A fost și altfel… CM 1994: Șampanie după România – Columbia 3-1. „Nu sunt Hagi!”. Nu l-au crezut! Video

Echipa națională a României a atins în ultimii prea mulți ani un preg de contraperformențe greu de imaginat în urmă cu 25 de ani, ca să luăm „rotund” un sfert de secol… Când ne-am bucurat de cea mai bună perioadă din istoria fotbalului nostru.

După umilințele cu Islanda (ce era Islanda acum 25 de ani în afară de o insulă anonimă la confluența Atlanticului de Nord cu Oceanul Arctic?) și cu Norvegia, haideți să ne descrețim frunțile, cine mai poate, cu amintirea unor vremuri în care România ajungea pe locul 5 în lume. Da, la fotbal! Asta pentru cei născuți mai… târziu și cărora nu le vine să creadă!

Cea mai bună generație a echipei naționale, la mare concurență cu aceea de la începutul anilor ’70, generația cumnaților Gică, Hagi și Popescu, era în plină creștere internațională și scotea, la propriu, lumea din case, indiferent de oră, ca să se bucure la Universitate, locul consfințit pentru bucuriile unui popor prea amărât de soartă și gunoaie politice…

A fost și altfel… CM 1994: Șampanie după România – Columbia 3-1. „Nu sunt Hagi!”. Nu l-au crezut!

Șampania a curs valuri după după România – Columbia 3-1, primul meci al naționalei tricolore la Campionatul Mondial din SUA în 1994. Începea astfel cea mai frumoasă pagină din istoria de 98 ani (împliniți pe 8 iunie, data la care, în 1922, în primul ei meci, naționala României învingea la Belgrad Iugoslavia cu 2-1) a reprezentativei noastre…

…Care elimina în optimi Argentina și pierdea sfertul de finală la loviturile de departajare cu o incredibil de norocoasă echipă a Suediei, condusă în prelungiri cu 2-1 și cu un om în minus, dar asta-i o altă poveste nemuritoare, chiar dacă tristă, a fotbalului mioritic…

Revenind la meciul cu Columbia, pe stadionul „Rose Bowl” din Pasadena, Florin Rădicioiu deschidea scorul atunci, în 18 iunie 1994 (26 de ani, brrrrr!!!), după o pasă de la Hagi, care Hagi „însuşi mână ‘n luptă vijelia ‘ngrozitoare, care vine, vine, vine, calcă totul în picioare”, ca să nu zicem „în crampoane” și ca să-l parafrazăm pe nemuritorul poet nepereche Mihai Eminescu.

Și care face 2-0 cu, poate, …ce „poate”?!… cu sigur cel mai frumos gol al Mondialului din 1994. Columbienii au sperat după ce au redus scorul la 1-2, dar același Rădicioiu a înghețat tabela și pe sud-americani dintr-o pasă a aceluiași Hagi, 3-1 în minutul 89!

…Și hora românească călca în crampoane iarba de pe „Rose Bowl”, în uralele celor 5.000-6.000 de români, în aplauzele celor până în 10.000 de americani (majoritatea de origine sud-americană!) și în lacrimile restului până la 93.586 (cifră oficială a spectatorilor) de columbieni din tribune.

Digisport.ro

FOTO Au apărut primele imagini: Ion Țiriac a primit ”bijuteria” după 5 ani! ”Nu întrebați cât costă, că e obscen”

CM 1994: Șampanie după România – Columbia 3-1. „Nu sunt Hagi”! Nu l-au crezut!

Seara tîrziu, la „Embassy Suites”, hotel de lux din Pasadena, reşedinţa naţionalei de fotbal a României, într-una din sălile de recepţie de la parter se chefuieşte la greu. Nu e echipa noastră, e o nuntă americană. Povestesc Grigore Cartianu și Alin Paicu în cartea lor „Hora de la miezul nopții”…

„Îmbrăcat într-un tricou roşu, cu numărul 10 pe spate, Aristide Buhoiu jr. este confundat cu Hagi. Tunsoarea, statura, mersul tînărului de 23 de ani amintesc de căpitanul României. După câteva secunde de stupefacție, nuntașii yankei declanșează un nou ropot de aplauze. Mireasa ține morțiș să-l invite la dans”

„Încolțit, Aristide bate în retragere. Degeaba. Explicațiile sunt inutile. Petrecăreții, amețiți de whisky, vin (incomparabil mai slab decât licorile noastre, alea curate) și șampanie, sunt convinși că au de-a face cu decarul român care-i axtaziase,câteva ceasuri mai devreme, la televizor. «I’m not Hagi!» ( n.a. – «Nu sunt Hagi!» în traducere). Inutil…”

„Vrând-nevrând, acordă zeci de autografe. «I’m not Hagi!», strigă Aristide sufocat. Nimeni nu are timp să-l creadă. Doar citiseră toți în «Los Angeles Times» că asul român se ține tot timpul de farse”

„Nu sunt Hagi!” / „Nicio problemă! Nici eu nu sunt Kevin Kostner!”

„Scăpat din «tentaculele» acaparatoare ale miresei,«Hagi» caută să se strecoare pe hol. Hulpavi, patru gazetari americani îj vâră în față microfoanele. Blitz-urile curg. «I’m not Hagi!», «Shure, but one more photo please!» (n.a. – «Sigur, dar încă o fotografie te rugăm!» în traducere). Singura salvare rămâne fuga. Smulgându-se din mijlocul jurnaliștilor, Aristide aleargă de-i sfârâie călcâiele”

„Amabil, un body-guard ce pare a reliza confuzia se oferă să-l scape de entuziasmul americanilor. Se baricadează amîndoi în WC. Sfios, omul de ordine întinde o agendă și un pix! Buhoiu jr. simte că înnebuneşte. «I’M NOT HAGI!!!». «No problem! I’m not Kevin Costner either!» (n.a. – «Nicio problemă! Nici eu nu sunt Kevin Costner!»), se prinde în joc body-guard-ul. Aristide fierbe. Își leapădăd tricoul, sursă a necazurilor sale. E ultima soluție. Ce ți-e și cu americanii ăștia…”

• „Golul lui Hagi? Fantastic! Fan-tas-tic! Mare fotbalist! M-am uitat de mai multe ori la reluări, încercînd să-mi dau seama dacă a vrut să şuteze de acolo. Şi m-am convins, a vrut să înscrie! Puteaţi să ajungeţi atunci în semifinale. Chiar îmi doream asta, după eliminarea nostră. Îmi plăcea stilul vostru de joc!” – Carlos Alberto Valderrama, căpitanul Columbiei în meciul din 18 iunie 1994
• „Eram epuizat, extrem de fericit, dar epuizat. Am mers la testul antidoping, am băut o bere… Era o senzaţie de mulţumire, eram protagonişti pe cea mai importantă scenă a lumii. Reuşisem un 3-1 categoric în faţa uneia dintre favorite. I-am bătut de o manieră incredibilă şi atunci, atât individual, cât și colectiv, am căpătat încredere. Am câştigat şi trofeul acordat pentru jucătorul meciului” – Gică Hagi, adevăratul Gică Hagi
• „A fost un moment foarte frumos, am băut o cupă de şampanie. O seară de-a dreptul specială. Au venit şi soţiile la hotel, eu eram proaspăt căsătorit. Eram ca o familie toţi… Ne-am destins pentru că fuseserăm foarte încărcaţi, eram epuizaţi. Nu doar eu, ci şi colegii mei. Se vorbea de 3-4 kilograme pierdute de fiecare” – Florin Răducioiu
• 35 de goluri (record deținut împreună cu Adi Mutu) a marcat Gică Hagi în cele 125 de meciuri jucate pentru echipa națională
• 6 turnee finale are Gică Hagi în palmares: 3 de Campionatul Mondial (1990 – Italia, 1994 – SUA, 1998 – Franța) și 3 de Campionatul European (1984 – Franța, 1996 – Anglia, 2000 – Belgia și Olanda)
• 18 trofee a câștigat Gică Hagi în 19 ani de fotbal la seniori: 7 titluri nationale: 3 cu Steaua (1987,1988,1989) și 4 cu Galatasaray (1997,1998,1999, 2000) / 4 cupe nationale: 2 cu Steaua (1987, 1989) și 2 cu Galatasaray (1999, 2000) / 2 Supercupe ale Europei: cu Steaua în 1987 și cu Galatasaray în 2000 / 2 Spercupe ale Turciei: ambele cu Galatasaray (1996, 1997) / 2 Supercupe ale Spaniei: Cu Real Madrid în 1990 și cu Barcelona în 1994 / 1 Cupă UEFA: cu Galatasaray în 2000