Editoriale

Contra-ironia lui Dicu, după U Craiova-FCSB 0-2: Așteptând „Licuriciul” din Țara lui Papură Vodă

05.05.2019 | 23:59
Contraironia lui Dicu dupa U CraiovaFCSB 02 Asteptand Licuriciul din Tara lui Papura Voda

Înaintea meciului-vedetă al etapei, calculele erau clare. Craiova trebuia să învingă sau să obțină măcar un punct, pentru a mai rămâne în cărți pentru podium și a nu compromite un sezon de la care oltenii așteptau marea cu sarea. De cealaltă parte, FCSB avea nevoie de victorie pentru a mai putea spera la… stelele de campioană, pentru că e greu de crezut că liderul din Cluj va mai face vreun pas greșit. Până la urmă, oaspeții au câștigat jucând „italienește”, punctând pragmatic prin Tănase și Man. Surpriza nu a fost atât de mare. Titlul se joacă, iar Craiova, la cum a evoluat, încă mai speră să-și îndeplinească obiectivul. Marile semne de întrebare rămân Cornel Papură și… circumstanțele în care a fost numit antrenor, în Bănie.

Chemarea fostului membru al generației Mondialului american la cârma echipei alb-albastre a născut discuții. La prima vedere, noua echipă tehnică pare și acum un fel de „guvern de tranziție”, atât de… „la modă” în societatea românească, de vreo 30 de ani. Unii spun că fostul internațional a acceptat un obiectiv sinucigaș, având în vedere că i s-a impus inclusiv calificarea în finala Cupei României, în condițiile în care oltenii pierduseră prima manșă, acasă. Indiferent de orice, felul în care Papură a fost magnetizat de colacul de salvare ruginit al „Științei” a semănat, inițial, cu o lecție deschisă despre „Grabă”. Cu toate acestea, dincolo de înfrângerea din returul cu Viitorul, Papură a câștigat două meciuri în play-off, cu Astra și cu Sepsi și a pierdut cu FCSB. Așa, și? În fața Stelei au prăvălit steagul mulți alți antrenori cu renume și cu gura mare.

Contra-ironia lui Dicu, după Craiova-FCSB 0-2: Așteptând „Licuriciul” din Țara lui Papură Vodă

Craiova a luptat și a jucat corect, din punctul de vedere al unei echipe care vrea să facă un meci mare și să strice socotelile unei rivale istorice. E greu de spus ce echipă poate domina Steaua, aproape tot meciul. Papură a arătat că n-are mușchi de papiotă și a riscat. Ne-a arătat o mostră de curaj chiar și când l-a introdus, spre final, pe Baicu. E drept, el marcase în poarta lui Leipzig, dar… Poate singura problemă a noului antrenor al Craiovei este legată de faptul că, pe parcursul meciului din această seară, nu am observat din partea sa o sclipire tactică. Asta am fi așteptat cu toții, pentru că, în rest, echipa n-a semănat deloc cu… Țara lui Papură Vodă, ba din contră. Oltenii au muncit, și-au respectat condiția. La fel, galeria și antrenorul. Dar e nevoie de mai mult.

La Craiova respiră, de zeci de ani, spiritul „Licuriciului”. Țineți minte, toți românii am așteptat „Licuriciul” american, a cărui luminiță simboliza speranța într-o viață mai bună. Așa stau lucrurile și în Bănie, dar, dincolo de dăruirea cu care își „dopează” elevii, Papură trebuie să „strălucească” și tactic.

Andrei Dicu, editorial tăios după Universitatea Craiova – FCSB 0-2. *foto: sportpictures.eu

Amintiri repetitive cu Mangia

Spre deosebire de sezonul trecut, când echipa mergea (aproape) strună,  mulți dintre noi am crezut că tămbălăul a fost amplificat de felul în care a fost îndepărtat Mangia și de gestionarea după ureche a situației. Pentru că, la cât de multe am văzut prin șura noastră de campionat, nu ar mira pe nimeni dacă „macaronarul” n-a fost, cumva, „lucrat” chiar de propriii elevi. Însă, este doar o supoziție, care ține de scenarita noastră, cea de toate zilele…

Deși este un antrenor cu o educație italiană, Mangia imprimase un stil ofensiv și chiar dacă alb-albaștrii nu marcau, prin acest tip de joc țineau mingea departe de propria poartă. Contrar scepticilor printre care mărturisesc că m-am numărat, Papură a reușit, aproape peste noapte, să readucă la joc și la joacă o echipă care nu mai avea chef de muncă. Nu mai contează, acum, motivele pentru care se lăsase beznă-n preerie…

Din aceste dileme nu putem ieși…

Întrebat cum poate redeveni „Știința” cea de altădată, Sorin Cârțu a grăit drept, la microfonul Digi Sport:„ Ca să câștigi un titlu, îți trebuie o echipă cu anduranță. Este nevoie de un lot numeros și de calitate”… Nimic mai adevărat. Dar o asemenea trupă nu se poate crea fără transferuri de marcă și cu fotbaliști care, până de curând, priveau totul fără niciun stres, de parcă ar juca sub culorile unui clubuleț „liniștit”, cum erau alde Ceahlăul și Bistrița, pe vremuri, care își făcuseră din supraviețuire un culcuș în mijlocul clasamentului. Plecările lui Mitriță, Băluță și Gustavo au contat enorm, la cântar. Prea mult, mai ales având în vedere orgoliul oltenilor, care se recomandă drept pescari într-un ocean de talente… Mânzul Mihăilă poate deveni o certiudine, dar și el mai are destul jar de mâncat până să-și învingă teama de a trage la poartă…

Așadar, problema nu stă în Papură, ci în boșii care se cred „Vodă” și care ar trebui să-și primenească armata, dacă vor să viseze frumos. De ce acest miracol nu se petrece, e greu de spus. La fel, nu știm, deși curiozitatea ne dă ghes, circumstanțele plecării lui Mangia. Oare, Papură, cel pe care tocmai am pariat – chiar și după un eșec – este capabil să aducă o renaștere, prin creație și nu prin obișnuința atacului cu toate liniile?

Vorba lui Nenea Iancu, din aceste dileme nu putem ieși… Dar, ca și oltenilor, ne place și nouă să visăm la orizont.