul președinte, Macron, se va înfrunta cu o Le Pen reinventată.
Pentru suporterii lui Zemmour, Marine Le Pen este prea „moale”. Moderația ei este o „trădare” a alegătorilor. Influencerii de extremă dreapta încearcă să cucerească tinerii alegători francezi apatici.
Deși sondajele arată că majoritatea tinerilor sunt îngrijorați de probleme globale, cum ar fi schimbările climatice și mediul, ei nu sunt cuceriți de candidații la președinție și mulți pur și simplu nu vor vota.
Ratele de participare au scăzut brusc la ultimele alegeri, o treime dintre alegătorii eligibili cu vârsta cuprinsă între 18 și 25 de ani nu au votat în 2017.
Tinerii Franței au acordat în mod tradițional sprijinul candidaților de stânga, dar la ultimele alegeri mulți s-au înghesuit spre dreapta.
Franța a fost șocată de o serie de atacuri teroriste mortale în 2015 și în anii următori, care au atacat libertățile fundamentale de exprimare și de comportament.
Frica larg răspândită față de militantismul islamist a fost exploatată de extrema dreaptă și aplicată pe scară largă persoanelor din medii musulmane, deși aceștia erau și ei ținte ale teroriștilor.
Comunitatea musulmană este îngrijorată de faptul că Eric Zemmour a depășit granițele discuțiilor politice. Ceea ce era considerat respingător în urmă cu cinci ani este acum discutat deschis.
Estimată la 6 milioane de oameni, comunitatea musulmană din Franța, este din ce în ce mai îngrijorată și este din nou în centrul dezbaterii politice.
Președintele Emmanuel Macron va câștiga probabil alegerile, dar Franța pe care o conduce s-a schimbat. Națiunea care s-a făurit pe idealurile iluministe de „libertate, egalitate și fraternitate” se fracturează pe motive de rasă.
Faptul că Sarah Knafo a urcat rapid în eșalonul superior al politicii franceze nu i-a surprins pe oamenii care o cunosc pe evreica de 28 de ani din regiunea Parisului, scrie The Jerusalem Post.
Dar puțini se așteptau ca Knafo să se ridice așa cum a făcut-o: devenind protejata, iubita și directorul de campanie al lui Eric Zemmour, candidatul evreu de extremă dreapta la președinție, în vârstă de 63 de ani, căsătorit și tată a trei copii.
Ziarele franceze de bârfe și paparazzii lor s-au năpustit asupra relației, speculând despre ceea ce părea a fi sarcina lui Knafo la începutul acestui an și făcând poze cu perechea în vacanța lor pe plajă de Crăciun.
Atenția tabloidelor a sporit vizibilitatea campaniei, deși nu este clar cum îi afectează pe alegătorii de dreapta, care ar putea să vadă relația ca fiind în conflict cu valorile lor tradiționale sau ca o dovadă că Zemmour este o figură virilă, paternă, exact ceea nu este, după părerea lor, președintele în exercițiu Emmanuel Macron.
Indiferent de rezultatul de la urne, povestea de dragoste Zemmour-Knafo este un parteneriat izbitor între doi evrei parizieni de succes care au evitat convențiile propriilor comunități și și-au pariat cariera și reputația pe valorificarea unui electorat conservator nemulțumit.
Ambii provin din familii evreiești cu rădăcini în Africa de Nord și au îmbrățișat o politică de dreapta, anti-imigranți, care este mai comună în rândul conservatorilor creștini din Franța.
Ambii au spus că evreii care aleg să trăiască în Franța ar trebui să simtă în primul rând loialitate față de Franța, nu față de iudaismul lor.
„Ma pot identifica cu traiectoria de integrare a lui Eric Zemmour și cu detașarea sa de identitatea evreiască”, a spus Knafo într-un interviu rar în 2016. „Religia mea este evreiască, dar simt că cultura mea este creștină.”
Zemmour, care are trei copii cu soția sa, Mylène Chichportich, o evreică de origine tunisiană, a recunoscut în sfârșit implicarea romantică într-un interviu pentru BFMTV din ianuarie.
Întrebat „Cine este Sarah Knafo?”, i-a spus intervievatorului: „Partenera mea. Partenera mea de viață. Nu ar fi existat nicio campanie dacă nu ar fi fost Sarah Knafo.”
Perspectivele politice ale perechii sunt incerte. Zemmour nu a reușit să spargă eșalonul superior al sondajelor franceze pentru alegerile din această lună, sugerând că Marine Le Pen, nu el, va fi candidatul dreptei în al doilea tur din 24 aprilie.