Cine este Reza Pahlavi, fiul fostului șah al Iranului. O dinastie cu un trecut întunecat, la fel de detestată precum ayatollahii

Reza Pahlavi a intrat în atenția presei internaționale odată cu protestele de amploare din Iran, care au izbucnit în luna decembrie și care au zguduit regimul teocratic al ayatollahilor. Atunci prințul aflat în exil în Statele Unite le-a cerut iranienilor să iasă în stradă și s-a declarat pregătit să preia puterea după înlăturarea regimului teocratic.

Cine este Reza Pahlavi și ce rol joacă în protestele din Iran

Însă administrația americană nu pare convinsă de soluție revenirii la monarhie. „Pare foarte simpatic, dar nu ştiu cum s-ar descurca în propria ţară (…) Nu ştiu dacă ţara lui i-ar accepta conducerea, dar dacă ar fi aşa, mie mi-ar conveni”, spunea Donald Trump în ianuarie. Temerile sale pare întemeiate în condițiile în care nici măcar diaspora iraniană nu este întrutotul monarhistă.

Cu toate acestea, drapele ale Iranului din perioada în care țara era condusă de tatăl său, Mohammed Reza Pahlavi, au fost văzute în timpul recentelor proteste, iar Iran International, un post TV din diaspora, a arătat că, la manifestațiile din ultimii ani, scandările pro-monarhiste au devenit din ce în ce mai frecvente, pe măsură ce speranțele iranienilor față de o reformare din interior a sistemului s-au spulberat.

Problemele unei eventuale reveniri la monarhie în Iran

Pe de altă parte, revenirea la monarhie are și un dezavantaj pe termen lung: Reza Pahlavi nu are moștenitori pe linie masculină. El are trei fiice pe care le-a desemnat succesoare ale sale și pretențiilor sale la tron, însă acesta este un handicap într-o țară în care femeile au un regim juridic inferior celor al bărbaților. Un frate al său, Ali Reza, s-a sinucis în 2011 din cauza depresiei și nu a avut decât o fiică nelegitimă.

Digi24.ro

Trump amenință cu un atac masiv: „Astăzi Iranul va fi lovit foarte puternic!”

Istoria dinastiei Pahlavi și lovitura de stat din 1953

Însă un alt dezavantaj pentru Reza Pahlavi este istoricul dinastiei sale în Iran. Reza I Pahlavi a devenit șah în 1925 înlăturând dinastia Qajar în urma unui război civil. La rândul său, a trebuit să abdice după o intervenție militară sovieto-britanică în 1941, fiind urmat de fiul său, Mohammed Reza. În primii ani, a domnit ca un monarh constituțional, însă lucrurile s-au schimbat după ce prim-ministru a devenit Mohammad Mossadegh (1951-1953).

Digisport.ro

Iranienii l-au sunat pe Donald Trump pentru a semna acordul și a încheia războiul! Decizia luată de american fără să stea pe gânduri

Acesta a declanșat un program ambițios de reforme, intrând în conflict inclusiv cu șahul căruia a încercat să-i limiteze atribuțiile. În plus, a naționalizat resursele petroliere ale țării ceea ce l-a dus în conflict direct cu Marea Britanie și Statele Unite. Cu acordul șahului și al susținătorilor săi, serviciile secrete britanice și americane au orchestrat o lovitură de stat împotriva premierului care se bucura de o popularitate imensă, figura sa fiind omagiată și astăzi de iranieni. Unii dintre apropiații lui Mossadegh au fost executați, iar acesta și-a petrecut restul zilelor în arest la domiciliu. De frica manifestațiilor, la moartea sa, în 1967, șahul a ordonat ca fostul premier să fie înmormântat în sufrageria locuinței în care și-a petrecut ultimele zile. Abia în 2019, CIA a recunoscut implicarea sa directă în manifestațiile care au provocat înlăturarea lui Mossadegh.

Regimul autoritar al șahului Mohammed Reza și opoziția internă

După lovitura de stat din 1953, Mohammed Reza a devenit un monarh autocrat, iar temuta poliție politică SAVAK a întemnițat mii de opozanți. Șahul a declanșat un program vast de modernizare a țării pe care a dus-o de la nivelul unui stat înapoiat, rămas în era feudală, la cel de mare putere economică, îndeosebi în urma creșterii prețului petrolului în anii 70. A reușit să scuture tutela țărilor occidentale, iar nivelul de trai a crescut considerabil.

Însă guvernarea sa autocratică a creat o opoziție puternică. Acordarea de drepturi largi femeilor și minorităților religioase a ostilizat cercurile conservatoare, în frunte cu ayatollahul Ruhollah Khomeini. Totodată, a existat o opoziție puternică din partea partidelor de stânga și extremă stânga, susținute de la Moscova. În fine, a existat și o a treia linie de opoziție, a politicienilor democrați care se revendicau de la Mossadegh și care doreau un regim de monarhie constituțională, dacă nu chiar republican. De asemenea, modernizarea accelerată a avut limitele sale. Apariția unei pături de tineri educați nu a fost urmată de o creștere a capacității economiei de a-i absorbi, astfel că mulți dintre aceștia nu aveau locuri de muncă și au fost predispuși să susțină mișcările radicale de contestare a regimului.

Ce e „Vinerea Neagră” și cum a căzut monarhia în Iran

Nemulțumirea a fost amplificată de megalomania în creștere a șahului care, la un moment dat, a spus că va primi premiul Nobel pentru Pace doar dacă va fi implorat să o facă, acesta fiind răspunsul său la sugestia unui consilier de a declanșa o campanie în acest sens. De asemenea luxul și extravaganțele familiei regale au iritat populația în care, în continuare, pături largi se zbăteau în sărăcie.

În pofida creșterii economice spectaculoase din anii 70, protestele se intensificau, iar șahul a recurs la armată pentru a le înăbuși. Pe 8 septembrie 1978, „Vinerea Neagră”, armata a înăbușit o manifestație în Piața Jaleh, numărul victimelor fiind estimat între 60 și 100. Ulterior, situația a scăpat de sub control, iar șahul a trebuit să fugă din țară în ianuarie 1979, însoțit de fiul său, Reza Pahlavi care pe atunci avea doar 19 ani. Încercarea din lunile următoare de a instaura un regim democratic a fost blocată de ayatollahul Ruhollah Khomeini care a impus un regim teocratic, aflat la putere și astăzi, dar care se confruntă acum cu proteste similare celor care au dus la căderea monarhiei Pahlavi.