Constantin Enceanu a vorbit, în exclusivitate pentru FANATIK, despre momentele în care chefuia la zilele de naștere ale bunului și regretatului său prieten, Petrică Mîțu Stoian. Acum, aproape de ziua în care cântărețul de muzică populară ar fi împlinit 62 de ani, Enceanu ne-a dezvăluit că nu se poate obișnui cu absența lui și că nu trece zi în care să nu se gândească la cel care i-a fost prieten și coleg de scenă.
Prietenia dintre Petrică Mîțu Stoian și Constantin Enceanu s-a sudat în mai bine de 14 ani. Erau nedezlipiți, și pe scenă, și în viața de zi cu zi. Constantin Enceanu a povestit pentru FANATIK că relația lor a fost una care s-a construit în jurul glumelor făcute de Petrică, dar și în jurul discuțiilor purtate, ore întregi, despre tot felul de subiecte.
”Îmi este dor de evenimentele unde cântam împreună, de glumele pe care le făceam la filmări și de telefoanele în care dezbăteam tot felul de subiecte și puneam țara la cale. Nici acum nu-mi vine să cred ca nu mai este. Ar fi făcut 62 de ani, ar fi fost încă tânăr”, ne-a spus, nostalgic, Constantin Enceanu.
De altfel, ne-a recunoscut cântărețul, zilele de naștere ale lui Petrică Mîțu Stoian – născut pe 18 septembrie 1960, la Isverna – erau cinstite ca zi de mare sărbătoare. Petrecerea, niciodată organizată în weekend, atunci când și regretatul cântăreț, dar și Enceanu aveau de cântat, îi aducea aproape pe toți amicii artistului.
”La ultima aniversare i-am luat o geacă de piele drept cadou de ziua lui. De fiecare dată făceam petreceri la el acasă, dar nu sâmbătă sau duminică pentru că aveam evenimente. Invita câțiva prieteni apropiați și ne răsfăța cu tot felul de preparate, făcute chiar de el. Îi plăcea să gătească și se lăuda cu ce făcea.
Ultima oară ne-a făcut supă de pasăre de curte, cu tăieței făcuți de el și friptură la cuptor cu tot felul de mirodenii”, își amintește, în exclusivitate pentru FANATIK, Constantin Enceanu.
Amiciția lor, legată de-a lungul anilor, a făcut, în repetate rânduri, ca Petrică Mîțu Stoian să îl surprindă pe Constantin Enceanu. Îi făcea diverse daruri, îi dădea sfaturi și chiar s-a implicat, la modul serios, în amenajarea restaurantului pe care Enceanu îl deține la Filiași.
”De câte ori stau pe malul lacului la Zanzibar (restaurantul pe care îl deține în Filiași, n. red.), văd nuferii ce i-am primit cadou din partea lui. La început au fost trei fire și acum s-au înmulțit foarte mult. Cât vor fi acei nuferi pe lac o sa-mi aduc aminte de acest frumos cadou de la Petre.
Eu nu m-am gândit la acest lucru, nu mă gândeam să pun nuferi pe lac, dar el, ca un prieten adevărat, a încercat să aducă ceva frumos și deosebit, pentru locație. Avea adeseori grijă să ne ajute pe noi toți cei care i-am fost apropiați, avea idei grozave și ne surprindea cu inspirația și bunul lui gust”, ne-a mai spus, în exclusivitate, Constantin Enceanu.
De altfel, pentru FANATIK, Constantin Enceanu ne-a spus că cel mai bine explică ceea ce simte de un an încoace, după pierderea lui Petrică Mîțu Stoian, piesa pe care a compus-o în memoria acestuia: Petre al nostru nu mai cântă.
Pentru FANATIK, Constantin Enceanu a dezvăluit cum l-a cunoscut pe Petrică Mîțu Stoian și cum au ajuns să împărtășească o prietenie atât de apropiată.
”L-am cunoscut pe Petre în 1994, la prima mea lansare, la prima mea casetă- ”Naiba de mândruliță” – lansată la Hanul Craiovița. Pe el l-au adus Maria Loga și Costel Măgureanu la mine la lansare. Atunci l-am văzut prima oară pe Petrică și l-am auzit cum cântă…
Era slăbuț, el fizic, la vremea respectivă, nu te dădea pe spate, dar avea o voce… Am și zis `Ce frumos cântă băiatul ăsta`, era altceva. Ușor, ușor ne-am apropiat, am ajuns să ne vedem foarte des. Mai ales aici, pe Oltenia, bărbați, eram noi doi și Costel Măgureanu care luam mai toate evenimentele”, povestește Constantin Enceanu.
Apoi, relația lor a devenit și mai strânsă odată cu momentul în care Petrică Mîțu Stoian s-a alăturat ansamblului Maria Tănase din Craiova, condus la acea vreme de Enceanu. ”Petrică era cel mai apropiat prieten al meu. Eu cu sora mea nu am fost la fel de apropiat cum am fost cu Petre. Făceam Crăciunurile, Revelioanele împreună. Dacă nu ne vedeam de Crăciun, ne vedeam a doua zi, în familie”, ne mai spunea Constantin Enceanu.
Acum însă, tot ceea ce poate să mai facă este să îl comemoreze. ”Voi merge luni, la mormântul lui Petrică, să îi aprind o lumânare”, ne-a spus, trist, Constantin Enceanu.