Construcția fenomen din România, făcută de Ceaușescu cu gândul la invazia rușilor, a început în anii ’50, însă a fost finalizată mult mai târziu. În acea perioadă, spionajul din SUA ar fi fost în alertă.
În timpul regimului comunist, la noi în țară au fost realizate construcții renumite, cum ar fi Palatul Parlamentului, Hidrocentrala Porțile de Fier, metroul din București sau Transfăgărășan.
O construcție importantă este Canalul Dunăre – Marea Neagră, a cărui investiție a fost una colosală. Construcția a început în anul 1949, iar muncitorii erau din rândul minorităților politice și religioase, precum și deținuți politici trimiși în cele peste 20 de lagăre de muncă din Dobrogea.
În anii ’50, peste 30.000 de oameni au ajuns pe șantier pentru a se ocupa de marele proiect. La momentul respectiv, autoritățile anunțau despre construcție că va fi gata în cinci ani. Solul nu era, totuși, prielnic pentru a construi ceva atât de mare, cu resursele avute la dispoziție.
În rapoartele occidentale ale vremii, însă, proiectul era văzut ca un adevărat eșec. Mașinile și uneltele folosite erau rudimentare, norma de muncă era copleșitoare, iar condițiile de trai nu erau tocmai prielnice. Deținuții politici au avut de suferit pe șantier, iar mulții chiar au murit din cauza condițiilor.
Conform notelor secrete ale spionajului american, Canalul Dunăre – Marea Neagră era destinat să faciliteze intrarea navelor sovietice de 15.000 de tone pe teritoriul țării, după cum arată un raport al Agenției Centrale de Informații a SUA (CIA), notează Adevărul.
“Proiectul se baza pe folosirea la maximum a capacităţii de muncă manuală şi la minima folosirea a utilajelor. Fiecare muncitor trebuia să sape între un metru – un metru jumătate şi nouă metri de şanţuri pe zi”, se arată într-o notă a CIA, din anul 1952.
Presa din perioada comunistă prezenta construcția cu mult entuziasm, pentru a putea distrage atenția de la problemele petrecute în realitate. Construcția a fost abandonată în 1953, deși în urmă cu un an se aflau mii de utilaje pe șantier.
Proiectul a fost reluat după 20 de ani. Ideea reluării construirii Canalului a venit în 1973. Acesta avea la bază un nou proiect și a fost finalizat în 1984. Pentru această construcție, s-au excavat peste 350 de milioane de metri cubi de pământ. De data aceasta, munca manuală era înlocuită de utilaje, în mare parte.
“Proporţia mecanizării, la ceasul de faţă: peste 95%. Proporţia utilajelor noi, de concepţie inedită, cu performanțe tehnice inedite, a căror carieră românească — şi nu numai românească — se inaugurează pe acest şantier: la fel de mare.
Adică, pe lângă clasicele excavatoare electrice mari, cu capacităţi între 3 şi 8 metri cubi, se pot vedea excavatoare de 8 – 10 metri cubi, operă a constructorilor de la Progresul- Brăila.
Mai pot fi văzute, pe lângă clasice Belazuri sau autobasculante româneşti de 16 tone, autobasculante, tot româneşti, de 50 de tone, premiere ale Braşovului, şi ele testate aici, pe şantierul Canalului”, scria revista “Flacăra”, în 1978.
Lucrările la Canalul Dunăre – Marea Neagră, de aproximativ 64 de kilometru, au fost finalizate în 1984, de Nicolae Ceaușescu. După trei ani, a fost finalizată și ramura sa nordică, adică Poarta Albă – Midia – Năvodari, de 31 de kilometri.
Pentru construirea Canalului Dunăre – Marea Neagră, a fost necesară o investiție de aproximativ 2 miliarde de dolari, conform Wikipedia. Alte surse susțin că ar fi vorba despre o investiție de 6 miliarde de dolari.
Inițial, s-a vorbit despre recuperarea investiției în aproximativ 50 de ani. Cu toate acestea, exploatarea canalului aduce venituri anuale care ajung la doar 3 milioane de euro. Astfel, recuperarea investiției s-ar face în minim 600 de ani.
Canalul Dunăre – Marea Neagră este un canal navigabil, aflat în județul Constanța, și leagă porturile Cernavodă de pe Dunăre și porturile Constanța Midia Năvodari de la Marea Neagră. Astfel, drumul către portul Constanța este scurtat cu aproximativ 400 km.