În timp ce autoritățile române vorbesc tot mai apăsat despre relansarea industriei de apărare și transformarea orașului Cugir într-unul din hub-urile europene de armament, în culisele acestor planuri se conturează un nume greu: SIG SAUER. Vorbim despre o companie cu pedigree global, contracte de sute de milioane de dolari și o listă deloc neglijabilă de controverse care ridică sprâncene.
Dincolo de imaginea bine coafată a unui gigant important din armament, realitatea duce spre o structură complicată, firma cu rădăcini europene care e interesată de fabrica de armament de la Cugir trecând prin episoade care au făcut obiectul unor anchete penale internaționale. La prima vedere, SIG SAUER este o companie americană pur-sânge. Are sediul principal în Newington, New Hampshire și produce arme pentru armata SUA, câștigând unele dintre cele mai importante contracte militare din ultimii ani.
În realitate, lucrurile sunt un pic mai nuanțate. SIG SAUER este doar o subsidiară. În spatele firmei americane este L&O Holding, o companie privată din Germania, controlată de doi antreprenori discreți, dar extrem de influenți: Michael Lüke și Thomas Ortmeier. Cei doi sunt, practic, păpușarii din umbră ai întregului conglomerat.
Aici apare o primă confuzie majoră: brandul SIG nu mai e de mult ceea ce era odinioară. Istorica marcă elvețiană a fost fragmentată în mai multe entități. Pe de o parte, există SIG Group AG, o firmă listată la bursă care produce ambalaje și nu are nicio legătură cu armamentul. Pe de altă parte, există imperiul de arme controlat de L&O, care folosește același nume și operează în Germania, Elveția și SUA.
Această structură labirintică nu este întâmplătoare. Ea permite flexibilitate fiscală, operațională și juridică, dar în același timp ridică semne de întrebare legate de transparență. În centrul operațiunilor din SUA se află Ron Cohen, CEO și președinte al SIG SAUER Inc., din 2016. Cohen este figura publică a companiei, omul care negociază contracte, apare la întâlniri oficiale și, mai nou, pare să bată palma cu autoritățile române.
El a fost și cel care, în aprilie 2026, a ajuns în România pentru discuții directe privind o posibilă colaborare cu fabrica de armament de la Cugir, județul Alba. Întâlnirea nu a fost una de curtoazie, ci una cât se poate de concretă: evaluarea capacităților industriale, identificarea partenerilor și analizarea unei investiții pe termen lung.
În paralel, compania a făcut deja un pas strategic: în decembrie 2025 a înființat o firmă locală, SSI Legion SRL, cu sediul chiar la Cugir, un semnal clar că interesul nu este doar declarativ. Pentru România, este o miză uriașă. Cugirul are peste 200 de ani de tradiție în industria de apărare și rămâne unul dintre puținele bastioane funcționale ale acestui sector. Oficialii vorbesc deschis despre transformarea orașului într-un hub european.
Corneliu Mureșan, secretar de stat în Guvernul României, a fost prezent la întâlnirea recentă cu reprezentanții SIG SAUER și a spus că scopul e realizarea de investiții majore și transfer de tehnologie. SIG SAUER nu este singura companie interesată, dar este, fără îndoială, cea mai vizibilă și mai agresivă în extindere. Iar planurile sale sunt alimentate de contracte uriașe câștigate în SUA, inclusiv pentru noua armă standard a armatei americane și programul Next Generation Squad Weapon.
Pentru a înțelege dimensiunea reală a acestei companii, trebuie să privim la investițiile făcute în Statele Unite. Un exemplu relevant este campusul de muniție din Jacksonville, Arkansas. Totul a început în anul 2016, cu o investiție de aproximativ 30 de milioane de dolari, Între timp, complexul s-a extins într-un mod spectaculos.
În anul 2023, compania anunțase o altă investiție, în valoare de 150 de milioane de dolari, urmată în 2024 de deschiderea unui centru ultra-modern de 225 de milioane de dolari, Jacksonville Arkansas Ammunition Center (JAAC). Dincolo de cifrele impresionante, compania ascunde și o latură întunecată.
În 2018-2019, procurorii germani au deschis o anchetă care a zguduit compania din temelii. Acuzația: aproximativ 400.000 de pistoale fabricate în Germania ar fi fost exportate ilegal în Columbia, prin intermediul SUA. În centrul scandalului se afla chiar CEO-ul Ron Cohen, cel care a fost în vizită la Cugir. Ancheta s-a încheiat în anul 2019 cu un acord de recunoaștere a acuzațiilor.
Cohen a acceptat o pedeapsă cu suspendare și plata unei amenzi, potrivit nhpr.org. Cazul a ridicat întrebări serioase despre modul în care compania gestionează exporturile și respectă legislația internațională privind armamentul. Pentru un jucător care aspiră la contracte guvernamentale în Europa, inclusiv în România, acest episod nu este deloc unul minor.
Un alt capitol sensibil ține de siguranța produselor. Modelul P320, unul dintre cele mai populare pistoale ale companiei, a fost în centrul unor controverse majore, scrie thetrace.org. Între 2023 și 2025, mai multe investigații media au susținut că arma ar putea declanșa focuri necomandate, fără apăsarea trăgaciului. Cazurile au fost suficient de numeroase încât să atragă atenția autorităților.
În 2025, o agenție federală americană a decis să suspende utilizarea acestui model. În același an, un proces intentat în New Jersey a cerut retragerea completă a pistolului de pe piață. SIG SAUER a respins acuzațiile, dar scandalul a afectat imaginea companiei și a alimentat dezbateri intense despre standardele de siguranță.
Paradoxal, în timp ce era implicată în controverse, compania a continuat să câștige contracte majore. Armata SUA a ales SIG SAUER pentru noul său pistol standard și pentru programul Next Generation Squad Weapon, unele dintre cele mai importante proiecte militare ale deceniului. Aceste contracte nu înseamnă doar bani, ci și influență, căci o companie care echipează armata americană devine automat un actor strategic la nivel global, mai ales în contextul conflictelor militare care și-au pus amprenta asupra mai multor regiuni în ultimii ani.