Life

Clădirea simbol din București de care s-a ales praful. Deși era o adevărată bijuterie arhitecturală și are o poveste spectaculoasă în spate, autoritățile au lăsat-o să se dărâme

Clădirea simbol din București care a fost lăsată în paragină. Era o adevărată bijuterie arhitecturală și are o poveste spectaculoasă.
13.04.2025 | 11:00
Cladirea simbol din Bucuresti de care sa ales praful Desi era o adevarata bijuterie arhitecturala si are o poveste spectaculoasa in spate autoritatile au lasato sa se darame
O clădire simbol din București a ajuns o ruină. Sursa foto: .simplybucharest.ro/Colaj Fanatik
ADVERTISEMENT

Clădirea emblematică din București, cu o poveste foarte interesantă, a ajuns o ruină în prezent. Era, cu mult timp în urmă, o adevărată bijuterie arhitecturală.

Clădirea simbol din București care a fost lăsată să se dărâme. În trecut, impresiona prin arhitectură

O clădire importantă din București este pe cale să se prăbușească. Construcția se află pe Calea Dudești 123A și are o arhitectură specifică sfârșitului de secol al XIX-lea.

ADVERTISEMENT

Totodată, clădirea are și o poveste despre istoria familiei Zamfirescu care a produs, încă din anul 1840, lumânări și săpun în București. Fabrica a fost înființată în 1840 de către Costache “Săpunarul”.

În perioada interbelică, Constantin Zamfirescu a devenit cel mai mare producător de ciocolată fină din Balcani. Acesta era furnizorul exclusiv al Casei Regale. Acesta și-a pus capăt zilelor, însă, după naționalizarea Fabricii de Ciocolată.

ADVERTISEMENT

Toma Zamfirescu, fiul lui Constantin Zamfirescu, a preluat conducerea fabricii de săpun și lumânări în 1865, după moartea tatălui său.

“Casa ridicată pe vatra batrânească a ctitorului Costache Zamfirescu, moșul și întemeietorul familiei Zamfirescu”, este placa ridicată pe casa familiei Zamfirescu.

ADVERTISEMENT

În această casă, Toma Zamfirescu a crescut cei opt copii ai săi, cinci băieți și trei fiice. Lângă această construcție, care a ajuns, în timp, o ruină, a fost cândva și renumita Fabrică de Săpun “Zamphirescu”. Acum a rămas, însă, numai zidul unei hale.

ADVERTISEMENT

În anul 1940, fabrica a lansat un săpun “Centenar”, cu ocazia împlinirii a 10o de ani de la înființare.

Zamfireștii sunt două familii înrudite. Toma Zamfirescu a dezvoltat fabrica de săpun din Calea Dudești, situată în apropiere de Școala evreiască de meserii “Ciocanul”. Nepotul său a devenit cunoscut pentru înființarea fabricii de ciocolată “Zamfirescu”.

Casa Zamfirescu este situată lângă fabrica de săpun, care e demolată în prezent. Aceasta avea tavanele pictate în ulei, precum și mobilă de stil Louis XV.

Casa avea mobilă adusă din Franța

În plus, locuința mai avea și “o scară în spirală de stejar cu parapet de fiert forjat și covor roșu”, a descris Adrian Majuru, autor al “Povestea fabricanților Zamfirescu”, Cotidianul, 2011, potrivit B365.ro.

“Din fața scării se deschidea un salonaș de 5×5 m cu balcon de fier forjat la Calea Dudești, și la fel cu tavane pictate în ulei, tapete, etc.

Aici se găseau și pianul, și o masă marchetată Renaissance, toată mobila fiind de stil Louis XV, adusă la timp din Franța.

Tot din hol și pe aceeași parte era salonul cel mare, de 5×10 m, și care era la fel prevăzut”, a mai descris Adrian Majuru locuința.

Medicul Codin Zamfirescu, nepotul lui Toma Zamfirescu, în vârstă de 87 de ani, a fugit din România în timpul Primăverii de la Praga, în 1968.

A rămas singurul în viață dintre Zamfirești, împreună cu sora sa, Alina Leobhardt. Medicul și soția sa, Dalina Butculescu, locuiesc în Germania.

Acesta a văzut ultima dată casa din Calea Dudești în urmă cu zece ani. La momentul respectiv, clădirea era deja într-o stare avansată de degradare. În ea locuiau, atunci, mai multe familii de romi, iar pe terenul fostei fabrici erau mașini parcate.

Medicul și vărul său, arhitectul Vintilă Săvulescu, care trăia atunci, s-au ocupat de recuperarea terenului fabricii. Au primit, însă, doar despăgubiri, iar acestea nu valorau cât prețul terenului.

Casa nu a fost naționalizată, ci a ajuns în posesia statului “printr-o împrejurare despre care nu am informații”, a mai spus Codin Zamfirescu.

Din păcate, medicul nu crede că locuința mai poate fi renovată acum și că, cel mai probabil, va fi dărâmată în final.

“Un stat care, așa cum face cu mai toate casele de patrimoniu, o lasă să se degradeze ca să o dărâme într-un sfârșit. Din păcate, cred că aceasta va fi și soarta casei Zamfirescu din Calea Dudești 123 A. Pentru o renovare din temelie cred că este prea târziu”, a continuat acesta.

Ce amintire a păstrat de la bunicul său

În copilărie, Codin Zamfirescu era alintat “Codinel” de bunicul său. Toma Zamfirescu a fabricat un săpun cu numele acestuia, pe care medicul l-a păstrat până în ziua de astăzi.

“Când eram mic copil mergeam cu părinții din când în când la bunicii mei. Singurul lucru pe care mi-l amintesc este că bunicul meu, Toma Zamfirescu, îmi spunea ‘Codinel’, iar când m-am născut, în 1937, a fabricat un săpun cu numele de ‘Codinel’, pe care îl mai am și acum.

Era aproape orb și îmi spunea să vin la el, îmi lua capul între mâini și mă pipăia pe obraz”, a mai povestit medicul.

Bunicii medicului se ocupau mereu de fabrică și călătoreau adesea în Franța. În timpul Primului Război Mondial, această fabrică a fost demontată de ocupații nemți, fiind rechiziționată ca daune de război.

După război, bunicul său a cumpărat din Marsilia mașini și unelte moderne, cu ajutorul cărora și-a putut relua activitatea.

Fabrica de ciocolată Zamfirescu are, de asemenea, o poveste interesantă. Constantin Zamfirescu a fost fondatorul fabricii, tatăl Olimpiei Zamfirescu. Fondatorul s-a sinucis după naționalizarea fabricii, în 1948, iar familia a fost dată afară din casă.

Atât fabrica de săpunuri și lumânări, cât și cea de ciocolată foloseau ingrediente de calitate superioară. La început, se fabricau săpunuri de rufe, apoi și săpunuri de toaletă parfumate, iar esențele de parfum erau aduse din Franța.

Fabrica de Ciocolată furniza dulciuri Casei Regale și a cucerit toată țara cu produsele sale. După ce a fost naționalizată, a devenit doar o amintire pentru membrii rămași ai familiei Zamfirescu.

Olimpia Zamfirescu a scris o carte autobiografică despre povestea ei în cadrul familiei, numită “Gustul amar al ciocolatei – Jurnalul unei supraviețuitoare”. Volumul a fost publicat la hotărârea lui Codin Zamfirescu și a Alexandrei Zamfirescu, nepoata Olimpiei.

Tags: