Atacantul de 35 de ani a semnat cu UTA Arad în vară, însă este folosit foarte puțin de antrenorul Ilie Poenaru. Acesta a explicat că fotbalistul nu se încadrează în stilul pe care vrea să-l impună la ”Bătrâna Doamnă”.
Claudiu Keșeru a jucat 10 ani în Franța, dar perioada cea mai bună a petrecut-o la Ludogoreț Razgrad. Cu toate că a fost un jucător decisiv pentru multipla campioană a Bulgariei, atacantul a dezvăluit că regretă și acum faptul că nu a ajuns la PAOK Salonic.
”Fără vreun dubiu: faptul că n-am ajuns la PAOK Salonic în 2019. Pentru că mi-am dorit enorm, enorm, să lucrez cu Răzvan Lucescu. Doar că oferta lor a venit cu vreo două-trei zile înaintea primului meci oficial din noul sezon pentru Ludogoreț.
Aveam înțelegere cu patronul bulgar că îl anunț cu o lună înainte de începutul sezonului dacă am ofertă și vreau să plec. Știu că în fotbal nu prea se respectă cuvântul, dar eu am ținut mereu la asta. Nu puteam să-i fac așa ceva, cu două zile înainte, patronului de la Ludogoreț. Nu aveam cum!
Până și Răzvan Lucescu a apreciat abordarea mea. Dar ce-a fost în sufletul meu… Mai multe zile nu vedeam pe unde merg… Și mereu m-am întrebat ce-ar fi fost dacă…”, a declarat Keșeru, pentru playsport.ro.
Atacantul, care trage tare pentru a se impune la UTA Arad, a povestit că după ce a ajuns la Ludogoreț Razgrad nu s-a acomodat absolut deloc la fotbalul din Bulgaria și își dorea să plece cât mai repede de acolo, dar a continuat să tragă tare și a fost ajutat de coechipieri să se integreze.
”Cu toată modestia, oamenii m-au considerat și mă consideră un jucător emblematic, legendar, pentru fotbalul de acolo. Aș putea scrie o carte doar despre perioada din Bulgaria… Atmosferă, adică grupul de acolo.
Când am ajuns la Razgrad, am simțit că sunt pierdut! Am vrut să locuiesc la București, apoi la Ruse, la Varna, primele 3 luni am vrut în fiecare zi să plec de-acolo! Dar principiul meu, că nu renunț niciodată, și faptul că am simțit la nivel de grup, de echipă, că sunt exact piesa din puzzle care lipsește ca să scriem istorie, astea m-au făcut să rămân!
Apoi, relaxarea se referă la ce simțeai în fotbalul bulgar. Exista presiune când jucai cu Levski, ȚSKA Sofia sau pe la Plovdiv, dar pe terenul nostru erai aplaudat mereu, fără presiune, era atmosfera ca la teatru”, a spus Claudiu Keșeru.