România putea avea un ”Gigi Becali” încă din cele mai vechi timpuri. Cine a fost românul care ar fi fost la fel de celebru ca patronul celor de la FCSB, dacă ar mai fi trăit astăzi. Un personaj extrem de spumos și carismatic, acesta ar fi făcut deliciul presei în zilele noastre.
”Oldies But Goldies”, emisiunea de la FANATIK dedicată triumfurilor, dramelor și a amintirilor de neuitat din sportul românesc a ajuns, recent, la episodul cu numărul 40. Această ediție i-a fost dedicată unui personaj de-a dreptul spumos al fotbalului autohton. Horia Ivanovici și Andrei Vochin au fost gazdele unui nou show de colecție în care subiect principal a fost Constantin Teașcă, cunoscut și ca Titi Teașcă.
”Micul Napoleon”, așa cum era onorabil poreclit Constantin Teașcă, a fost unul dintre cele mai pitorești și controversate personaje care au existat în fotbalul autohton. Era un antrenor cu carismă, extrem de spumos, pe care, dacă lumea l-ar cunoaște mai bine, l-ar asemui cu Gigi Becali.
Andrei Vochin este convins de faptul că, dacă un personaj precum Constantin Teașcă ar fi existat și în prezent, el ar fi făcut deliciul a tot ceea ce înseamnă televiziune. ”Cu siguranță, la ce personaj a fost nea Titi Teașcă, dacă ar mai fi trăit, era invitat permanent în toate studiourile de televiziune. (n.r. era un Gigi Becali al acelor vremuri, fără media de acum, fără mijloacele din media de azi). Ar fi fost bătaie pe el. (n.r. era milionar din emisiuni)”, spune invitatul de la ”Oldies But Goldies”.
”Piticul” Constantin Teașcă, la doar un metru și 62 de centimetri, în tinerețe, avea o abilitate excepțională: știa să se bage pe sub pielea oamenilor sistemului. Astfel, a ajuns să antreneze cluburi uriașe, precum Steaua, Dinamo și Universitatea Craiova.
”El ce a putut să facă la vremea respectivă? A fost prietenul celor mai importanți ziariști ai momentului respectiv. A știut foarte bine să-și facă acest networking, această rețea de prieteni în toate sferele de influență ale vremii respective. Și când vorbesc despre presă, la vremea respectivă, aveam o presă senzațională.
Conducătorii de partid, conducătorii locali (n.r. îl adorau). Nu știu ce le făcea că intra pe sub pielea lor, iar aceștia ajungeau să-l impună la echipe, astfel încât Titi Teașcă face parte din categoria rară a antrenorilor care au activat la Dinamo, Steaua și Craiova. Au fost foarte puțini antrenori care, de-a lungul timpului, în anii aia 70-80, când Craiova devenea echipă importantă, Steaua și Dinamo deja erau….
I se spune Piticul pentru că avea numai 1,62 m. Și asta în tinerețe. Eu când l-am cunoscut, cred că avea 1,60 m la bătrânețe. Știa să se bage pe sub pielea oamenilor sistemului și îl impuneau la echipe de genul ăsta. Antrenori care să fi activat la Dinamo, Steaua și Craiova au fost puțini”, povestește Vochin.
Paradoxal, în ciuda renumelui său, nea Titi Teașcă nu a știut un lucru esențial în fotbal: să facă echipe. Și asta pentru că nu a știut să relaționeze cu jucătorii săi. De-a lungul vremii, a intrat în conflict cu numele de legendă din sportul rege autohton.
”El scria și vorbea mult mai bine decât antrena. A lăsat în urma lui infrastructură, concepte de joc. Ceea ce nu a putut el să facă niciodată: nu a putut să facă echipe, adică chintesența meseriei lui. El nu a știut să relaționeze cu jucătorii. Asta a fost marea lui problemă.
Și nu cu orice jucători: a intrat în conflict cu Dobrin, cu Iordănescu, cu Liță Dumitru. El nu era plăcut de jucătorii cu mare personalitate. (n.r. poate și căuta conflictele cu marii jucători) Tot timpul. Tot timpul. Orice înfrângere a echipei lui nu era cauzată de faptul că el nu antrena bine, ci că au vândut meciul. El nu era vinovat niciodată”, relatează Vochin.
Ca titluri, Titi Teașcă a rămas dator. În ciuda faptului că a pregătit forțe din țară, în vitrina sa au rămas puține trofee. Andrei Vochin este ferm: ”N-a câștigat nimic!”
”Titi Teașcă a făcut parte din această categorie selectă, din acest club select, în condițiile în care el n-a câștigat nimic. Adică are o treime de cupă… Sau un sfert de cupă, să spun așa, și o zecime de campionat. El are în palmares un campionat câștigat cu Dinamo, în condițiile în care a fost la Dinamo între etapele 14 și 17, că l-au dat afară după trei etape. Și mai are o Cupă a României câștigată cu Craiova, prima cupa României din istoria Craiovei, în 1977 (cu Steaua), în condițiile în care jucătorii i-au convins pe cei din partid să-l dea afară înainte de final”, mai spune Vochin.