Un juriu din Manhattan care decide asupra procedurilor legale (grand jury) ar putea emite un act de acuzare chiar săptămâna aceasta într-un caz care implică o presupusă plată pentru a cumpăra tăcerea fostei vedete porno Stormy Daniels, care susține că ea și Trump au avut o aventură. Fostul președinte neagă acest lucru.
“Ca toate lucrurile cu Trump, este fără precedent”, spune Barbara Perry, istoric prezidențial la Miller Center de la Universitatea din Virginia. Președintele Ulysses S. Grant a fost, din punct de vedere tehnic, primul președinte care a fost arestat pentru depășirea vitezei cu o trăsură trasă de un cal, în 1872.
Dar cazul Donald Trump va rămâne în istorie ca unul dintre cele mai mari scandaluri politice din istoria Americii – chiar dacă acuzațiile se referă la o infracțiune aparent banală de fraudă contabilă. Istoria penală, în ceea ce îi privește pe președinții americani, este destul de scurtă.
În ceea ce privește gravitatea scandalului, Perry susține că scandalul Watergate este cea mai apropiată paralelă, deoarece a fost prima dată când un președinte a demisionat.
Președintele Richard Nixon a demisionat în 1974, după ce înregistrările au dezvăluit că a participat la mușamalizarea spargerii din 1972 a unui birou al Comitetului Național Democrat din complexul Watergate.
Mai mulți consilieri ai lui Nixon, de la avocatul Casei Albe la procurorul general, au făcut închisoare. Deși Departamentul de Justiție a susținut inițial că un președinte în exercițiu nu poate fi pus sub acuzare pentru o acuzație penală, lui Nixon nu i s-a asigurat această protecție după președinție, astfel că succesorul său, Gerald Ford, l-a grațiat.
După cum a spus Ford: “Dragi americani, lungul nostru coșmar național s-a încheiat”. Dar un sondaj Gallup din septembrie 1974 a raportat că 53% dintre americani au considerat că grațierea a fost un lucru greșit, iar acesta este unul dintre motivele pentru care Ford nu a fost reales la următoarele alegeri.
Arestările marilor oficiali federali au o istorie și mai lungă. Secretarul (funcție în guvernul federal american echivalentă celei de ministru n.r.) de interne Albert Fall a fost condamnat pentru luare de mită în 1929 pentru că a acceptat sute de mii de dolari în Liberty Bonds după ce a permis unei companii private să închirieze rezervele de petrol din Wyoming, cunoscute sub numele de Teapot Dome.
Pe atunci, TIME l-a numit pe Fall “primul infractor din cabinetul unui președinte din istoria SUA”. După cum a explicat biograful Robert Dallek semnificația scandalului: “Oamenii din guvern vindeau administrația celui mai bun ofertant, folosindu-se de puterea lor guvernamentală pentru a exploata poziții proaste și a face o mulțime de bani”.
Fall a fost membru al guvernului sub președinția lui Warren G. Harding între 1921-1923, iar Harding a ajuns să fie văzut ca fiind corupt. Un control sporit al presei a scos la iveală faptul că acesta avea o amantă. Se crede că stresul provocat de acest scandal a dus la atacul de cord fatal din august 1923.
Bill Clinton a fost ultimul președinte care a fost aproape de a se confrunta cu acuzații penale. Paula Jones, o recepționeră, a susținut că a suferit daune emoționale după ce Clinton s-a expus în fața ei într-o cameră de hotel în mai 1991, pe vremea când era guvernator al statului Arkansas, și a dat-o în judecată pentru hărțuire sexuală.
În cazul Clinton vs Jones, “Curtea Supremă stabilește un precedent conform căruia un președinte poate fi dat în judecată pentru acțiuni presupus a fi fost întreprinse înainte de a deveni președinte – care, la rândul lor, au dus la o punere sub acuzare”, spune Perry.
Președintele Clinton a trebuit să plătească daune civile Paulei Jones, iar procesul a scos la iveală și alte acte extramaritale în care s-a implicat, inclusiv o relație de aproximativ doi ani cu fosta stagiară de la Casa Albă Monica Lewinsky. Cu toate acestea, deși a fost pus sub acuzare în decembrie 1998 și achitat în februarie 1999, scandalul nu i-a afectat popularitatea. Cota sa de aprobare a continuat să crească.
Există temeri similare că inculparea lui Trump ar putea să-i sporească și mai mult popularitatea în rândul bazei sale de simpatizanți. În condițiile în care rivalii republicani exploatează deja acest scandal, rămâne de văzut dacă acuzațiile penale l-ar ajuta sau i-ar împiedica candidatura din 2024.
O singură dată în istorie un președinte în exercițiu a fost arestat. În 1872, președintele Ulysses S. Grant a fost arestat la colțul străzilor 13 și M NW din Washington. Aceasta nu a fost o infracțiune gravă, dar a fost, cel puțin teoretic, o contravenție. Omul care a condus Nordul spre victorie în Războiul Civil a fost arestat pentru că mergea cu viteză excesivă în trăsura sa trasă de cai.
Grant a fost oprit de două ori în zile consecutive de polițistul William H. West, un bărbat de culoare care luptase în Războiul Civil, pentru că președintele SUA își conducea trăsura cu viteză excesivă. A doua oară polițistul l-a arestat, scrie Washington Post.
Grant și câțiva dintre amicii săi arestați tot pentru viteză au mers cu West la secția de poliție. Președintelui Statelor Unite i s-a ordonat să depună 20 de dolari ca garanție. Un proces a avut loc a doua zi.
Judecătorul a impus “amenzi grele” și o “mustrare tăioasă” șoferilor care au depășit viteza, printre care nu se număra și președintele. Acesta nu s-a prezentat la tribunal.
Povestea arestării sale a fost confirmată în 2012 de Cathy L. Lanier, care era pe atunci șefa poliției din D.C. și există și alte referiri istorice la aceasta.