FANATIK.RO vă face un istoric succint al celor care au fost câştigătorii Balonului de Aur, începând din 1956 şi până în prezent. De notat că doar argentinianul Lionel Messi în tricoul Barcelonei şi portughezul Cristiano Ronaldo,în acela al lui Real Madrid, au reuşit să câştige de cinci ori trofeul atribuit până în 1995 celui mai bun jucător european, iar din 1995 celui mai bun fotbalist care evoluează în Europa.
Câte trei succese au reputat olandezul Johan Cruyff, francezul Michel Platini şi un alt olandez, Marco van Basten. Câte două notăm în dreptul lui Alfredo di Stefano, Franz Beckenbauer, Karl Heinz Rummenigge, Kevin Keegan şi Ronaldo Nazario da Lima. Alţi 33 de jucători au fost declaraţi câştigători o singură dată.
Trofeul Balonul de Aur a fost creat în 1956 de către ziaristul francez Gabriel Hanot de la publicaţia France Football şi se referea exclusiv la jucătorii de origini europene. Din 1995 s-a efectuat o oarecare globalizare, în sensul în care şi fotbalişti de alte origini decât cele europene, dar care evoluau la cluburi de pe bătrânul continent, au intrat pe lista celor eligibili la trofeu. În perioada 2010-2015 France Football şi FIFA au avut o înţelegere, comasând trofeul fiecăruia, Balonul de Aur şi respectiv jucătorul anului FIFA într-un singur trofeu într-un singur FIFA Balonul de Aur. Dar din 2015 s-a revenit la vechea organizare, cu două trofee distincte.
La nivel de ţări trei ţări au avut 7 succese: Portugalia, în special datorită lui Cristiano Ronaldo, Olanda şi Germania. Şase succese are Franţa, câte cinci Anglia, Brazilia, Argentina şi Italia, câte 3 URSS şi Spania, unul singur Liberia, Scoţia, Irlanda de Nord, Bulgaria, Danemarca, Ungaria, Ucraina. O situaţie aparte o prezintă spaţiul fostei Cehoslovacii, unde în vechea denumire s-a impus Jozef Masopust, iar după despărţirea de Slovacia, în anii 90, cehul Pavel Nedved.
Clubul care a dat cei mai mulţi câştigători este FC Barcelona, cu 11 victorii, dintre care 5 aparţin lui Leo Messi. De altfel, în ultimul deceniu Messi şi Cristiano Ronaldo şi-au împărţit triumfurile, câte cinci de fiecare parte. După Barcelona urmează rivalul de-o viaţă Real Madrid, cu 10 victorii, Milan, Juventus câte 8, Bayern Munchen 5, Manchester United 4, Dinamo Kiev, Inter, Hamburg câte două şi câte unul pentru Ajax, Benfica, Blackpool, Borussia Dortmund, Borussia Monchengladbach, Dukla Praga, Dinamo Moscova, Ferencvaros, FC Liverpool şi Olympique Marseille.
Cristiano Ronaldo 5 succese (2008, 2013, 2014, 2016, 2017)
A câştigat primul trofeu jucând la Manchester United, iar următoarele patru în tricoul lui Real Madrid. De cinci ori s-a clasat pe locul secund
Lionel Messi 5 succese (2009, 2010, 2011, 2012, 2015)
Toate succesele le-a realizat jucând pentru FC Barcelona, club la care evoluează şi în prezent. În alte cinci rânduri a ieşit al doilea, iar în 2007 a încheiat pe treapta de bronz.
Johan Cruyff 3 victorii (1971, 1973, 1974)
Supranumit şi Pele alb jucătorul lui Ajax a fost unul dintre cei mai buni jucători pe care i-a dat fotbalul european de-a lungul timpului. A mai ieşit pe locul 3 în 1975. La Ajax a lucrat cu antrenorul român Ştefan Covaci
Michel Platini 3 victorii (1983, 1984, 1985)
Mijlocaşul francez a fost un alt fotbalist de excepţie dat de bătrânul continent. Perioada de glorie, unde s-a şi încununat cu aceste succese a fost la Juventus. Mai are încă două locuri 3 în ierarhia Balonului de Aur
Marco van Basten 3 victorii (1988, 1989, 1992)
Succesele au fost reuşite în perioada în care a făcut parte din tripleta de aur a lui AC Milan, alături de Frank Rijkaard şi Ruud Gullit. Supranumit Cerbul din Utrecht vârful olandez a trebuit să îşi încheie cariera la nici 30 de ani ca urmare a numeroaselor accidentări suferite la genunchi.
Franz Beckenbauer 2 victorii (1972, 1976)
Unul dintre cei mai eleganţi apărători din istoria fotbalului, un jucător care avea o perfectă viziune a terenului. A câştigat în ambele dăţi jucând la Bayern Munchen şi mai are două locuri 2 şi un loc 3.
2Alfredo di Stefano 2 victorii (1957, 1959)
Unul dintre numele de legendă ale fotbalului spaniol şi al lui Real Madrid, argentinian la origini, naturalizat spaniol. Di Stefano a fost un superatacant, care alcătuia la Madrid un trio ucigător, alături de Gento şi Ferenc Puskas. A mai avut un loc 2.
Kevin Keegan 2 victorii (1978, 1979)
Atacantul englez de buzunar, dar extrem de rapid şi de tăios pe poarta adversă, a câştigat Balonul de Aur de două ori jucând la FC Liverpool. A mai avut şi un loc 2.
Ronaldo Nazario da Lima 2 victorii (1997, 2002)
Brazilianul, supranumit Il Fenomeno, putea avea şi mai multe victorii, el încheind o dată pe locul secund şi o dată pe treapta a treia, dacă nu ar fi fost blestemul accidentărilor suferite la ambii genunchi, care l-au ţinut luni bune în afara gazonului.
Karl Heinz Rummenigge 2 victorii (1980, 1981)
Atacantul german de la Bayern Munchen mai are şi un loc 2 în 1979. A fost genul de om de careu care ştie să se plaseze perfect pentru a finaliza, un atacant cu o tehnică mai bună decât cea a lui Gerd Muller, dar cu acelaşi simţ teribil al porţii.
Luis Suarez (1961)
A câştigat trofeul jucând la FC Barcelona, care are astăzi un alt puncheur cu nume identic. Cel din anii 60 era însă spaniol şi a mai terminat de două ori pe locul 2 şi odată pe locul 3.
Eusebio (1965)
Supranumit Perla Mozambicului Eusebio a jucat la Benfica Lisabona în anii de glorie ai clubului lusitan. A mai avut două locuri doi.
Sir Bobby Charlton (1966)
Unul dintre cei doi Sir care au cucerit Balonul de Aur. Una dintre legendele acelui Manchester United din perioada Matt Busby, a mai avut două locuri secunde în anii imediat următori.
Raymond Kopa (1958)
Jucător francez de mare calitate la mijlocul terenului, a evoluat la Real Madrid şi a mai terminat o dată pe locul secund şi de două ori pe locul 3.
Gerd Muller (1970)
Atacantul german al lui Bayern Munchen poate fi socotit cel mai oportunist jucător din istoria fotbalului. A marcat goluri cu toate părţile corpului şi prin toate procedeele. A mai avut un loc 2 şi două locuri 3.
Zinedine Zidane (1998)
Fotbalistul francez de origini maghrebiene a câştigat trofeul în anul în care Franţa a ieşit pentru prima dată campioană mondială. Mai are un loc 2 şi un loc 3.
Gianni Rivera (1969)
Mijlocaşul lui AC Milan, supranumit Creierul, pentru felul în care vedea jocul şi distribuia pasele, dar era şi un bun finalizator. A mai terminat o dată pe locul doi.
Ruud Gullit (1987)
Supranumit Laleaua neagră olandezul de origini surinameze încânta prin calitatea jocului său dar şi prin golurile marcate, deşi nu era vârf de atac. A făcut istorie la AC Milan. A mai încheiat în 1988 pe locul doi.
Lothar Matthaus (1990)
Campion mondial cu Germania în 1990 Matthaus a fost tipul de mijlocaş german metronom, care foarta rar greşea o pasă, dar avea şi un şut teribil de la distanţă, armă care i-a adus multe goluri. Mai are un loc 2 în 1991.
Roberto Baggio (1993)
A încheiat pe locul 2 în anul următor. Supranumit Il Divino Codino, buddistul Roberto a fost un adevărat magician al balonului, care vrăjea cu toate execuţiile şi fentele sale. A jucat la toate cele trei nume mari din Italia (Juventus, AC Milan şi Inter).
Hristo Stoicikov (1994)
Singurul bulgar din istorie care a avut această onoare, a mai fost locul secund în 1992. A jucat ani buni la FC Barcelona, unde o perioadă a fost coechipier cu prietenii săi români Hagi şi Popescu. În 1994 a câştigat înaintea brazilianului Romario, iar Gică Hagi a terminat pe locul 4. Probabil dacă am fi învins Suedia în sferturi Hagi ar fi prins podiumul.
George Best (1968)
Cel mai mare jucător nord-irlandez din toate timpurile, un talent enorm, s-a irosit din cauza băuturii, drogurilor şi a nopţilor pierdute. A mai terminat pe 3 în 1971.
Allan Simonsen (1977)
Singurul danez care a câştigat Balonul de Aur, pe vremea când juca în Germania, la Borussia Monchengladbach. Atacant de calitate, a mai evoluat trei sezoane şi la FC Barcelona. A mai terminat pe locul 3 în 1983.
Andri Şevcenko (2004)
Cel mai mare jucător din Ucraina, un supergolgeter, care după ce a fost vedeta lui Dinamo Kiev, a devenit spaima portarilor la AC Milan. Mai are două locuri trei, în 1999 şi 2000.
Ronaldinho (2005)
Fotbalist brazilian cu tehnică de bijutier, autor al unor execuţii şi al unor goluri absolut incredibile. A mai terminat pe locul trei în 2004. A fost până la Messi vedeta Barcelonei.
Sir Stanley Matthews (1956)
Este primul învingător în istoria trofeului, un atacant de legendă al fotbalului din Anglia, primul Sir din istoria acestui sport. A continuat să joace până la incredibila vârstă de 50 de ani.
Omar Sivori (1961)
Italianul de origini argentiniene, a jucat un deceniu în atacul lui Juventus, echipă la care a şi câştigat Balonul de Aur.
Jozef Masopust (1962)
O mare surpriză la acel moment, dar Masopust a fost unul dintre jucătorii cheie care au dus Cehoslovacia până în finala Campionatului Mondial din Chile în acel an.
Lev Iaşin (1963)
Singurul portar din istoria Balonului de Aur, supranumit Pantera neagră sau Portarul de cauciuc. A jucat la Dinamo Moscova şi este socotit drept cel mai bun jucător rus din istorie
Dennis Law (1964)
Scoţianul lui Manchester United a terminat înaintea principalului favorit, Luis Suarez, pentru constanţa evoluţiilor sale de calitate.
Florian Albert (1967)
Unul dintre cei mai buni jucători unguri din istorie, atacant de mare valoare, care a jucat la Ferencvaros, dar şi succesul său în faţa legendarului Sir Bobby Charlton a fost considerat o surpriză.
Oleg Blohin (1975)
Şi-a datorat succesul evoluţiei în cadrul fantasticei echipe pe care o avea Dinamo Kiev. Se bate cu Andri Şevcenko pentru titlul de cel mai bun jucător ucrainean all time, deşi succesul său este trecut pe răboj pentru URS.
Paolo Rossi (1982)
Este omul care efectiv a adus Italiei, cu golurile sale de la CM din Spania, al treilea titlu mondial. Meritul a fost şi mai mare deoarece o bună perioadă înainte de Mondial nu a jucat, fiind suspendat pentru implicare în afacere cu meciuri trucate.
Igor Belanov (1986)
Alt jucător celebru din istoria lui Dinamo Kiev, în anul în care echipa câştiga Cupa Cupelor după o finală ca o execuţie publică în faţa lui Atletico Madrid. Din păcate, a ajuns şi după gratii, pentru abaterile sale faţă de lege.
Jean Pierre Papin (1991)
Unul dintre cei mai buni atacanţi francezi ai epocii moderne, care a strălucit în tricoul lui Olympique Marseille, câştigând Champions League.
George Weah (1995)
Liberianul ajuns astăzi preşedintele ţării sale, a fost primul jucător non european şi singurul african care a câştigat Balonul de Aur. Marca goluri pe bandă rulantă în atacul lui AC Milan.
Mattias Sammer (1996)
Un alt învingător surpriză, cel mai probabil ca urmare a faptului că Germania a câştigat în acel an titlul european. Mijlocaş de travaliu, dar fără a impresiona la capitolul tehnică, i-a luat faţa brazilianului Ronaldo.
Rivaldo (1999)
Brazilianul a devenit un star la FC Barcelona, fiind un atacant care avea multă calitate, în special în situaţiile de unu la unu cu apărătorii adverşi.
Luis Figo (2000)
După Eusebio şi până la Cristiano Ronaldo a fost, cu siguranţă, cel mai bun jucător portughez, care a trecut şi pe la FC Barcelona şi pe la Real Madrid, în cariera sa.
Michael Owen (2001)
Supranumit The Golden Boy Michael Owen a jucat fantastic în atacul lui FC Liverpool, după care a trecut la Real Madrid, dar nu a mai dat acelaşi randament. L-a învins pe Raul de la Real Madrid în lupta pentru trofeu.
Pavel Nedved (2003)
Cehul a fost sergentul de fier de la mijlocul lui Juventus, un centrocampista fără plămâni, dar şi un pasator de mare calitate şi autor al unor goluri de la distanţă absolut fabuloase.
Fabio Cannavaro (2006)
Deşi a fost ani de zile stânca din apărarea lui Juventus a câştigat trofeul după ce s-a transferat la Real Madrid, dar mai degrabă pentru că în acel an Italia a devenit campioană mondială.
Kaka (2007)
Un alt fotbalist de mare rafinament, s-a impus în perioada în care devenise idolul fanilor lui AC Milan. Jucător complet, excelent pasator şi finalizator în acelaşi timp.