Andra Petrescu, prezentatoarea cu cei mai frumoși ochi de la Observator, a renunțat la televiziune. Partenera lui Mihai Jurcă a clacat după îndelungi ore de muncă. Insomniile și stresul i-au dat bătăi de cap luni de zile, singura ei salvare venind din partea Divinității.
Într-un interviu oferit în exclusivitate pentru FANATIK, Andra Petrescu de la Observator, colega de prezentare a lui Mihai Jurcă, vorbește despre drumul ei spre celebritate. Deși a renunțat la televiziune pentru câțiva ani, frumoasa blondină a revenit pe micul ecran, pentru că a realizat faptul că locul ei este în fața camerelor. Cu toate acestea, vedeta de la Antena 1 recunoaște că are un mare regret și, de-ar da timpul înapoi, ar alege altceva pentru cariera ei.
Prezentatoarea cu cei mai frumoși ochi de la Observator mărturisește, cu modestie, că aspectul fizic a fost mereu un atu pentru ea, deși, uneori au existat și situații mai puțin plăcute din partea celor din jur. Andra Petrescu ne dezvăluie cum a ajuns partenera lui Mihai Jurcă, dar și ce s-a ales din primii ei bani câștigați, în urmă cu 15 ani.
Au trecut deja 15 ani de când ești prezentă în media. Îți mai aduci aminte primul direct din viața ta? Emoțiile, bâlbele de atunci?
– Andra Petrescu: 15 ani! Uau! Și în același timp parcă a fost ieri. Evident că îmi amintesc primul direct. Nu l-aș putea uita. Eram foarte, foarte emoționată. Mi-am început cariera de prezentator cu un jurnal de știri de cinci minute și un post de asistent editor montaj la o televiziune locală din Iași. Prima emisie a fost extrem de intensă, tot ce îmi doream era să termin cât mai repede.
Treptat, însă, am început să mă relaxez și să mă simt din ce în ce mai bine în fața camerelor. Când ești în direct, inevitabil apar situații provocatoare. De la bâlbe până la crize de râs greu de stăpânit. Pe măsură ce m-am lovit de ele, am învățat să nu las emoționalul și gândurile critice să preia controlul.
Întrebarea care m-a ajutat și mă ajută încă foarte mult să depășesc astfel de momente este “Cum aș putea să fac mai bine data viitoare?”. Una dintre bâlbele amuzante de la începuturi a fost când am spus “a tăcut melc”, în loc de “mâlc”. Acum mă amuz, atunci însă, nu mi se părea deloc amuzant!
Reziști într-o lume nu tocmai roz. Cum ai învățat să faci față?
– Adevărat că lumea aceasta este destul de colorată, iar pe alocuri cu multe nuanțe de gri. Însă tocmai acesta este farmecul! Dacă iubești adrenalina și senzațiile tari, te afli în locul potrivit. Televiziunea are un magnetism aparte și, deși din exterior poate părea ușor, în spate este vorba despre multă muncă și responsabilitate.
Am avut câteva tentative de a renunța, dar… surpriză! Televiziunea nu a vrut să renunțe la mine. Am încercat și alte domenii, dar am realizat că locul meu este aici, în fața camerelor. Asta nu înseamnă că nu pot explora și alte pasiuni. Întotdeauna este loc pentru schimbare. Doar să ai curajul să te cauți pentru a te găsi și în alte forme!
Am lucrat mult cu mine, în special pe partea mentală. Am învățat să mă uit la situații cu o minte deschisă, fără a le lua personal. Să mă centrez în momentele de criză, să mă detașez emoțional când am nevoie și să mă adaptez schimbărilor. Practic am creat tot felul de strategii, care mă ajută să navighez prin diferite contexte.
În toți acești ani când crezi că ai avut cea mai bună perioadă? Dar cea mai nefastă?
– Acum este, cu siguranță, cea mai bună perioadă din viața mea de adult! Mă cunosc suficient de bine încât să iau cele mai bune decizii pentru mine, iar asta înseamnă libertate emoțională. Îmi cunosc limitele și învăț să le respect, dar și să le impun. Este o etapă frumoasă, chiar dacă nu întotdeauna ușoară.
Și ce mă susține să fac față cu brio provocărilor este bucuria de a trăi. A fi recunoscător și a celebra micile victorii, momente sau experiențe este o dovadă puternică de reziliență. O calitate valoroasă pe care o putem învăța și hrăni în timp.
Cea mai nefastă perioadă a fost când lucram cinci zile pe săptămână la matinal. Somnul meu a avut de suferit, iar insomniile m-au făcut să conștientizez, cu adevărat, cât de importantă este odihna pentru organism și psihic. A fost o perioadă dificilă. În acele momente am simțit mereu susținerea divină, iar când am ajuns la limită, am fost schimbată pe jurnalul de amiază.
Cum ai ajuns în echipa Observator?
– M-am alăturat echipei Observator după o pauză de trei ani de la televiziune. O perioadă în care am căutat să mă redescopăr și să experimentez alte direcții. Televiziunea a găsit, însă, căile sale ca să mă aducă înapoi, într-un mod firesc, care a curs de la sine.
Am fost invitată la un casting și, după cum se vede, am fost omul potrivit, la locul potrivit și în momentul potrivit. Iar ce mi s-a părut cel mai interesant a fost faptul că nu m-am simțit ca la un casting, ci că aparțin locului. Ceea ce într-un final s-a și întâmplat.
Acum prezint, împreună cu Mihai Jurcă, Observator matinal de weekend, în fiecare sâmbătă și duminică, de la ora 06:00 la ora 09:00. Este un jurnal lejer, perfect pentru weekend. Aducem cele mai importante știri, dar și subiecte pline de optimism și relaxare, pentru a ne umple diminețile cu sens.
Cum te înțelegi cu colegul tău, Mihai Jurcă?
– Foarte bine. Cu întreaga echipă de dimineață, de la redacție și regie, până la platou, mă înțeleg bine și sunt foarte recunoscătoare pentru asta! Deși nu lipsesc momentele tensionate. Cu toții știm cât de dificile pot fi orele matinale, dar avem disponibilitatea și răbdarea pentru a le detensiona rapid.
Ne sprijinim unii pe alții, găsim soluții creative și, mai presus de toate, creăm o energie pozitivă care ne ajută să ducem la capăt un program provocator. Această atmosferă de colaborare și susținere ne ajută să ajungem în casele și sufletele oamenilor cu o energie curată și revitalizantă.
Ești o femeie foarte frumoasă. Consideri că și asta te-a ajutat în carieră? Sau ți-a adus și neplăceri uneori?
– Cu siguranță frumusețea m-a ajutat în carieră. În televiziune, aspectul fizic este un atu, iar camera “iubește” anumite trăsături. Unele persoane pot arăta mult mai bine pe ecran decât în realitate și viceversa. Este firesc să preferi să primești informații de la cineva care are o apariție plăcută.
Totuși, adevărata frumusețe vine din interior, prin spirit, care apoi se reflectă și în aspect. Desigur, frumusețea poate atrage și atenții mai puțin dorite. Eu nu am avut parte de multe neplăceri în acest sens iar, dacă au apărut, le-am închis rapid și nu le-am dat curs. Cred că neplăcerile legate de frumusețe pot apărea atunci când nu avem clar definite intențiile.
Dacă mergi la o întâlnire cu scopul de a fi plăcută datorită fizicului și energiei tale jucăușe, fără a transmite și o intenție profesională clară, pot apărea interpretări greșite. Este esențial să păstrezi un echilibru între a fi prietenoasă și a te face înțeleasă ca profesionist. Asta îți permite să eviți confuziile și să te bucuri de roadele fiecărei interacțiuni.
Când ai câștigat primii bani? Și pe ce i-ai cheltuit?
– Primii bani pe care i-am câștigat au fost 600 de lei, exact acum 15 ani, primul meu salariu. Deși nu îmi amintesc exact pe ce i-am cheltuit, simt și acum mândria care m-a cuprins când i-am încasat.
Cu siguranță au dispărut la fel de repede din cont, probabil pe haine. Eram în acea fază în care voiam să fiu mereu în tendințe, de parcă moda ar fi fost un sport olimpic. Sper totuși că am făcut cinste și colegilor. Sper! Căci erau tare faini și mereu mă gândesc la ei cu recunoștință.
A existat vreun moment în viața ta când celebritatea ți s-a urcat la cap?
-Nu, nu am simțit niciodată că celebritatea mi s-ar fi urcat la cap. Am fost foarte atentă la acest aspect, atât de atentă încât m-am dus în extrema cealaltă. E ușor să te lași prins în capcana vanității atunci când atingi un anumit grad de recunoaștere. Dar am realizat că la fel de periculoasă este și modestia excesivă. Poate duce la neaprecierea propriilor realizări, ceea ce nu este sănătos.
Este important să ne recunoaștem meritele și să ne celebrăm succesele, fără a cădea în capcana egocentrismului. Este un echilibru delicat, dar esențial pentru a naviga cu succes prin viața profesională și personală.
Dacă ar fi s-o iei de la început, profesional vorbind, ce greșeală nu ai mai repeta?
-Dacă ar fi să o iau de la capăt, m-aș îndrepta fără ezitare spre dans. Din punctul meu de vedere, dansul este cea mai liberă formă de exprimare de sine. Fiecare mișcare este o eliberare, o oportunitate de a comunica emoții și gânduri pe care cuvintele nu le pot surprinde. Pe lângă plăcerea pe care o aduce, dansul are și beneficii uimitoare pentru sănătatea noastră mentală și fizică.
Studiile au demonstrat că dansul este un remediu excelent împotriva stresului și a depresiei. Când ne mișcăm pe ritm, eliberăm dopamină și serotonină, hormonii fericirii, iar asta ne transformă instantaneu starea de spirit. Mai mult, dansul nu doar că ne energizează sufletul, dar are și un impact pozitiv asupra sănătății inimii și funcțiilor cognitive. Este o formă de terapie accesibilă tuturor, care ne invită să ne bucurăm de viață și să ne reconectăm cu corpul nostru. Și peste toate, este gratuit.