Clipe din fotbalul de odinioară! Liviu Rebreanu sau Ionel Teodoreanu, fani la meciuri + viziunea lui Camil Petrescu: „Spectacolul cel mai complet”

Fotbalul din anii ’30 avea un alt parfum, cu spectatori speciali. Moda ultras nu exista, motiv pentru care un suporter al vreunei echipe bucureştene putea să ia loc la meciuri lângă Liviu Rebreanu sau Ionel Teodoreanu, iar a doua zi să citească cronica meciului purtând semnătura dramaturgului Camil Petrescu. FANATIK îţi prezintă câteva clipe din fotbalul de odinioară, când marii scritori români erau îndrăgostiţi de fotbal.

Liviu Rebreanu sau Ionel Teodoreanu, spectatori la meciurile din prima ligă

Venus Bucureşti, CFR Bucureşti sau Ripensia Timişoara erau echipele care făceau legea în fotbalul românesc din anii ’30. Pe stadioanele din Capitală, la meciurile din campionat, dar şi la cele ale echipei naţionale, tribunele erau pline, iar printre suporteri se aflau nume importante ale culturii.

“Prin ’34 colaboram la ‘Sportul zilnic’ cu caricaturi de sportivi în fiecare număr, articole şi interviuri cu scriitori şi actori. În tribunele stadioanelor mă întâlneam cu ultimii pentru a-i admira pe primii şi nici Liviu Rebreanu, nici Ionel Teodoreanu, nici George Vraca, nici Elvira Godeau sau Leny Caler nu-şi ascundeau preferinţele: ‘Duduş’ Bodola sau ‘Berilă’ Bogdan, ‘Şubi’ Schwartz sau ‘Giussy’ Baratky sau, bineînţeles mai târziu, frumosul portar David”, scria Neagu Rădulescu în cartea “Fotbal cu pâine”.

Camil Petrescu, fondatorul revistei “Foot-ball”

În 1933, microbiştii se bucurau de cronicile scrise de Camil Petrescu în revista “Foot-ball”. Sub pseudonimele N. Grămătic şi Romb, dramaturgul semna toate articolele apărute în “singura revistă consacrată exclusiv foot-ballului”. Din păcate, publicaţia a avut o viaţă foarte scurtă, cu doar două numere apărute, pe 27 mai şi pe 3 iunie 1933.

Digi24.ro

Un cuplu care a cumpărat un conac vechi de 400 de ani a descoperit sub podeaua din bucătărie o comoară

Camil Petrescu era un mare iubitor al sportului şi timp de mulţi ani, în anii ’30, a colaborat cu Gazeta Sporturilor sau cu Sportul Zilnic, unde a fost coleg, printre alţii, cu Neagu Rădulescu. Cel din urmă, înaintea unui meci al lui Venus Bucureşti l-a chestionat pe marele dramaturg şi romancier pe marginea ataşamentului faţă de fotbal.

“De ce mă interesează fotbalul mai mult decât celelalte sporturi? Mai întâi ar trebui să ne explicăm de ce fotbalul devine cel mai popular sport din lume. Deoarece, după mine, este spectacolul cel mai complet. Adică durează o oră şi jumătate de privelişte permanentă şi dramatică.

Pe urmă, în condiţiile societăţii, a luat o dezvoltare care reprezintă o realitate: probabil pentru că e simplu. Nu cere reguli prea complicate, aşa că poate transforma pe oricine asistă întâmplător, tânăr sau vârstnic, într-un pasionat”, era explicaţia lui Camil Petrescu.

Naţionala României a născut o polemică între Nicolae Iorga şi Mihail Sebastian

Naţionala României obţinea o mare performanţă în 1933, când câştiga Cupa Balcanică în dauna Iugoslaviei, Bulgariei şi Greciei. Cu un golaveraj de 13-0, “tricolorii” şi-au desfiinţat adversarii, iar bucuria a fost una nemărginită. Tocmai acest lucru a dus la o polemică între Nicolae Iorga şi Mihail Sebastian.

Digisport.ro

FOTO Au apărut primele imagini: Ion Țiriac a primit ”bijuteria” după 5 ani! ”Nu întrebați cât costă, că e obscen”

“Să-mi fie permis să nu mă bucur ca toată cealaltă lume de marea victorie pe care a repurtat-o România contra Greciei, Bulgariei şi Iugoslaviei la recenta Balcaniadă. Nu înţeleg de ce ne-am bucura de faptul că am jignit, prin demonstraţiile noastre, nu numai nişte presupuşi adversari ca bulgarii, ci un aliat şi un prieten cu care n-avem nimic de împărţit”, scria marele istoric Nicolae Iorga în “Neamul Românesc”.

“Am fost pe stadion, duminică, un om mai mult printre alţi 24.999 de oameni, am aplaudat odată cu mulţimea aceasta, am strigat, am aclamat, am fost sincer emoţionaţi de lupta celor 22 de bărbaţi din arenă. O imensă copilărie – sportul? Poate da. Am spune, chiar mai mult decît atît: singura copilărie, ultima copilărie ce mai rămîne. E prea uşor să condamni sportul, opunînd stadionului biblioteca”, a fost răspunsul lui Mihail Sebastian, apărut în “Gazeta Sporturilor”.

Albert Camus, dramaturgul care a iubit fotbalul

Dacă Liviu Rebreanu, Ionel Teodoreanu sau Camil Petrescu s-au rezumat doar să scrie despre fotbal, Albert Camus a practicat sportul cu balonul rotund. Francezul, distins cu Premiul Nobel pentru literatură în 1957, visa să ajungă fotbalist când era adolescent.

Timp de doi ani, între 1928 şi 1930, Albert Camus a apărat poarta echipei Racing Universitaire d’Alger. La 17 ani, viitorul dramaturg a contactat o tuberculoză galopantă, a fost obligat să stea la pat pentru câteva luni şi i-a terminat cariera sportivă. “Tot ceea ce ştiu despre moralitate şi obligaţii am învăţat din fotbal”, avea să spună Albert Camus peste ani.