Confesiuni de senzație! Ce a pățit Ana Maria, soția lui Răzvan Lucescu, în timp ce lucra la cartea pe care tocmai a lansat-o: „S-a uitat la mine ca la o persoană scăpată de la spitalul de nebuni”

Ana Maria Lucescu, soția antrenorului de fotbal Răzvan Lucescu, și-a făcut debutul în literatură luni, 26 mai 2025, la lansarea cărții „Câteva nopți și încă una” a lui Isidoros Zourgos, pe care a tradus-o în limba română.

Ana Maria Lucescu, debut literar de excepție, în compania autorului grec Isidoros Zourgos și a ambasadoarei Greciei la București

Un eveniment cu parfum literar, dar și cu emoție autentică a avut loc la librăria Humanitas de lângă parcul Cișmigiu din București, la care au participat, în afară de legendarii Mircea și Răzvan Lucescu, și autorul grec precum și Evangelia Grammatika, ambasadoarea Republicii Elene în România.

A fost o seară în care fotbalul și literatura s-au întâlnit în cel mai rafinat mod, însă, dincolo de importanța pe care o presupune numele celor doi antrenori, în prim plan a fost, de data asta, Ana Maria, pe care publicul a avut ocazia să o vadă așa cum nu ar fi bănuit-o.

Soția lui Răzvan Lucescu a surprins pe toată lumea cu dezvăluirile pe care le-a făcut despre parcursul traducerii cărții lui Zourgos. Pentru Ana, traducerea din greacă a presupus un adevărat maraton afectiv. A căutat locurile din carte în niște zone în care nu avea voie să intre, prin Salonic. Atât de mult a copleșit-o tot ce a descoperit în roman!

Digi24.ro

Cum a răspuns Călin Georgescu la întrebarea din ce bani trăiește. Misterul surselor de finanțare ale fostului candidat la președinție

Cartea pe care Ana Maria Lucescu a tradus-o a tulburat-o și fascinat-o în același timp

„Multă lume mă întreabă ce mi-a plăcut cel mai mult din acest roman. De fiecare dată răspunsul este altul. În funcție de starea în care mă găsesc, iau din „Câteva nopți și încă una” capitolul cu care mă identific în acel moment. Îmi amintesc că nu de mult, o doamnă psiholog, care îmi este foarte dragă, m-a întrebat același lucru: ce ți-a plăcut cel mai mult.

Digisport.ro

FOTO Prima reacție a lui Cosmin Olăroiu, după ce a deschis portbagajul mașinii sale și i-a lăsat fără cuvinte pe arabi

Am povestit cum personajul principal din roman a dezertat din armată, a dezertat în iarna înghețată a Ucrainei, a căzut într-un crater format de un obuz, printre cadavre sfârtecate și credea că o să își piardă mințile. A plecat mai departe, a început să sufere de foame, a început să își mănânce păduchii, apoi și-a întâlnit în zăpada nemiloasă a Ucrainei tovarășul  cu ochii mâncați de păsări, o scenă cutremurătoare, pe care eu am tradus-o tremurând în unele momente, pe mine m-a mișcat profund. La sfârșitul răspunsului meu, doamna respectivă a stat câteva clipe și mi-a spus: Ana, eu te-am întrebat ce ți-a plăcut.

Sigur că nu despre plăcere este vorba, ci despre spectrul larg al emoției prin care această carte m-a făcut să trec. Este vorba despre bucurie, teamă, tristețe, plăcere, durere, au fost tot felul de emoții prin care am trecut traducând această carte. Astăzi, dacă m-ați întreba, aș spune că cel mai mult mi-a plăcut începutul romanului. Este un început misterios, ca de poveste. Un sultan care este adus de un tren, trist, exilat, a fost detronat și poposește în Salonic, unde va fi închis pentru trei ani, într-o frumoasă vilă, pe care vă sfătuiesc cu multă căldură să o vedeți”, a povestit Ana Maria Lucescu.

Soția lui Răzvan Lucescu, traducătoare și exploratoare. Ce a pățit când a căutat gara din Salonic, care apare în prima parte a romanului „Câteva nopți și încă una”: „El clar a crezut că eu nu sunt în toate mințile”

Traducătoarea a relatat și o întâmplare savuroasă despre încercarea ei de a vizita gara dezafectată unde, în roman, poposește sultanul Abdul-Hamid al II-lea. „Într-o zi, m-am suit pe bicicletă și m-am dus să văd gara în care a poposit sultanul Abdul-Hamid. Am plecat cu multă emoție, era miezul zilei,  erau vreo 40 de grade afară. Bineînțeles, gara este dezafectată, este o căsuță mică, neîngrijită, șinele de tren sunt încă acolo, în jur sunt bălării crescute. Este un loc pustiu și deprimant, unde nu vezi țipenie de om. Când să mă apropii, să văd prin geamul căsuței unde este gara care apare chiar în prima pagină a romanului, răsare un paznic fioros care îmi spune: Doamnă, nu aveți voie aici.

A repetat: doamnă, nu aveți voie aici, vă rog să plecați. I-am zis: Domnule, aici a poposit sultanul Abdul-Hamid al II-lea. S-a uitat la mine ca la o persoană scăpată de la spitalul de nebuni. El clar a crezut că eu nu sunt în toate mințile. Am plecat, m-am rugat de el, nu s-a putut, I-am zis: Aș vrea să arunc măcar o privire pe geam. Mi-a spus: Trebuie să mergeți dumneavoastră să luați un permis de la Căile Ferate… Păi și unde să mă duc? Dreapta, stânga, dreapta… Am umblat o oră cu bicicleta, n-am găsit-o, așa că am ajuns acasă la traducerea mea”, a mai istorisit Ana Maria Lucescu.

Autorul grec Isidoros Zourgos: „Este o carte despre memoria colectivă și personală”

La lansarea cărții, la care au participat câteva zeci de persoane, autorul grec a oferit o descriere poetică a romanului său, spunând că este nu doar unul european, ci chiar universal, deoarece iubirea e sentimentul care trece de orice graniță și se cunoaște în orice limbă.

„Deja s-au auzit foarte multe lucruri despre cartea mea. Părerea mea este că e vorba de un roman european. Imaginați-vă un păianjen cu picioarele în Europa și fiecare picioruș este Anvers, Salonic sau este Marsilia… Este o carte despre iubire, deci nu este doar un roman european, ci unul universal, deoarece iubirea este un sentiment universal. Este o carte despre memoria colectivă și personală, este vorba de arhitectura unui oraș și relația unui om cu acest oraș”, a declarat Isidoros Zourgos.

Un alt moment emoționant al serii a fost cel în care Răzvan Lucescu și tatăl său, Mircea, antrenorul echipei naționale de fotbal a României au luat cuvântul. ”Il Luce” a spus că este mândru de toate realizările familiei sale și că este foarte bucuros pentru ce a reușit Ana Maria să facă, traducând o carte dintr-o limbă destul de grea. Răzvan i-a mulțumit, totodată, autorului Isidoros Zourgos că l-a făcut, prin romanul său, să descopere cu alți ochi Salonicul, orașul său de suflet, îndrăgostindu-se și mai mult de el. Răzvan a vorbit, așadar, din postura de cititor captivat, care a fost ținut la curent cu fiecare filă tradusă de soția lui, până la rezultatul final.

Răzvan Lucescu: „Câteva nopți și încă una sunt nopțile pe care nu le-am dormit din cauza soției”

„Câteva nopți și încă una sunt nopțile pe care nu le-am dormit din cauza soției. A avut o presiune imensă pentru a finaliza cât mai repede cartea. Vreau să îi mulțumesc lui Isidoros pentru această carte, căci mi-a dat senzația că într-o altă viață, dacă există o altă viață, am trăit în Salonic, am fost născut acolo și am plecat. Detaliile prin care prezintă această poveste de dragoste, momentele istorice, dramele, m-au făcut să particip la viața din acea perioadă. Am avut tot timpul senzația că ori sunt Lefteris, ori sunt umbra lui. E pasionantă povestea de dragoste, la fel de pasionante sunt situațiile prin care trec eroii acestei drame.

E o carte pe care o iubesc foarte tare din două motive: pentru că este tradusă de Ana, apoi pentru că a creat o și mai mare conexiune între mine și Salonic. Iubesc Salonicul. Sunt locuri în care merg și descopăr pașii pe care i-a făcut acel personaj. Încerc să îmi imaginez ce s-a întâmplat în acea perioadă. Este un loc special unde mă duc mai des să mănânc, la un restaurant de pește, și acolo, lângă, este un hotel care mi-a rămas adânc tipărit în minte, hotelul Luxembourg, care e menționat în această carte, o situație dramatică în care o doamnă evreică încerca să scape de patrulele naziste care voiau să o prindă. Sunt foarte multe alte aspecte. Ana, cum termina un capitol, mi-l oferea să-l citesc”, a declarat Răzvan Lucescu.