Chiar în centrul municipiului București găsim clădirea pe lângă care orice localnic a trecut cel puțin o dată. Nu mulți cunosc însă istoria acestui imobil care are o însemnătate extrem de importantă.
Este cunoscut faptul că Bucureștiul abundă în clădiri impunătoare, istorice, care au o valoare inestimabilă. Aproape la tot pasul, în Capitală întâlnim numeroase palate și clădiri istorice cu stiluri de arhitectură variate. Majoritatea servesc ca sedii administrative, instituții sau muzee.
Există și unele clădiri vechi care reprezintă lăcașuri de cult. Nu au fost construite recent, ci în secolul trecut. Una dintre ele este Biserica Italiană. Aflată pe Bulevardul Magheru, aceasta a fost construită între anii 1915-1916 după planurile arhitecţilor Mario Stoppa şi Giuseppe Tiraboschi.
Dar cum s-a luat decizia ridicării acestei clădiri? La începutul secolului al XX-lea, foarte mulți italieni s-au stabilit în București. Erau foarte numeroși, astfel că s-a impus existența unei biserici proprii.
Un prim pas s-a făcut în anul 1914. Atunci, în Capitală a ajuns un pastor italian, care oficializa slujbele, preotul Antonio Mantica. Inițial, slujbele aveau loc într-o hală. Ulterior, a început și construcția unei biserici a italienilor.
Șantierul s-a deschis în 1915. În scurt timp, în 1916, înainte de intrarea României în Primul Război Mondial, biserica a fost sfințită de către Arhiepiscopul Raymond Netzhammer, conform acasă.ro.
Biserica Italiană este una în oglindă cu cele pe care le vedem în ”Cizmă”. Clădirea a fost realizată integral de arhitecții Mario Stoppa și Giuseppe Tirabosch. Ei au structurat-o după modelul Bisericii Santa Maria delle Grazzie din Milano, un stil vechi lombard.
Biserica din Capitala României a fost construită cu scopul de a recrea atmosfera tipică a bisericilor italiene. De notat că, în perioada comunistă, din 1952 până în 1968, biserica fost închisă.
Lăcașul de cult a fost deschis până în 1989 doar pentru demnitarii italieni pentru care se oficiau slujbe de cinci ori pe an. Odată cu intrarea României în democrație, după 1989, biserica a fost declarata drept parohie teritorială și a fost deschisă publicului larg, care poate participa la slujbe și liturghii.
Din punct de vedere arhitectural, Biserica Italiană reprezintă o construcție unică în București. Întregul ansamblul este format din biserică, un turn de clopotniță și locuința cu un etaj, pentru personalul bisericii.
Imobilul este realizat în stil neoromanic, cu elemente renascentiste. Și interiorul bisericii este realizat tot în stil romanic, cu picturi reprezentând îngeri. În mijlocul bisericii se află o cupolă de forma octogonală, cu picturi și vitralii.
Lângă altar se află o pictură ce reprezintă diferite biserici importante din Italia cu sfinții patroni și Mântuitorul. Clopotele au o greutate de peste 2000 de kilograme. Masa din altar a Bisericii Italiene este realizată dintr-un trunchi de lemn, iar pe fundalul corului se afla un mozaic din ceramica care il infatiseaza pe Iisus Hristos. Apoi, pe turnul clopotniței se află un ceas fără limbi.
În prezent, Biserica Italiana găzduiește slujbe în limbile italiană, polonă și română, fiecare comunitate având propriul preot. Se mai organizează în clădire și concerte de orgă, muzică barocă sau renascentistă.