Citius Altius… Fortes, dar selecţionerul e… Contra adopţiilor

Atacantul portughez Carlos Fortes, care a marcat golul victoriei Gazului împotriva lui Dinamo (scor 3-2), a devenit fitilul ultimei isterii din Liga 1. Toată lumea stă la coadă să-l oferteze pe fotbalistul în vârstă de numai 23 de ani, ba mai mult, deşi a jucat doar 3 meciuri în care, e drept, a înscris de tot atâtea ori, a apărut şi ideea naturalizării sale. Nimic mai nobil, dar, după cum au arătat-o şi restul iniţiativelor de acest gen, şi de data aceasta am putea avea de-a face cu o furtună într-un pahar cu apă.

Portughezul Fortes are, într-adevăr, alură de fotbalist. Are disponibilităţi fizice şi tehnice, a jucat în Liga a II-a din ţara sa, care, de multe ori nu se prea deosebeşte de primul nostru eşalon, a avut un debut de sezon excelent, aşa că „vocea şi talentul” îl recomandă pentru un viitor interesant. Poate, cel mai mult impresionează calmul său, o trăsătură care lipseşte, în general, jucătorilor români. A venit ca o mană cerească, liber de contract, aşa că, măcar pentru a nu scăpa din mâini găina cu premise de aur, ar trebui păstrat pe cât posibil în Liga 1 şi de ce nu, poate mai mult decât atât…

Citius Altius… Fortes, dar selecţionerul e… Contra adopţiilor

„Citius Altius Fortius” (nr. Mai repede, mai înalt – sau mai sus – mai puternic) este deviza Jocurilor Olimpice. Nimic mai corect şi aşa pot sta lucrurile şi cu vârful portughez, dincolo de orice joc de cuvinte. Ascensiunea sa poate fi una rapidă şi nu degeaba o mulţime de cluburi cu galoane, cu pretenţii şi mai ales cu conturi babane, vor să-l transfere. Fanatik.ro a dezvăluit, în exclusivitate, că Gigi Becali s-a interesat de atacantul medieşenilor, încă din momentul în care acesta înscrisese în poarta lui FC Voluntari. Sigur, nu e de mirare, pentru că Gigi are, uneori, tendinţa de a imita puştii de Dorobanţi, obişnuiţi să le fugă ochii după fiecare „prospătură” care apare în şeptel. Şi cum sare Gigi la cap, uite că Gazul merge pe pajură, ca-n jocurile de noroc şi imediat preţul lui Fortes a crescut… Altius! Mai exact, de unde portughezul costa, iniţial, 400.000 de euro, preşedintele Ioan Mărginean i-a urcat preţul la 800.000. Adică dublu. Da’ ce contează pentru Gigi, un coup de foudre! Dincolo de miştourile ieftine, marca Meme Stoica, (n.r care le-a arătat jurnaliştilor o poză cu artistul Jason Derulo şi le-a spus acestora „pe el îl vrem” ) Fortes ar putea însemna un câştig pentru FCSB şi pentru echipa naţională, în cazul în care ideea naturalizării sale ar prinde contur. De ce nu, până la urmă e mai bine să ai de unde alege, decât să te plimbi printr-o ogradă goală, aşa, semănătorist, ca moş Gheorghe, la expoziţie.

„Îl însurăm la Mediaş, dacă e nevoie!”                    

Nici Cristi Pustai, directorul tehnic al clubului Gaz Metan Mediaş, nu e străin de ideea naturalizării portughezului (n.r în paranteză fie spus, nu a „lusitanului”, că tot auzim marota asta, semn de incultură crasă, fiindcă nu toţi portughezii trebuie numiţi, generic, lusitani, ci doar cei care provin din zona bazinului râului Duero…) şi insistă în acest sens.  „Fortes trebuie naturalizat. Dacă e nevoie, îl însurăm aici, la Mediaş, ca să îndeplinească toate condiţiile. Nu trebuie să-l pierdem, aşa cum s-a întâmplat cu Eric. Dacă n-am făcut ce trebuia cu Eric, eu cred că trebuie să învăţăm din asta. La un moment dat şi el ar fi putut fi foarte uşor de naturalizat, pentru că avea şi anii de stat aici şi soţia, din Mediaş ”, a spus Pustai.

Sigur, Fortes a jucat, aşa cum spuneam, prea puţin pentru a ne lămuri, într-adevăr, care este valoarea sa adevărată. Poate erupe precum un vulcan, aşa cum la fel de rapid se poate fâsâi, ca un spumant de 2 lei. Important este că un jucător cu asemenea sclipiri ar trebui folosit atunci când o cere contextul şi atât timp cât o cere. Este vorba despre interesul naţional, care diferă de la cer la pământ cu „naţionalismul” de tip dâmboviţean, al cărei doctrine spune că numai ăia care au mâncat salam cu soia sunt talentaţi, manieraţi şi devreme acasă. Aceeaşi mentalitate păguboasă care ne face să pendulăm între interjecţiile „ura!” şi „huo!”, fără stare de mijloc, fără pic de echilibru. Acest tip barbar de a privi lucrurile şi societatea modernă, în ansamblu, ne-a scutit de grijile unei concurenţe interesante, la nivelul loturilor naţionale, între jucătorii români şi cei naturalizaţi, pentru că străinii ori au îmbătrânit, ori au evadat, ori s-au stins în timpul vieţii.

Căpoşi din toate colţurile, uniţi-vă!

De-a lungul anilor, s-a mai vorbit despre oportunitatea naturalizării unor jucători străini. În vremuri aproape preistorice, s-a discutat despre Jeremy Njock. Au urmat, la mare distanţă, Eric de Oliveira, Junior Morais, Mario Camora şi chiar Gustavo. Glumind un pic, din toată pleiada de „stranieri” care ne-au călcat pragul, am izbutit, în urma unor ghiduşii care ar face-o să-şi muşte degetele chiar şi pe celebra spioană germană Mata Hari, să-l „naturalizăm” pe Walter Zenga, numai că săracu’ agăţase demult ghetele-n cui… Din păcate, nici acum lucrurile nu par să stea altfel. După ce, de-a lungul vremii, am auzit oameni de fotbal precum Mircea Sandu, Mitică Dragomir şi Victor Piţurcă apreciind ca inoportune „transplanturile” de jucători străini, ne-am fi aşteptat ca junele Contra să fie un pic mai… „open minded”. În sensul pozitiv, fireşte. Numai că şi Cosmin a dat-o pe conservatorisme păguboase, ca să nu spunem pe şleau că e guvernat de idei fixe. „Nu este niciun jucător străin mult mai bun decât cei români. Dacă sunt de nivel apropiat, prefer un jucător român. Nu sunt împotriva străinilor, dar vreau să analizăm foarte bine. Totuşi, deocamdată, am ajuns la concluzia că nu putem propune niciun nume ”, a declarat, nu demult, selecţionerul. Şi culmea, se întâmpla într-un moment în care nu izbutea să acopere câteva posturi-cheie, din echipă. Ce contează concurenţa, trăiască lozincile, indiferent că se tot bătea moneda pe o schimbare de mentalitate la echipa naţională! Ieri, liber-pansismul, azi, bigotismul! Ura şi la casierie!