De ce Tavi Popescu nu-i Budescu și nici Gigi, Regele „măiestru”…

Constantin Budescu, o personalitate cardinală în domeniul sarmalelor, a învățat să se (re)desăvârșească prin mentori cu sclipici în spirit. Că a fost vorba despre Șumudică sau că acum a venit rândul lui Hagi, acest individ acid care ne îndeamnă să-i numărăm kilogramele așa cum pe vremuri Adrian Năstase ne îndruma să-i inventariem cotețele, știe să renască indiferent câți cârcotași i-ar defila la poartă. Asta îi lipsește lui Tavi Popescu, eternul cumințel de la FCSB, care, de asemenea, aflat în dorul străfulgerării de altădată, încă își caută redevenirea.

Regele Hagi i-a schimbat „macazul” lui Costică și a refăcut perechea „Flinstones”: Budescu – Alibec!

Judecând prin comparație meciurile Farul – Flora Tallinn și FCSB – Nordsjaelland și făcând abstracție de scorurile finale, cele două jocuri au arătat diferența dintre doi jucători talentați, cărora răsfățul le-a răspuns în mod diferit. Budescu a marcat un gol și a dat o pasă decisivă. La reîntâlnirea cu Alibec – refăcând vechea pereche „Flinstones” a fotbalului nostru – Costică ne-a arătat, din nou, că are în sânge fibra banditului.

Se zice că, după plecarea de la Petrolul, Budi nu prea s-a mai antrenat și nu puține sunt aceste „maradonisme” de cartier, pe care i le impută contestatarii. Dar i-au mers pasele precum elicopterul, iar pentru asta nu-i „de vină” doar el, cât mai ales Hagi. Hagi, cel care, în ciuda unor plângărețe (dar bine puse la punct în prealabil) declarații, știe că, fără tandrețea schimbării macazului, un titlu te poate mumifica.

Uneori, Budescu dă impresia că e minunat să lucrezi cu el, pentru că nu știi niciodată dacă ai sau nu un jucător în teren, ci doar un actor, predispus la farse hamletiene. Când joacă, Budescu n-o face „serios”, adicătelea cu capul în pământ și cu lecția învățată inginerește. E poetul propriei sale oscilații, care îl poartă de la ridicol la celest. Pe gazon, n-are vorbe, are simțiri. Într-un meci european, cu nuanțe decisive, îți dăruiește un gol și o lansare perfectă.

Digi24.ro

VIDEO. Spargere transmisă în direct pe TikTok, în Prahova: „Sunt la furat! Vedeți?” Pedeapsa primită de cei doi protagoniști

Costică Budescu nu este un charismatic, din contră, pare deseori „sictirit” și prin această atitudine are de pierdut. Dar, îmi permit o întrebare, marca „dacă și cu parcă”, deși nu de puține ori teoria s-a demonstrat, iar „cazul Lăcătuș” din istoria fotbalului nostru stă mărturie: Să zicem că hulitul Budescu n-ar fi făcut o asemenea ispravă cu Flora Tallinn, ci – privind în viitor – o va „comite” cu Israelul, în meciul din septembrie. Fugind ipotetic în timp, nu-i așa dragilor că, la ora asta, am fi cu toții la Universitate, scandându-i numele? Nu-i așa?…

Tavi n-a prins lecția „salvatore della patria”, de la Andrea…

Cu Tavi Popescu, lucrurile stau diferit. El nu-l are pe Hagi, are un alt „G” gravitațional, care în fotbalul redevenit pasiune se străduiește să devină un deținător de Nobel incomparabil mai orientat spre comerț decât spre artă. Din nefericire, pentru că la Palat orice respirare este permisă exclusiv cu girul patronului, Tavi (ca și alții) beneficiază doar de dreptul legitim la supunere, e drept, în contrapartida unor onorarii babane.

Ce nu știu Tavi Popescu, Florinel Coman & Co, băieți teribil de talentați de altfel, este că un duș scoțian început cu o laudă extemă și continuat cu o dojană focoasă îți poate strangula tensiunea. Un patron nu va fi niciodată un pedagog, așa cum nu va fi nici antrenor, dacă nu e cumva unul cu diplomă dobândită, nu câștigată la belciuge sau la televizor. Din acest motiv, cu sclipitorul Tavi Popescu și cu alții ca el nu lucrează nimeni, la nivel uman, ca să nu spun, marțial, „psihologic”.

Tavi a început jocul cu Nordsjaelland pe bancă, așa cum se petrecuseră evenimentele de curând și cu Andrea Compagno. N-a reușit, însă, să-l copieze pe italian la lecția de „salvatore della patria”. L-am aplaudat, îl iubim pe acest băiat, dar dincolo de „hei-rup-ul” care odată ne-a „driblat” pe toți, există o doză veninoasă de pretenții, pe care nimeni nu i-o poate refuza suporterului…

Digisport.ro

O unguroaică a făcut un scandal monstru, dar nu s-a oprit și a exclamat: ”Urâm România!”. A primit cea mai dură sancțiune

De altfel, fotbalul, ca și nostalgia, face mai suportabile durerile noastre. Însă nu și când te prăbușești în careu degeaba, cerșind un penalty care poate că ar fi fost acordat din milă pentru „magica FCSB”, în Superliga, nu însă și în Europa. Dar, vorba unui alt „roșu” cu… Stea în frunte, V.I. Lenin, „învățați, învățați și iar învățați…”.

… și cu „șepșile” pe frunte, vom avea victorii multe!

Privindu-i pe Tavi Popescu, pe Budescu și pe alți jucători cu har, am concluzionat că, totuși, această Conference League nu reprezintă un soi de periferie, așa cum de multe ori am glumit pe seama respectivei competiții. Este, de fapt, o probă, un concurs de pledoarii menite celor nedreptățiți de ei înșiși pentru a se desăvârși, în prelungirile propriilor lor trăiri.

Totuși, procesul e dificil în lispa unor mentori, cum ar fi Hagi în speța de față, și stând la cheremul unor vechili sfredelitori de personalități și creatori ai unui sistem distructiv la nivel emoțional.

La final de seară europeană, interludiul pare mai interesant decât returul. Pentru că este esențial cum vom „chibița”, până joia viitoare. Vox Populi, Vox Dei, dar să avem grijă și de „Salve Magister”. E greu cu dirijorii corifei, până la urmă ei crează spațiul vital, dar tot ei sunt obligați să-i respecte artistului menirea.

Avem șanse să „conferențiem” mai departe cu toate cele trei echipe, totul e să ne șlefuim valorile. Dacă măiestria lui Budescu nu trebuie biciuită decât în somn, oare există vreun motiv să nu se întâmple vreo minune și în alte parohii? Poate fi așa, iar puterea exemplului este grăitoare, iar cu „șepșile” pe frunte, vom avea victorii multe.. Așa să (ne) fie!