Există mai multe comune din Munții Apuseni care numără pe puțin 30 de sate, locuite din cele mai vechi timpuri de moți, locuitori ai munților și pădurilor, care au ales să rămână aproape de rădăcini, indiferent de lipsuri, izolare sau vremuri grele.
Terenurile din Munții Apuseni sunt accidentate și nu permit practicarea agriculturii sau creșterea animalelor. Aici, pădurile sunt încă bogate, astfel că încă se mai păstrează așezările moților. Locuitorii vechi ai acestor ținuturi s-au făcut remarcați prin măiestria cu care lucrează lemnul și ridică case trainice din bârne.
Obișnuiți cu traiul greu de la munte, moții nu au putut pleca din locurile lor natale, deși dorința lor de a explora ținuturi largi venea dintr-un impuls adânc, specific acestei comunități, spune istoricul Ion Rusu Abrudeanu.
Avram Iancu și Vidra, două comune învecinate din Munții Apuseni, cu o legătură istorică puternică, adăpostesc împreună aproape 80 de sate. Până la mijlocul secolului XX, numărul așezărilor era mult mai mare, însă în ultimele decenii, scăderea populației și îmbătrânirea acesteia i-au făcut pe unii localnici să remarce cu umor amar că, în curând, aceste două comune din Țara Moților ar putea avea mai puțini locuitori decât sate.
În 1595, Avram Iancu și Vidra formau aceeași comună, pe pajiștile alpine de pe Muntele Găina. „Muntele Găina este numit astfel – spune tradiția – din cauza unei găini de aur care, pe vremea când se lucrau minele din Munții Bihariei, își depunea ouăle de aur într-un cuib așezat pe vârful muntelui.
Când locuitorii din Vidra de Sus, aflați la poalele muntelui, atrași de frumusețea nemaipomenită a găinii, au încercat să o prindă, aceasta a fugit și s-a refugiat în jurul minelor de aur de la Roșia Montană.
De atunci, se spune că a încetat și lucrul în minele din Munții Bihariei, căci găina din poveste era vâlva băilor și a dus aurul cu ea în locurile unde a zburat”, povestea istoricul Ion Rusu Abrudeanu, în 1928, conform adevarul.ro.
La momentul actual, satele din Munții Apuseni însumează, împreună, mai puțin de 3000 de locuitori. „În componența unor comune există unele sate cu mai puțin de 10 clădiri, cu un număr redus de locuitori și fără perspective de dezvoltare.
În urma studiului făcut de comisia județeană, ținând cont de consultarea populației și de legăturile tradiționale cu alte localități învecinate, precum și de căile de acces, s-a propus ca un număr de 67 de sate din Alba să fie scoase din nomenclatorul așezărilor rurale și alipite la satele apropiate”, spuneau autoritățile în anul 1968, în Ziarul Unirea.